Vârcolaci

DSC_0807
– Hopa sus, gâzule. E timpul te trezești, trebuie mergi la grădiniță.

Zâmbește larg. O minunez tot timpul de cum se poate trezi copilul ăsta zâmbind.  Cu ochii încă închiși, își trage plapuma până sub bărbie. Stă acolo ascunsă, cu zâmbetul încă desenat pe chip și mormăie încetișor:

Mi-e somn, vreau mai dorm.
– Bine, dar știi Zmeurică s-a trezit deja, te așteaptă acum și pe tine te trezești.

Se ridică direct în fund.
Zmeurică s-a trezit?
Da, când a sunat alarma.

Îmi ridică tricoul și-mi pupă burtă.
Bună dimineață, Zmeurică. Te-am visat azi noapte. Erai mic, așa mic, un frățior mic.
– Hopaaa, atunci crezi o fie băiețel?

Se freacă la ochi nedumerită, îmi privește iar burta și zice:
– Nu nu, m-am încurcat. Erai o surioară mică, o fetiță erai, bine? Bine? Fetiță, nu băiețelȘi eu te țineam în brațe. Mama, o lași -l țin pe Zmeurică în brațe?
– Sigur da.
Și te țineam în brațe și ne-am dus la un restaurant de vârcolaci.
Aaa, și erau acolo vârcolaci?
– Erau. Și beau niște cafea.
Aha, înțeleg. Și tu cu Zmeurică ce făceați?
– Ne uitam la vârcolaci.
– Am înțeles. Tu îl țineai pe Zmeurică în brațe, erați într-un restaurant pentru vârcolaci, iar ei beau acolo niște cafea.
Da.
– Bun, abia aștept văd ce-o visezi la noapte. Hai, acum hopa sus trebuie ne pregătim pentru grădiniță.

“Dosar de Mama” e si pe Facebook

39 Shares

Să râdem cu Iris V

july (310)

S-au mai adunat câteva perle marca Iris, și pentru nu vreau deloc le pierd, le adun aici într-un nou articol. Poftiți de râdeți și voi cu noi:

* – Mama, Ozzy e copilul tău?
– Păi, într-un fel este. Dar nu chiar.
– Tu l-ai născut?
– Nu, l-a născut mama lui.
– Atunci cine e mama lui?
– O cățea.
– Și cum a ajuns Ozzy la noi?
– L-am cumpărat.
– Cum adică?
– Păi… cu bani.
– Cum să-l cumpărați pe Ozzy cu bani?
-….
– Că el nu e un obiect, e doar un copil săracu.

* – Mama, ăsta e bolul meu?
– Da.
– Și bolul ăsta e al lui Stephanie?
– Da.
– Înseamnă că aici sunt mai multe boale.

* Iris numără:
– Doisprezece, șaptesprezece, nouăsprezece, “zecesprezece”.
Ce să zic, măcar n-a spus douăzeci-douăzeci, ca duduia Viorica.

*- Iris, vrei niște pește?
– Nu știu, bunica, voi l-ați vâslit?

*Mă doare spatele de vreo două zile. Înainte să adormă, în seara asta, mă întreabă îngrijorată:
– Mama, ești bolnavă?
– Nu, Irisule. Doar mă doare puțin spatele. O să-mi treacă în curând.
Tace. Simt că nu e mulțumită cu răspunsul meu.
– Mama?
– Da?
– Să nu pățești nimic. Nu știu ce m-aș face fără tine.

*- Mama, ce sunt astea?
– Sunt măști pentru ten.
– Pentru ce?
– Adica pentru față.
– Sunt pentru fața ta?
– Exact.
– Vreau și eu să-mi pun.
– Nu se poate, tu n-ai nevoie.
– De ce?
– Pentru că ești mică. Și foarte, foarte tânără, iar pielea ta nu are nevoie de mască sau altceva. Este foarte frumoasă așa cum e.
– Numai bătrânele ca tine au nevoie de mască?

*Am stins lumina, ne-am întins în pat. Aleluia!
– Miau.
Nu răspund la provocare.
– Miaaaauuu, miorlaaaau.
Nimic, poti sa miorlai pana iti cresc mustati, ca eu tot ma prefac că nu te-aud.
– Mama?
-……
– Mama, știu că nu dormi.
-…….
– Mama?
– Da, Iris? Ce e așa important că nu poate aștepta până mâine?
– Ce mai faci?
– Uite, aș vrea să dorm.
– Nu, încă nu. Vreau să te întreb ceva.
– Ce?
– Știi că mâncarea mea preferată e curry?
– Asta vrei să mă întrebi musai înainte de somn?
– Da.
– Știu de curry, sigur. Acum, noapte bună!
– Și că nu-mi plac merișoarele știi?
– Nu știam. Gata, vorbim dimineață.
– O să am o surpriză pentru tine dimineață.
– Bun, abia aștept să văd ce e.
– Ești sigură? Noapte bună, mama!
-……..

