Iar ești gravidă? Ești sigură că vrei să treci prin asta din nou?

pregnant-690735_960_720

Păi nu ziceai tu ți-a fost foarte greu cu Iris când era mică? Ce te-a apucat mai faci încă un copil? Dacă nu doarme nici ăsta?
– Pfoai, păi tuți dai seama ce te așteaptă? Adică, ești pregătită o iei de la capăt? Colici, dinți, tantrumuri, febre, nesomn? Ești sigură sigură?
crești doi copii îți trebuie bani, cu doi nu e cum e cu unul. Cheltui dublu pe mâncare, pe haine, scutece, cine știe, poate chiar lapte praf, ca nu mai zic de educație. La toate astea teai gândit?

Tu nici măcar n-ai ajutor, nu-ți amintești cum era când nu puteai merge nicăieri, niciodată, fără copil? Părinții ți-s departe, cine te ajută? Sper ți dai seama acum va fi și mai greu.
Stai vezi cât de geloasă va fi Iris. Poate chiar o lovească bebelușul. Eheee, nu-i așa simplu cum visezi, ai vezi tu.
– Nu ți-e frică de depresia post-natală?

După ce naști primul copil, lumea începe te întrebe când îl faci și pe-al doilea. Apoi, când dai de vestea , iaca, ești însărcinată cu numero dos, apar clătinatul din cap și sfaturile nesolicitate. Toată lumea știe mai bine decât tine cum va fi, cât de greu, cât de teribil, văleu, ce-o te faci.

Nu cunosc nici o viitoare mama care nu se fi îngrijorat măcar puțin de tot, măcar cât un bob de mazăre înainte de naștere. Indiferent e la prima, a doua sau la a treia sarcina. Adică, na, aduci un copil pe lume presupune și nițel stress, nu toată sarcina e însoțită doar de stoluri de fluturi și baloane colorate.

Orice viitoare mamă se va îngrijora. Pentru sănătatea copilului, pentru viitorul lui, pentru naștere, pentru tot ce presupune creșterea lui. Chiar nu-i nevoie mai adauge nimeni nici un ingredient la cocktailul ăsta. Nimic, nici măcar un fir de nisip. Zero! Nu-i faceți capul mare cu presupuse chestii nasoale care se pot întâmpla, nu-i spuneți va fi și mai greu cu doi sau cu trei copii, știe și ea singură, zău știe!

Și încă ceva! Nu spuneți niciodată asta:
– Eheee, vezi tu ce-o -i cadă cornițele ăstuia mare, atunci când se naște ăla micu’.

Mai ales cândăla mare” e de față și aude. De fapt, nu, mai bine nu spuneți asta niciodată, indiferent vă aude sau nu. promit mama s-a gândit și la asta, mai mult, poate chiar suferă nu-i va mai putea acorda aceeași atenție primului ei copil.

Sunt și alte lucruri care pot fi spuse. Unele drăguțe, care nu dor, care nu sperie și nu creează panică nimănui. De exemplu:

Felicitări!”
bucur pentru voi!”
fie într-un ceas bun!”

Știți voi, lucruri dinastea de bun simț.
“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

 

 

 

389 Shares

Ozzy si vaginul

jul (146)
Iris
se joacă în living, iar eu mănânc în bucătărie. Deodată, aud:
– Mamaaaaa?
Da, Irisule?
Mama, când a primit Ozzy vagin?

Mă înec cu piure și castraveți murați, apoi tușesc până-mi revin, și-mi dreg glasul. Deschid gura zic ceva, însă nu-mi iese nici o silabă. În capul meu se repetă obsesiv întrebarea: “când a primit Ozzy, ce? când a primit Ozzy, ce? când a primit Ozzy, ce?”

– Uhhmm, poftim?
– Când a primit Ozzy vagin și tu ai zis că a fost curajos?

