Politică la patru ani

princess_and_the_frog_3_bestmoviewalls_by_bestmoviewalls-d768y9c

Aseară, Iris s-a uitat laPrințesa și Broscoiul”. Ei bine, toate bune și frumoase, până când un anumit licurici a murit, călcat de talpa îngrozitorului om al umbrelor. Buza de jos  a lui Iris a început tremure, ca atunci când era bebeluș, prevestind furtuna ce urma vină. I s-au umezit ochii și apoi a început plângă cu lacrimi și sughițuri.

Am îmbrățișat-o și consolat-o până a scos toată supărarea, iar la sfârșit am dansat ținându-ne strâns de mâini. Înainte de culcare, a mai vărsat două lacrimi, amintindu-și de sfârșitul tragic și nedrept al licuriciului, ca mai apoi mi adoarmă în brațe.

De dimineață, în timp ce-și mânjea jumătate de față cu gem de mure, dovadă n-a uitat de nefericita întâmplare, m-a întrebat:
Mama, ce s-a întâmplat cu “licuricu” după ce a murit?
– S-a dus în cer și s-a transformat într-o stea strălucitoare.
Și de-acolo avea grijă de prietenii lui?
Păi da.
Așa cum bunica are grijă de noi?
– Exact la fel.

Mușcă din felia unsă cu gem și întreabă cu gura plină:
Toți oamenii se fac stele după ce mor?
– Nu toți, doar cei buni.
– Aaaaa, doar cei care sunt buni?
Da, cei răi nu pot străluci pe cer.

Mestecă și judecă. Apoi hotărăște:
– Atunci Dragnea nu,  așa-i?

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

80 Shares

Chiar e musai să ne pupăm?

kiss-3079067_960_720

Am mai mărturisit și cu alte ocazii nu-s cea mai socială ființă din lume. Nu știu fac small talk și nu găsesc deloc ar fi ușor încheg o conversație cu o persoană pe care n-o cunosc, sau cu una pe care o cunosc foarte puținAsta-s eu, acum și dintotdeauna.

Nu m- descrie nici pe departe ca fiind timidă, asta nu sunt, însă nu țin musai amestec în grupuri sau fiu înconjurată de o grămadă de oameni. Nu-mi plac nunțile, cumetriile sau petrecerile prin cluburi. Iar prietenii pe care-i am, sunt foarte puțini și aproape toți plecați din țară.

Așadar, imaginați cam cât de tare îmi place pup cu oamenii, așa în general. Nu știu de unde moda asta cu pupatul, însă zău nu-i pentru mine. Prefer ne zâmbim frumos, ne strângem mâinile ne îmbrățișăm ușor dacă chiar e musai, dar nu înțeleg de ce trebuie neapărat ne pupăm. Mai ales dacă abia ne-am văzut ieri sau alaltăieri. Sau dacă nici măcar nu ne cunoaștem prea bine.

Adică, da, e fain văd un cunoscut, pot opri schimb două vorbe cu el, însă chiar trebuie ne pupăm? Și nu doar la întâlnire, nuuu, pupăcioșilor le place și la despărțire. Iar dacă ne întâlnim și mâine, iaca, țoc țoc,  ne pupăm din nou. Ba uneori nu scap nici dacă mă trag puțin în spate sau fac un pas în lateral.

Pentru un pupăcios o sa fie mereu dornic te pupe. E vesel și se bucură te vede, așa muaaaah, te țocaie de nu te vezi, cu foc, pe ambii obraji.

No bun, eu declar  sus și tare nu mai vreau pup cu nimeni. Doar dacă e vreo persoană dragă și pe care n-am mai văzut-o de multă vreme, iar atunci pupatul se impune cumva ca o dovadă a dorului așternut între noi.  Sau dacă e ziua ei/ lui de naștere. Sau e Revelion. Sau ne iubim teribil. Altfel, nope, not me.

Hai, pa, pup! 🙂

Credit foto: Pixabay.com
“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

66 Shares

Fuchinșit

andre-guerra-676198-unsplash

Suntem o familie destul de civilizată zice. Civilizată, as in, nu înjurăm (prea mult) acasă. deh, aude copilu’. Mai scăpăm câte una (mai ales eu), însă mereu cu grijă nu înțeleagă Iris.
Se întamplă să mai dau cu deștu’ mic de la picior de vreo mobilă și atunci îmi scapă cate un: fuckin’ fuck sau fuckidy fuck, sau shit și alți derivați.
Mai scap câte-o farfurie și odată cu ea, toate cele înșirate mai sus. Mai număr banii din portofel și iar îmi vine zic una alta. Știți și voi. Nu des, se întâmplă doar uneori, însă când le zic, îmi ies așa, cu patimă. Like I mean it. În engleză, desigur, protejez plodul.
Aaa, credeați -s vreo sfânta și vorbesc doar din dicționar? Nu, sfânta Simona nici nu cred este în calendar.
Așa într-o zi când am scăpat telefonul pe gresia din bucătărie, iar am zis ceva în barbă.
Mama, ce s-a întâmplat?
– Nimic, puiule, nimic nu s-a întâmplat.
Ba da, ce ai pățit?
– N-am pățit nimic, Irisule.
Ba da, știu eu.
– De unde?
ai zis fuchinșit. Ce-ai pățit?