*- Mama, de ce planeta noastră e albastră?
Mă umflu în pene ca o mama deșteaptă foc și-i răspund:
– Pentru că pe suprafața ei este multă apă, iar din spațiu, adică de sus de tot, așa se vede, albastră.
Se gândește nițel și întreabă iar:
– Așa cum se văd juliturile de pe genunchii mei?

*Iris se joacă în curte. La un moment dat, mă strigă în gura mare:
– Mamaaaaa!
– Da?
– Să știi că mama vitregă mă pune să spăl vasele.
– Hopaaa.
– Eu nu vreau să le spăl. Eu vreau doar să fac piruete și un desert.

*O strâng tare în brațe și-i spun:
– Puiul meu, tu ești puiul meu.
Se hlizește puțin, apoi mă anunță:
– Da, mama, eu sunt puiul tau și tu ești găina mea.

*- Mama, eu vreau să mă îndrăgostesc de Tudor.
– Aoleu. Dar ce înseamnă să te îndrăgostești de Tudor?
– Să-l pup. Și să împart înghețata cu el.

*- Iris, ce-ai mâncat azi la grădi?
– Zbaghete și sniță.

*Iris se joacă:
– Ninoninoninoooo, ninooooo.
– Ce se aude, Irisule?
– Eh, a venit poliția.
– Aoleu, da’ de ce?
– A venit după Ariel, mica sirenă.
– Păi?
– Păi o duce la puşcarie.
– Biata sirenă! Da’ ce-a făcut?
– N-a înotat prea bine pe fundul mării. A dat prea tare din coadă şi a deranjat-o pe poliție.

*E linişte. Se aud greierii, prin geamul deschis.
– Mama?
– Mmm? mormăi eu către Iris
– Să ştii că mamele sunt făcute ca să mângâie palmele copiilor înainte de culcare.
– Tu Iris, nu prea cred că de asta-s făcute ele.
– Ai dreptate mama. Sunt făcute şi ca să gătească mâncare.
– Aha…
– Şi ca să-i iubească pe copii. Hai, mângâie-mi palma puțin.

*-Tu, Iris, nu te doare gura de la cât îți trăncăne toată ziua?
– Mama, pe tine nu te doare gura când îl cerți pe tata? Că te-am auzit eu.
Ea e Iris, 3 ani şi 8 luni.

*Stăm la coadă la farmacie. În fața noastră se află o domniță, cu partea dorsală înghesuită tare într-o pereche de blugi cu talie joasă, buricul la vedere şi machiată cu mult mov pe pleoape. Iris o studiază îndelung, cu gura căscată, din cap până-n picioare. Privirea îi poposeşte curioasă pe unghiile domnişoarei şi apoi strigă cu entuziasm:
– Mama, ai văzut ce unghii are doamna? Le are maaaaari şi roooooz şi ascuțiiiiite. Foarte ascuțite, ascuțite, ascuțiiiiiite aşa (şi cu arătătorul indică mâinile domniței). Apoi îi spune acesteia, cu toată seninătatea celor trei ani jumate:
– Eşti o vrăjitoare!

*- Mama, ce înseamnă imitate?
– Ce, puiule?
– Itimnitate. Ce înseamnă?
– Intimitate?
– Da.
– Hmm, stai să văd cum să-ți explic eu ție…
– E atunci când tu strigi că vrei să faci pişu singură?

*- Tata, mama ta te-a născut aşa?
– Cum aşa?
– Aşa, cu barba asta.

*Discuție cu noaptea-n cap:
– Mama, pe vrăbiuțe cine le şterge la fund?
– …..
– Cine, mama?
– Nu cred că le şterge nimeni.
– Şi zboară aşa cu fundu murdar?
– ……
Hai, bună dimineața şi vouă!

Dacă n-ați hohotit destul, aici găsiți:
Să râdem cu Iris
Să râdem cu Iris II
Să râdem cu Iris III
Să râdem cu Iris IV

🙂
“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook

87 Shares

Eu când o să fiu mamă, niciodată n-o să…

make-a-list-of-everything-you-swear-youll-never-do-when-you-have-kids-so-we-can-sit-down-and-have-a-good-laugh-after-theyre-born-4ae88

Ohooo, te n-am zis eu când eram cu burta la gură. Ce le mai știam eu pe toate când copila  încă mai creștea în mine. Cum mai judecam eu și ce mai dădeam din cap dezaprobator la acțiunile unora și-ale altora. Ce-mi mai promiteam eu o fac și c-o dreg, o fiu eu mama aia care o facă totul ca la carte. o găsesc eu o cale fac lucrurile altfel.