Încerc mi aduc aminte ultima dată când Ozzy a “primit” ce zice fiicămea, însă știu sigur tăntălăul a stat cu femela în față și nici n-a știut ce facă cu ea. Însă, n-are cum se refere la asta Iris, pentru era prea mică și habar n-avea atunci de ce mai era încă un câine  în curtea noastră.

– Nu știu, Irisule, încerci îmi amintești tu?
Vine în bucătărie, și gesticulând haios, îmi explică:
– Atunci când am mers cu el cu mașina și era în portbagaj și plângea. Tu l-ai mângâiat și i-ai spus vaginul nici n-o -l doară.

mai inec o dată, dau farfuria la o parte, în speranța voi supraviețui totuși acestui dialog.

Așa i-am spus eu lui Ozzy?
Da. Dar el tot plângea așa ca un bebeluș și tu tot l-ai mângâiat. Și mi-ai dat mie un baton cu fructe, dup-aia am cerut apă, și l-ai mai mângâiat pe Ozzy pe urechi până am ajuns.
Aha. Și unde am ajuns noi?
La doctor pentru vagin.
Hai mai Irisule, la veterinar pentru vaccin???
Da, așa-i Ozzy a fost curajos când l-a primit de la doctor?

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

139 Shares

Zilele noastre frumoase

DSC_0996

Câteodată abia aștept vină seara. S-o culc pe Iris și nu mai fiu nevoită fac nimic altceva. mi pot întinde șalele, uit la un film cu M,  poate citesc singură, sau doar dorm. Sunt unele zile de care-s sătulă deja înainte de prânz.

Însă din fericire, nu multe dintre zilele mele arată în felul ăsta. Altele sunt de-a dreptul faine și memorabile. Ca cea de azi, când ne-am trezit cu toții de dimineață, -l ducem pe Ozzy la cabinetul veterinarului, pentru vaccin. Acolo am întâlnit și am stat de vorbă cu două doamne în vârstă, una dintre ele fiind fermecată de Ozzy.

Doamna ne-a zis a avut și ea un ciobănesc german cândva, iar acum avea în grijă un beagle, căruia ii place fie mângâiat pe urechi. La despărțire ne-am zâmbit unii altora și ne-am făcut cu mâna. Deși sunt o antisocială cu renume, întâlnirea asta mi-a făcut bine și mi-a amintit uneori discuțiile cu unii necunoscuți pot fi  chiar plăcute.

După ce Ozzy a rezistat eroic la vaccin și Iris a insistat fără  succes eliberăm papagalul din cabinetul veterniarului, am hotărât nu mergem direct acasă, ci ne plimbam împreună pe plajă.
DSC_0990

Când am pus piciorul pe nisip, soarele deja încălzea binișor, iar marea ne-a întâmpinat cu niște valuri impresionante, deși vântul abia adia. Malul era tot în spume, dimineața luminoasă, iar în fața mea se așternea o zi frumoasă, împreună cu ai mei.  M și Iris l-au alergat pe Ozzy, în timp ce eu am făcut poze și m-am bucurat de cât de frumoasă era marea.
DSC_0969

Apoi, Ozzy s-a împrietenit cu o femelă Akita Inu și s-a jucat cu ea, în timp ce M a povestit puțin cu stăpânii ei, iar eu cu Iris am gătit pizza din nisip, cu o linguriță albastră găsită pe plajă.
DSC_1007
Și pentru gătind chiar ni se făcuse poftă, în drum spre casă am și comandat niște pizza. Ajunși acasă, am mâncat cu toții, nu civilizat în bucătărie, ci pe canapeaua din living, stând turcește cu cutiile în brațe.
DSC_0964
DSC_1046
DSC_0987

De nimic în plus n-a fost nevoie ca ziua asta fie foarte aproape de una ideală. Timp împreună cu ai mei, o zi cu vreme frumoasă, un câine pe care-l iubesc ca pe un copil, un alt copil care se coace încetișor în mine și-o pizza la prânz. Ce mai, nimic altceva nu mi-am putut dori azi. Ceea ce doresc din suflet și vouă!

