Baticele

DSC_0773

Pe cel alb l-ai purtat la ziua lui M. Când am fost cu toții -l vedem zburând în avionul ăla mic. Atunci când ai împărțit cu Iris o înghețată. Când ne-am uitat împreună la Cenușăreasa și ai adormit cu capul pe umărul lui bunicu. Când am fost în vizită și ai făcut borș de pește. Când la plecare ne-ai condus și te-ai așezat în mașină, lângă Iris, pentru încă un pupic, tare greu îți era te desparți de ea. Baticul alb cu flori îl purtai atunci. Nu trebuie mi închid ochii -mi amintesc.

Te văd aievea, râzând. Și-mi amintesc mereu mi-ai spus odată: “ nu duceți la culcare supărați niciodată. nu vă spuneți vorbe grele înainte dormiți“. Îți stătea foarte bine cu baticul ăsta alb cu flori. Acum îmi pare rău nu ți-am zis. Probabil ai fi râs cu poftă  și apoi ți l-ai fi aranjat puțin pe cap.

Cu cel roșu te-am văzut de multe ori. Îi plăcea foarte tare și lui Iris. Bunica cu batic, așa spunea și încă mai zice așa când vorbește despre tine. Parcă știe și ea ai așteptat-o ani de zile și atunci cand a venit, ai iubit-o cu toată inima.

Baticul verde l-ai purtat la botezul lui Iris. Când o țineai în brațe și te uitai la ea ca la o icoană. Când ai adus cu tine plapuma pe care ai folosit-o cu M, când era si el bebeluș. O  voi păstra și eu, așa cum ai păstrat-o și tu. Și o voi da și eu mai departe, când o veni vremea.

Baticul maro l-ai purtat când adunai roșii cu Iris în grădină, când o luai pe sus dacă se speria de găini și rațe. Iar pe cel vernil îl purtai ultima dată când te-ai jucat cu ea, ultima dată când v-ați plimbat ținându de mână.

Acum, baticul cel alb și baticul cel roșu sunt ale mele. Le-am vrut pentru mine. Le-am ales din toate baticele pe care le-ai purtat de-a lungul vremii. Tot timpul ăsta în care m-ai iubit ca pe al cincilea tău copil. Am scos baticele din rucsac și le-am lăsat la vedere, încă nu le-am pus în dulap. O le port la iarnă, la gât, în loc de eșarfă. O le port când o bată aprig vântul, iar ele o încălzească. Și cel alb, dar și cel roșu.

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

97 Shares

Când ai musafiri nepoftiți

iun4 (11)

De ceva vreme, am observat sub acoperiș, undeva într-un colț, e o găurică în peretele exterior al casei. Asta n-ar fi o tragedie, lucrurile se repară, însă găurica respectivă e mânjită cu găinaț și niște vrăbiuțe gălăgioase își cam fac veacul pe-acolo. Ia uit eu cu ceva mai multă atenție, parcă ceva nu-i bine acolo, mi-am zis. Și m-am tot holbat la găurica aia, până am văzut o vrăbiuță intrând acolo. Șoc și groază, avem chiriași care nu plătesc chirie. Cum naiba or fi intrat acolo? Și cel mai important, cum le scoatem?

I-am spus lui M, m-am plâns, m-am tânguit, uite ce găurică e acolo, intră și ies vrăbiile fără le pese eu perpelesc aici, uite și peretele casei cum e tot murdar cu răhățel de vrăbiuță. Hai, măi M, hai băiatule, ceva și alungă zburătoarele alea de-acolo. Imagineza-ți ce mizerie o fi în găurica aia, cine știe ce ciugulesc ele acolo, cade casa peste noi, aoleu și vai de mine, ceva!

M a pus mâna streașină la ochi, s-a uitat și n-a zis nimic. Nimic, nici un sunet. Nici rezolvă, dar nici nu. Și pe principiul ăla, cum pe bărbat nu trebuie -l stresezi toată ziua spunându-i ce are de făcut, mi-am mușcat limba și n-am mai insistat.

Până când s-a umplut cu găinaț alb-verzui și trotuarul de sub găurică. Așa că ieri iar am început jelesc: Repară, repară, repară, repară, repară odată! M iar a pus mâinile streașină la ochi și iar s-a uitat în sus la găurică. Vrăbiuța intra și ieșea, fără se sinchisească de faptul o muiere se agită tare, acolo jos. S-a uitat M la vrăbiuțe și apoi la mine, a coborât mâna de la ochi și-a zis calm:
– Au pui acolo. Din cauza asta nu am reparat. Dacă repar gaura, puii mor. Ai răbdare învețe zboare și rezolv, bine?

Am pus și eu mâna streașină la ochi și iar m-am uitat la dunga cu răhățel de pe perete. Vrăbiuța ciripea și zbura nestingherită de colo-colo. Am oftat, m-am uitat la M și-am zis:
– Bine.

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

33 Shares

Noaptea cea groaznică


În sala de așteptare de la cabinetul pediatrului, Iris își trage scaunul lângă cel al unei alte fetițe, cam de aceeași vârstă cu ea. Îi zâmbește deloc sfioasă și se prezintă:

– Bună, eu sunt Iris.

Fetița îi spune și ea la rândul ei cum o cheamă. Iris se așează pe scaun și cu un oftat adânc o informează pe interlocutoarea ei:

– Am avut o noapte groaznică.

– Și eu, întărește fetița afirmația de mai devreme.

Adulții din sala de așteptare încep să râdă. Fetele nici nu se sinchisesc de ei. Își continuă liniștite conversația, cadouă pensionare care așteaptă la medicul de familie:

– Am avut febră noaptea și dimineață am avut febra.

– Și eu.