Iar acum, când Iris are deja aproape trei ani și nouă luni și  îmi amintesc ce îmi imaginam eu n-o fac niciodată în rolul de mamă, mai spun atât: ahahahahahahahahaha!

*N-o las niciodată copila mi acapareze viața cu totul.
Aha, fix așa ziceam. Nu știu ce-mi imaginam c-o nasc, probabil o păpușă. Mi-a acaparat viața și nici măcar nu m-a întrebat dacă voiam. Recunosc, acum sunt mama, totul se învârte în jurul lui Iris. Toată viața mea. Depind de programul ei,  gătesc cu nevoile ei nutriționale în gând, planific activități și ieșiri împreună ca aibă experiențe diverse, mi-am adaptat viața în așa fel încât -i fie ei bine.
Surpriza însă, a venit din faptul mi-am dat seama de fapt nici nu deranjează. Îmi place fiu cu ea, îmi place s-o văd mereu, sunt recunoscătoare am privilegiul fiu martoră la toate etapele astea fantastice prin care trece. Știu toate se duc repede, mult prea repede, așa poate acapareze tot ce vrea, eu n-o opun deloc.

*N-o -i dau niciodată suzeta.
Așa credeam, suzeta e ceva soi de balaur. dacă i-o dau, o o folosească până la majorat. Realitatea e suzeta ne-a ajutat foarte mult și folosi-o din nou dacă mai avea nevoie de ea. Suzeta o liniștea pe Iris și o ajuta la somn, iar mie îmi dădea răgaz respir. Yay pentru suzeta, zic acum! 🙂

*N-o fac niciodată n-o aud.
Mama, Elsa are păr blond și nu știu de ce nu are și Ana la fel. sunt surore amândouă.
Mama, eu când o fiu mare, o fiu piloată. fetițele sunt piloate și băieții piloți. O conduc un avion până acolo sus, sus până la acoperiș.
Mama, la grădiniță am învățat pâinea se face cu drojdie, apă și sare. Atât. Nu și cu făină, cum zici tu. Doamnele așa ne-au spus.
Mama, mama, mama, mamaaaaa!
Mda, mai fac câteodată și n-o aud. Am dezvoltat abilități deosebite chiar. Și nu, nu mi-e deloc rușine cu asta. 🙂

*N-o permit mi se umple casa de jucării.
Buahahahahaha. Atât !

*N-o s-o las niciodată prea mult la tv.
Nici n-am lăsat-o prea mult, ce-i drept. Deloc în perioada de bebelușeală. Întotdeauna cu program, atunci când a mai crescut. Până am făcut eu varicelă și M s-a dus la serviciu. Atunci am pornit televizorul dimineață  pe Disney Junior și l-am mai oprit seara. Never say never, lecție învățată. Fără tv în ziua respectivă, fi pocnit.

*N-o -i miros niciodată fundul, în loc verific dacă are nevoie -i  schimb scutecul.
Ziceam așa pentru nu știam e mult mai simplu. Am folosit metoda asta cu succes până când a renunțat ea la scutec. Pac, o întorceam cu fundul în sus, o adulmecam și gata. Știam direct dacă trebuia schimbată sau nu. Abilitate specială de mamă se  numește treaba asta. 😀

*N-o facă crize de furie în public.
Nici legat de asta nu știu ce-mi imaginam înainte fiu mama. crizele de furie se întâmplă doar cu programare, poate 🙂
Sau poate copila mea n-o aibă motive le facă. Ce zic, of, draga de mine, habar n-aveam!

*N-o folosesc niciodată copilul ca scuză.
Eheee, fiți voi sănătoși, de te ori am folosit eu scuza asta, de multe ori fără mi dau măcar seama c-o fac, ce-i drept. Nu pot ies acum am copil. Nu m-am pieptănat azi n-am avut timp, am copil. Sunt nervoasă aia e, am copil. Etc, etc.

*N-o s-o șantajez niciodată.
– Haide Irisule, te rog deschide gura ca te consulte doamna doctor.
– Nu vreau.
Doamna doctor te poate ajuta cu tusea, puiule. Și cu durerea aia în gât care nu-ți pace. Haide, spune aaaaaaa.
– Nu. Nu vreau.
Iris, deschide gura!
– Nu!
– Haide gâzule, apoi mergem împreună și mâncăm o înghețată.
– Aaaaaaaaaaaaa. E bine așa, mama?

