Chiar e musai să ne pupăm?

kiss-3079067_960_720

Am mai mărturisit și cu alte ocazii nu-s cea mai socială ființă din lume. Nu știu fac small talk și nu găsesc deloc ar fi ușor încheg o conversație cu o persoană pe care n-o cunosc, sau cu una pe care o cunosc foarte puținAsta-s eu, acum și dintotdeauna.

Nu m- descrie nici pe departe ca fiind timidă, asta nu sunt, însă nu țin musai amestec în grupuri sau fiu înconjurată de o grămadă de oameni. Nu-mi plac nunțile, cumetriile sau petrecerile prin cluburi. Iar prietenii pe care-i am, sunt foarte puțini și aproape toți plecați din țară.

Așadar, imaginați cam cât de tare îmi place pup cu oamenii, așa în general. Nu știu de unde moda asta cu pupatul, însă zău nu-i pentru mine. Prefer ne zâmbim frumos, ne strângem mâinile ne îmbrățișăm ușor dacă chiar e musai, dar nu înțeleg de ce trebuie neapărat ne pupăm. Mai ales dacă abia ne-am văzut ieri sau alaltăieri. Sau dacă nici măcar nu ne cunoaștem prea bine.

Adică, da, e fain văd un cunoscut, pot opri schimb două vorbe cu el, însă chiar trebuie ne pupăm? Și nu doar la întâlnire, nuuu, pupăcioșilor le place și la despărțire. Iar dacă ne întâlnim și mâine, iaca, țoc țoc,  ne pupăm din nou. Ba uneori nu scap nici dacă mă trag puțin în spate sau fac un pas în lateral.

Pentru un pupăcios o sa fie mereu dornic te pupe. E vesel și se bucură te vede, așa muaaaah, te țocaie de nu te vezi, cu foc, pe ambii obraji.

No bun, eu declar  sus și tare nu mai vreau pup cu nimeni. Doar dacă e vreo persoană dragă și pe care n-am mai văzut-o de multă vreme, iar atunci pupatul se impune cumva ca o dovadă a dorului așternut între noi.  Sau dacă e ziua ei/ lui de naștere. Sau e Revelion. Sau ne iubim teribil. Altfel, nope, not me.

Hai, pa, pup! 🙂

Credit foto: Pixabay.com
“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

65 Shares

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.