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook
Photo credit: Unsplash.com

83 Shares

Vârcolaci

DSC_0807
– Hopa sus, gâzule. E timpul te trezești, trebuie mergi la grădiniță.

Zâmbește larg. O minunez tot timpul de cum se poate trezi copilul ăsta zâmbind.  Cu ochii încă închiși, își trage plapuma până sub bărbie. Stă acolo ascunsă, cu zâmbetul încă desenat pe chip și mormăie încetișor:

Mi-e somn, vreau mai dorm.
– Bine, dar știi Zmeurică s-a trezit deja, te așteaptă acum și pe tine te trezești.

Se ridică direct în fund.
Zmeurică s-a trezit?
Da, când a sunat alarma.

Îmi ridică tricoul și-mi pupă burtă.
Bună dimineață, Zmeurică. Te-am visat azi noapte. Erai mic, așa mic, un frățior mic.
– Hopaaa, atunci crezi o fie băiețel?

Se freacă la ochi nedumerită, îmi privește iar burta și zice:
– Nu nu, m-am încurcat. Erai o surioară mică, o fetiță erai, bine? Bine? Fetiță, nu băiețelȘi eu te țineam în brațe. Mama, o lași -l țin pe Zmeurică în brațe?
– Sigur da.
Și te țineam în brațe și ne-am dus la un restaurant de vârcolaci.
Aaa, și erau acolo vârcolaci?
– Erau. Și beau niște cafea.
Aha, înțeleg. Și tu cu Zmeurică ce făceați?
– Ne uitam la vârcolaci.
– Am înțeles. Tu îl țineai pe Zmeurică în brațe, erați într-un restaurant pentru vârcolaci, iar ei beau acolo niște cafea.
Da.
– Bun, abia aștept văd ce-o visezi la noapte. Hai, acum hopa sus trebuie ne pregătim pentru grădiniță.

“Dosar de Mama” e si pe Facebook

40 Shares

Să râdem cu Iris V

july (310)

S-au mai adunat câteva perle marca Iris, și pentru nu vreau deloc le pierd, le adun aici într-un nou articol. Poftiți de râdeți și voi cu noi:

* – Mama, Ozzy e copilul tău?
– Păi, într-un fel este. Dar nu chiar.
– Tu l-ai născut?
– Nu, l-a născut mama lui.
– Atunci cine e mama lui?
– O cățea.
– Și cum a ajuns Ozzy la noi?
– L-am cumpărat.
– Cum adică?
– Păi… cu bani.
– Cum să-l cumpărați pe Ozzy cu bani?
-….
– Că el nu e un obiect, e doar un copil săracu.

* – Mama, ăsta e bolul meu?
– Da.
– Și bolul ăsta e al lui Stephanie?
– Da.
– Înseamnă că aici sunt mai multe boale.

* Iris numără:
– Doisprezece, șaptesprezece, nouăsprezece, “zecesprezece”.
Ce să zic, măcar n-a spus douăzeci-douăzeci, ca duduia Viorica.

*- Iris, vrei niște pește?
– Nu știu, bunica, voi l-ați vâslit?

*Mă doare spatele de vreo două zile. Înainte să adormă, în seara asta, mă întreabă îngrijorată:
– Mama, ești bolnavă?
– Nu, Irisule. Doar mă doare puțin spatele. O să-mi treacă în curând.
Tace. Simt că nu e mulțumită cu răspunsul meu.
– Mama?
– Da?
– Să nu pățești nimic. Nu știu ce m-aș face fără tine.

*- Mama, ce sunt astea?
– Sunt măști pentru ten.
– Pentru ce?
– Adica pentru față.
– Sunt pentru fața ta?
– Exact.
– Vreau și eu să-mi pun.
– Nu se poate, tu n-ai nevoie.
– De ce?
– Pentru că ești mică. Și foarte, foarte tânără, iar pielea ta nu are nevoie de mască sau altceva. Este foarte frumoasă așa cum e.
– Numai bătrânele ca tine au nevoie de mască?