Sunt sigură mai sunt și altele pe care juram n-o le fac, dar totuși le-am făcut. Și-s curioasă, lista voastră cum arată? 😀

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

 

 

 

116 Shares

Să râdem cu Iris IV

DSC_0675

Am mai adunat câteva motive de râs, așa poftiți de luați loc, țineți de burtă și citiți:

– Mama, X era beată azi la glădiniță.
Mă opresc din ce fac şi ma uit cu atenție la Iris. Sunt sigură că nu ştie ce înseamnă cuvântul ăsta şi nu cred că l-am folosit vreodată în preajma ei. O întreb, ca să mă dumiresc:
– De ce crezi că era X aşa?
– Pentlu că a lovit-o Y.
– Ăăăă, nu înțeleg Irisule.
– Y a lovit-o pe X. Şi X era biată. Biata de ea, biata fetiță.

*
– Tata, când o să mai fie Paștele, eu nu mă mai joc cu Hristos A Înviat.
– De ce, puiule?
– Pentru că mereu mi se sparge oul.

*
– Mama, când o să mai cresc, o să fac o petrecere în pijamale.
– Fain.
– Şi o să invit mai multe prietene.
– Îhm.
– Şi o să ne distrăm aşa de taaare, o să mâncăm şi popcorn.
– Numa ca o să fim toate dezbrăcate, n-o să purtăm pijamale la petrecere c-o să fie prea cald.

*
– Iris, ce vrei să mănânci?
– Mâncare chinezoaică.

*
– Mama, X de la grădi are buricu mai mare.
– Cum mai mare?
– Ca buricu meu.
– Mai mare decât al meu se zice corect, Irisule. Aşa, şi e mai mare zici?
– Da. Nu vreau să fie mai mare buricu ei. Buricu meu să fie cel mai mare. Numa al meu.
Îi răspund ca o mamă responsabilă:
– Eh, lasă puiule, că-n al tău se adună mai puține scame.

*
– Iris, ce-ai mâncat azi la grădi?
– Piufe.
– Uhm, ce e ăla?
– Piufeeee.
– Piure?
– Nu! Piu-fe!
– Piftie?
– Piufe! Piufe din-ăla cu orez.
– Pilaf?
– Aha

*
– Mama, uite, îmi pun pălăria asta ca să nu mă vadă nimeni la bustul gol.

*
I-am făcut o salată cu telemea de capră (care nu prea ii place), în loc de telemea de vacă, fără să-i zic. Gustă. Se strâmbă. Dă verdictul:
– Mama, ale gust ciudat. Vaca asta n-a făcut o tleabă plea bună.

*
– Mama, unde mi-ai pus tampoanele?
O sprânceană mi se ridică tare de tot.
– Ce anume, Irisule? N-am înțeles.
– Nu-mi găsesc tampoanele, mama. Nu ştiu unde le-am pus.
Cealaltă sprânceană îşi imită tovarăşa. Aşadar am auzit bine.
– Aham, înțeleg. Da’ nu ştiu exact despre care tampoane vorbeşti, Irisule.
– De la alea loz.
– Mhm, tot nu ştiu.
– Sau albastle. Am şi din-alea albastle, mama.
– Oare erau de fapt ale mele, puiule? Alea din baie, din dulap?
– Nuuu, tampoanele mele. Alea loz cu cale dansez şi sal aşa cu piciolu in sus.
– Hai mă, Irisule, pompoane?
– Da, mama. Unde le-ai pus?

*
– Mama, avem unt de olhidee?
– N-avem. Şi sunt destul de sigură că nici nu există unt de orhidee.
– Ba daaaaa, unt de olhidee din-ăla.
– Iris, chiar nu ştiu despre ce vorbeşti.
– Cale pui pe pâine. Şi mie îmi place. De olhidee, ştii, mama?
– Unt de arahide, Irisule?
– Daaaaa, da, aşa, mama.

*
Vine la mine cu o păpușă mutilată.
– Mama, i-am lupt mâna.
– Văd.
– I-am lupt-o și acum păpușa e șchioapă.

*
– Tata, eşti foalte bun şi deştept. Pentru asta vleau să te iau de soț. Vlei să te măliți cu mine?
– Vreau.
– Mama, eu chial m-am mălitat cu tata. Cled că tu nu mai ai soț.