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

41 Shares

Despre familii tradiționale și mai puțin tradiționale

1 (1)

Am crescut pe o stradă plină de familii tradiționale și simple. Aproape toate erau formate din mamă, tată și copii. Mamele munceau în fabrici, apoi veneau acasă gătească, deretice și vadă de copii, iar tații lucrau pe șantiere și de cele mai multe ori se întorceau seara beți. Copiii nu cunoșteau altă normalitate, așa era la ei cât și în celelalte familii de pe stradă.

Cei mai norocoși dintre copii asistau de obicei doar la scandaluri acasă, la țipete și reproșuri aruncate între o mama copleșită de griji și un tată care abia se mai ținea pe picioare. Poate vedeau niște farfurii sparte și întrerupătoare busite. Alții, mai puțin norocoși, încercau cum puteau și apere mamele de pumnii furioși ai capului familiei.

Iar cei mai ghinioniști dintre copiii de pe strada mea, erau treziți în toiul nopții de urletele tatălui turbat de alcool și scoși în stradă împreună cu mamele care aveau de cele mai multe ori ochii vineți și umflați. Dormeau nopți întregi, vară sau iarnă în casa scării sau prin curțile grădinițelor, în spatele blocurilor sau pe la vecini. Unii copii erau tuți cu furtunul de la mașina de spălat, cureaua sau cu făcălețul. Familii întregi de copii și mame vineți.
Așa nu mai vreau aud despre famila tradițională ca și cum ea ar fi modelul perfect. Știu foarte bine cum arată familia românească. Și nici nu-mi ziceți așa arătau lucrurile acum treizeci de ani, dar acum lucrurile stau altfel. Din păcate, încă sunt străzi și cartiere pline cu astfel de familii.

Desigur nu în toate familiile tradiționale există agresivitate. Bineînțeles sunt familii tradiționale în care domnește armonia. Nu generalizăm pentru ca n-ar fi corect. La fel cum nu-i corect sa susținem că toate familiile mai putin tradiționale încearcă ne fure copiii și-apoi danseze goale în mijlocul străzii.
După regulile societății, familia mea este una tradițională. Dar nu toate familiile arată așa. Pentru nu societatea e cea cu care trăiești acasă. Acolo trăiești fix cu cine vrei tu. Iubești fix pe cine îți dictează inima.
Sorămea își crește fetele singură, prietena mea își crește băiețelul împreună cu mama ei, iar una dintre cele mai bune prietene e căsătorită legal cu altă femeie, evident în altă țară. Toate cele de mai sus sunt familii. Toate sunt formate din oameni care se iubesc. Nu se bat cu furtunul de la mașina de spălat, nu se înjură, nu se scot unii pe alții noaptea pe casa scării.

Poate dacă ne-am concentra ceva mai mult pe a face educație, pe a îndruma la toleranță și la gânditul în afara bulei noastre, atunci am trăi într-o societate care s-ar ocupa de adevăratele ei probleme. Lipsa educației sexuale în școli, familiile despărțite de sărăcia din țară, școlile cu buda în curte, agresivitatea în cadrul familiei, alcoolismul, spitalele pline de bacterii periculoase, lipsa locurilor de muncă, migrația masivă a românilor în străinătate

Pot înțelege reticența unora cu privire la cuplurile de homosexuali, deși nu o aprob. Cred însă reticența vine din necunoaștere și din frică. Citesc homosexualii ne vor înfia copiii dacă le dăm voie se căsătorească. ne vor spurca societatea și valorile. ne vor îndemna copiii la imoralitate și ne vor viola pe la colț de stradă. Citesc chestii de genul asta și îngrozesc.
Acasă la noi au fost în vizită cupluri de homosexuali. Ba au dormit la noi și peste noapte. N-au ieșit în toiul nopții în fundul gol din camera lor și nici nu s-au pipăit ostentativ în bucătăria noastră. La fel cum nici noi, cuplu de heterosexuali n-am făcut-o în fața lor.