*Am stins lumina, ne-am întins în pat. Aleluia!
– Miau.
Nu răspund la provocare.
– Miaaaauuu, miorlaaaau.
Nimic, poti sa miorlai pana iti cresc mustati, ca eu tot ma prefac că nu te-aud.
– Mama?
-……
– Mama, știu că nu dormi.
-…….
– Mama?
– Da, Iris? Ce e așa important că nu poate aștepta până mâine?
– Ce mai faci?
– Uite, aș vrea să dorm.
– Nu, încă nu. Vreau să te întreb ceva.
– Ce?
– Știi că mâncarea mea preferată e curry?
– Asta vrei să mă întrebi musai înainte de somn?
– Da.
– Știu de curry, sigur. Acum, noapte bună!
– Și că nu-mi plac merișoarele știi?
– Nu știam. Gata, vorbim dimineață.
– O să am o surpriză pentru tine dimineață.
– Bun, abia aștept să văd ce e.
– Ești sigură? Noapte bună, mama!
-……..

*- Mama, de ce planeta noastră e albastră?
Mă umflu în pene ca o mama deșteaptă foc și-i răspund:
– Pentru că pe suprafața ei este multă apă, iar din spațiu, adică de sus de tot, așa se vede, albastră.
Se gândește nițel și întreabă iar:
– Așa cum se văd juliturile de pe genunchii mei?

*Iris se joacă în curte. La un moment dat, mă strigă în gura mare:
– Mamaaaaa!
– Da?
– Să știi că mama vitregă mă pune să spăl vasele.
– Hopaaa.
– Eu nu vreau să le spăl. Eu vreau doar să fac piruete și un desert.

*O strâng tare în brațe și-i spun:
– Puiul meu, tu ești puiul meu.
Se hlizește puțin, apoi mă anunță:
– Da, mama, eu sunt puiul tau și tu ești găina mea.

*- Mama, eu vreau să mă îndrăgostesc de Tudor.
– Aoleu. Dar ce înseamnă să te îndrăgostești de Tudor?
– Să-l pup. Și să împart înghețata cu el.

*- Iris, ce-ai mâncat azi la grădi?
– Zbaghete și sniță.

*Iris se joacă:
– Ninoninoninoooo, ninooooo.
– Ce se aude, Irisule?
– Eh, a venit poliția.
– Aoleu, da’ de ce?
– A venit după Ariel, mica sirenă.
– Păi?
– Păi o duce la puşcarie.
– Biata sirenă! Da’ ce-a făcut?
– N-a înotat prea bine pe fundul mării. A dat prea tare din coadă şi a deranjat-o pe poliție.

*E linişte. Se aud greierii, prin geamul deschis.
– Mama?
– Mmm? mormăi eu către Iris
– Să ştii că mamele sunt făcute ca să mângâie palmele copiilor înainte de culcare.
– Tu Iris, nu prea cred că de asta-s făcute ele.
– Ai dreptate mama. Sunt făcute şi ca să gătească mâncare.
– Aha…
– Şi ca să-i iubească pe copii. Hai, mângâie-mi palma puțin.

*-Tu, Iris, nu te doare gura de la cât îți trăncăne toată ziua?
– Mama, pe tine nu te doare gura când îl cerți pe tata? Că te-am auzit eu.
Ea e Iris, 3 ani şi 8 luni.

*Stăm la coadă la farmacie. În fața noastră se află o domniță, cu partea dorsală înghesuită tare într-o pereche de blugi cu talie joasă, buricul la vedere şi machiată cu mult mov pe pleoape. Iris o studiază îndelung, cu gura căscată, din cap până-n picioare. Privirea îi poposeşte curioasă pe unghiile domnişoarei şi apoi strigă cu entuziasm:
– Mama, ai văzut ce unghii are doamna? Le are maaaaari şi roooooz şi ascuțiiiiite. Foarte ascuțite, ascuțite, ascuțiiiiiite aşa (şi cu arătătorul indică mâinile domniței). Apoi îi spune acesteia, cu toată seninătatea celor trei ani jumate:
– Eşti o vrăjitoare!

*- Mama, ce înseamnă imitate?
– Ce, puiule?
– Itimnitate. Ce înseamnă?
– Intimitate?
– Da.
– Hmm, stai să văd cum să-ți explic eu ție…
– E atunci când tu strigi că vrei să faci pişu singură?

*- Tata, mama ta te-a născut aşa?
– Cum aşa?
– Aşa, cu barba asta.

*Discuție cu noaptea-n cap:
– Mama, pe vrăbiuțe cine le şterge la fund?
– …..
– Cine, mama?
– Nu cred că le şterge nimeni.
– Şi zboară aşa cu fundu murdar?
– ……
Hai, bună dimineața şi vouă!

Dacă n-ați hohotit destul, aici găsiți:
Să râdem cu Iris
Să râdem cu Iris II
Să râdem cu Iris III
Să râdem cu Iris IV

🙂
“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook

87 Shares