*
– Iris, ce ciorbă e asta?
– Țiorbă de verișoare.

*
Când fiică-ta de trei ani strigă în gura mare:
– Sunt o vagaboandăăăăăăă.
Tu duci mâna la inimă și n-o mai simti că bate, nu mai ai aer, deschizi gura să zici ceva, dar nu iese nici un sunet, te uiți nedumerită când la bărbată-tu, când la copilă, ca ea să spună suav, mai apoi:
– Ca motanul din Pisițile Alistoclate, mama, și eu sunt vagaboandă ca el.
Am dus-o la grădiniță cu frică. Au teatru azi, sper să nu se ridice în picioare și să strige:
– Sunt o vagaboandăăăă.

*
– Iris, vino să-ți dau un puf de tantum verde.
– Nu vleau tantum velde, vleau tantum galben.

*
– Mama, de țe spui “hai Simona, hai tu fătucă”? Unde vlei să te duți?
– Nicăieri, Irisule. Uite-o pe fătuca în roșu de la televizor. Ei îi spun “hai Simona!”
– Pe tine te cheamă Simona, nu pe ea.
– Ba și pe ea o cheamă la fel. Și aș vrea foarte tare să câștige.
– De țe?
– Pentru că a muncit mult și merită.
– Și pentlu că a mâncat tot și s-a spălat pe dinți?
– Da, probabil că și din cauza asta. Hai să-i zicem amândouă “hai Simona!”
– Hai Simona! Mama, Simona plimește și deselt când câștigă?
– Da puiule, sper să-i dea cel mai mare tort din lume!

Dacă n-ați hohotit destul, aici găsiți:
Să râdem cu Iris
Să râdem cu Iris II
Să râdem cu Iris III
🙂
“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook

106 Shares

Când te ia gura pe dinainte

DSC_0666

Iris vorbește mult. Întotdeauna a fost vocală. M zice seamănă cu mine, dar zău eu nu percep  ca fiind vreo vorbăreață. rog, poate din afară lucrurile s-or vedea altfel și eu chiar oi trancani mai mult decât îmi dau seama.

E drăguț  poți conversa cu copilul tău mic, te înfoi de mândrie articulează idei și face glume de capul lui, și exprimă punctul de vedere așa de clar. Iar el, copilul, spune tot ce-i trece prin cap, mai ales dacă-l încurajezi vorbească liber.

Însă tot mic se numește e și încă nu știe ce-i aia diplomație, oricât ai încerca tu -i explici oamenii-s fragili, iar sentimentele lor așișderea. Copilul spune ce vede, numește lucrurile și situațiile așa cum i se aștern în fața ochilor.

Iar tu ca părinte, o ai de multe ori obrajii îmbujorați când copilul tău deschide gurița. De exemplu, când în parc, fiicăta se în leagăn cu ochii ațintiți la chipul acneic al unui adolescent, și-l întreabă insistent de ce are bubițe, dacă-l doare, dacă mama lui îl dă cu cremă și îl sfătuiește nu se scarpine. Apoi îl consolează o -i treacă până la urmă, uite și mama ei a avut varicelă și încă i se mai văd bubele pe burtică și în alte locuri, dar nu așa tare, iar tu, timorată, îi zâmbești adolescentului cât poți de dulce.

Sau când la cumpărături, un domn în vârstă îi zâmbește, iar ea, strigă s-o audă până și casiera din celălalt capăt: “Mama, ai văzut un moș acolo?  Vezi cât de moș e? Moșule!”

Sau când o doamnă intră în vorbă cu copila, iar fiicăta, cu sinceritatea lumii în glasul subțire, o ceartă nu s-a spălat pe dinți. “Vezi ai dinții negri și stricați, mama ta nu te pune te speli pe dinți? Și scuipi pasta? eu am una cu gust de portocale și e gustoasă, dar mama nu lasă s-o înghit. îți cumperi și tu periuță cu crocodil și te speli mereu, n-ai făcut o treabă prea bună.” Obrajii tăi iau foc în doi timpi și trei mișcări, zâmbești iar stânjenită și îți ceri scuze cu vocea sugrumată.

Îi explici iar despre diplomație și sentimentele celorlați, despre ce e acceptabil spui în public și ce nu, despre cum anumite lucruri îi rănesc pe ceilalți chiar dacă sunt adevărate, însă ea se uită la tine cu inocența celor trei ani jumate și încearcă înțeleagă. Dar încă nu reușește.

Așa respiri adânc și ieși în lume cu obrajii mereu pregătiți se coloreze în diferite nuanțe. De la roz până la purpuriu.

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

77 Shares