Imaginea pe care românul o are despre homosexuali e total eronată. Oamenii aceștia vor doar fie lăsati în pace. nu comentăm după ei pe stradă, nu ne uităm urât, le respectăm dreptul de a fi. O fi chiar atât de greu înțelegem cineva poate fi diferit de noi? Avem noi dreptul disprețuim pe alții doar pentru sunt altfel?

Aproape oricine cunoaște măcar un homosexual, fără știe. Pentru nu-i poți spune cuiva ești homosexual atunci când ești sigur vei fi hăituit și disprețuit. Mulți n-au curaj spună propriei familii, nici măcar propriei mame. Nu-i doresc nimănui o viață atât de singuratică. Teribil e noi ne băgăm cu bocancii în viața lor, nu ei într-a noastră, dar tot noi ne simțim agresați emoțional.

Ce-mi doresc e o lume mai înțelegătoare, mai tolerantă, mai dornică vadă viață și prin ochii altuia. Căci vorba unei trupe: “lumea asta cu iubire va scăpa“.


“Dosar de Mama” e si pe Facebook

54 Shares

Nu mai plânge că ești bărbat

DSC_1074

Am fost zilele trecute la un laborator, pentru analize. Lume pestriță acolo, tineri, pensionari, părinți cu copii de mânăAtenția mi-a fost atrasă fix de cei din urmă. Mama, tata și doi băieți. Părinții ii aduseseră pe cei mici  pentru analize de sânge și exudate, am înțeles din ce vorbeau. Băieții, unul cam de șase ani, celălat cam de opt, stăteau pe scaune și se jucau, chicotind și îmbrancindu-se. Mama, nemulțumită, s-a uitat în jur, apoi la băieți și i-a apostrofat răspicat:

– Ei, lasă -i spun eu doamnei va facă și te-o injecție. În limbă ca nu mai faceți atâta gălăgie.

M-am cutremurat nițel, imaginândumi cum ar fi -mi facă cineva o injecție în limbă. Apoi mi-am adus aminte -s adult și mama celor doi n-are cum sperie pe mine cu așa ceva. Doar băieții, fiind doar niște copii, au amuțit deodată, privinduse îngroziți unul pe celălalt. Mama a zâmbit către tată mulțumită și gata, liniștea mult dorită s-a instalat în cabinet.

Când mama i-a anunțat ei sunt următorii, cel mic a început plângă.

– Nu vreau merg, mi-e frică, eu nu duc, vreau mergem acasă acum, o doară, etc.
Mama, l-a pus la punct imediat:
Termină odată enervezi. Ce plângi așa ca un bebeluș? Lasă n-o te doară deloc.

Doar cel mic știa c-o -l doară și nu se lăsă așa ușor:
Ba nu, eu nu duc!
Iar mama, i-a închis gura cu o singură și scurtă propoziție:
Dacă nu termini, te pocnesc.

Tatăl a încuviințat și el dând din cap nemulțumit către copil, în timp ce și cel mare incpea se agite.

Când le-a venit rândul, au început evident urletele. Imagineazăți fii silit faci ceva de care ți-e groază, în timp ce fix oamenii care ar trebui te liniștească, te amenință:
Opreștete din plâns îți dau una, ai dup-aia de ce plânge. Taci odată, nu te omoară! faci de râs, încetează! Toată lumea se uită la tine! Ia uită-te la tine ce băiat plângăcios, mai mare rușinea! Nu mai plânge ești bărbat, nu fetiță! Sclifositule! Nu mai mișca mâna jar mănânci! Deschide gura ca lumea, nu mai boci ca o prințesă! Răule, deloc nu asculți!

Imagineazăți ești îngrozit, te simți un animal hăituit și mama sau tata nu îți zic nici o vorba de alinare, nu te iau în brațe, nu te alină, nu te mângâie,  nu te liniștesc și nu te cred te doare.

Am plecat de-acolo cu inima îndoită. Câteodata chiar cred ca nu ne mai facem bine.

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

45 Shares