S-au despărțit cele mai bune prietene, trimițându-și bezele și făcându-și cu mâna, după ce timp de câteva minute au împărtășit impresii despre noaptea cea groaznică.

Nu-i nicio morală aici, voiam doar să vă spun că-s tare faini copiii ăștia și că fără ei tare ne-am mai plictisi.

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

80 Shares

Shitmom

1 (102)

Mama, fac pișu.
uit la ceas cu ochii mijiți. Arată ora 05:30. ridic cu greu și frec la ochi. Iris e zâmbitoare și proaspătă ca o panseluță. O duc la baie și vorbește întruna. E prima noapte din ultimele când dorm cât de cât decent, fără s-o port pe Iris în brațe. Mi se închid ochii de oboseală, aș vrea să mai dorm. Ne întindem în pat și ea trăncăne într-una.

Iris, te rog dormi. Mai avem încă două ore până trebuie ne trezim.
– Dar vreau ți fac o omletă cu sclipici puțin puțin și dup-aia culc.
– Nu, mulțumesc. Te rog te culci acum.
– Atunci îți fac o salată cu căpșuni și cu oțet.
Iris, nu glumesc. E 05:30, sunt foarte obosită, iar tu azi mergi la grădiniță. Culcăte. Nu e negociabil!
Mama, dar iar fac pișu.

O bănuiesc trage de timp, dar ridic iar și o duc la baie. Nu-s prea veselă. Surprinzător, face. Ne întindem din nou în pat. Se foiește întruna și se tot mută dintr-o parte în alta. Încep enervez. Nu vreau decât dorm. E aproape 06:00 deja. vrea măcar o dată, când sunt frântă, înțeleagă și ea nevoile mele. Nu mai gândesc logic. Vreau se oprească din vorbit și frichinit. se culce odată.

Mama, iar fac pișu.
Hai, măi Irisule. E imposibil trebuiască mergi din nou. Du-te, te rog singură de data asta.
Se uită la mine lung, dar se duce la baie. Aud capacul, apoi aud cum târâie inaltatorul, trage apa, ridică robinetul și se bălăcește. Deja mi-e clar ea n-o mai adoarmă. Dar eu putea dormi și-n picioare, zău. gândesc cu îngrijorare cum o reziste la grădiniță până la ora de somn. Vine în pat lângă mine și începe gâdile. Are chef de joacă. Dar eu nu am, eu vreau doar dorm. Merit și eu un somn bun după atâtea nopți de veghe, gândesc.

Mama

O repezesc fără drept de replică:
Iris, gata. Dacă tu nu vrei mai dormi, n-ai decât faci altceva. Dar eu trebuie dorm, înțelegi? Sunt foarte, foarte obosită. Te rog lași în pace. Joacăte, ce vrei tu, dar lasă dorm.

Văd cum buza de jos îi tremură puțin, dar se duce se joace. Evident nu mai pot adormi, pentru perna mi-e acum presărată cu praf de vinovăție.

În drum spre grădiniță Iris îmi spune:

Când ajungem, vreau merg direct la baie. Fac pișu.
Ridic o sprânceană. Cam mult pișu în dimineața asta.
Mama, nu mai pot ține, nu simt bine, ia în brațe. Ajung cu ea în brațe la grădiniță, o duc la baie și se dezlănțuie jihadul.
usturăăăăă. doareeeee.
Scenariul se repetă după două minute, iar doare, iar ustură.

lovește în moalele capului. Copilul meu nu s-a trezit la 5 dimineața ca mi facă mie în ciudă, sau ca nu lase dorm mai mult. Copilul meu e bolnav, iar eu am ignorat semnele pe care mi le-a dat dis-de-dimineață. Am fost mai preocupată de faptul voiam dorm. Ba chiar am certat-o. Atât m-a dus capul. Atât am fost în stare fac. E una din zilele în care nu mi-am ascultat instinctul. Una din zilele în care n-am fost o mama prea bună. Una din zilele în care am fost o shitmom. Și nu, nu-s deloc mândră de mine.

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

 

85 Shares

Bum – bum

DSC_0807

Se întoarce morocănoasă de pe-o parte pe alta. Nasul îi e ca un borcanaș. E înfundat și o deranjează. Un acces de tuse îi scutură tot corpul și o face se ridice în fund. Scâncește cu ochii închiși și întinde brațele, căutându. O iau și o mângâi pe spate.

Mama e aici. Sunt aici. Liniștește-te.

Plânge zgomotos, împinge și apoi se freacă furioasă la nas. Încă n-a deschis ochii, îi e foarte somn, dar răceala asta nenorocită n-o lasă se odihnească. Îi ridic perna și o așez cu capul cât mai sus, ca poată respira mai ușor.

Tușește și se îneacă, plânge și-i curge nasul, se agață de umărul meu și strigă cu glas răgușit. O iau pe sus și o plimb așa prin cameră, până simt milioane de ace în brațe. Îi cânt la ureche un cântecel inventat de mine când ea încă era bebeluș.

Te iubește mama
Te iubește tata
Te iubesc bunicii…

Ascultă cum îi șoptesc cuvintele în ureche și simt cum corpul i se înmoaie în mâinile mele. O întind în pat și cuibăresc lângă ea, cântând mai departe. Te iubește mama….

Tușește din nou și plânge înfundat. întind pe spate și o îndrum și așeze capul pe pieptul meu. Urechea ei e lipită acum exact de locul în caremi bate inima. Se relaxează imediat și închide ochii. Adoarme in sfârșit, cuibărită la pieptul meu, cu inima mea cântându-i în ureche cel mai vechi și plin de iubire cântec de leagăn: bum-bum, bum-bum, bum-bum.

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

59 Shares