Să râdem cu Iris V

july (310)

S-au mai adunat câteva perle marca Iris, și pentru nu vreau deloc le pierd, le adun aici într-un nou articol. Poftiți de râdeți și voi cu noi:

* – Mama, Ozzy e copilul tău?
– Păi, într-un fel este. Dar nu chiar.
– Tu l-ai născut?
– Nu, l-a născut mama lui.
– Atunci cine e mama lui?
– O cățea.
– Și cum a ajuns Ozzy la noi?
– L-am cumpărat.
– Cum adică?
– Păi… cu bani.
– Cum să-l cumpărați pe Ozzy cu bani?
-….
– Că el nu e un obiect, e doar un copil săracu.

* – Mama, ăsta e bolul meu?
– Da.
– Și bolul ăsta e al lui Stephanie?
– Da.
– Înseamnă că aici sunt mai multe boale.

* Iris numără:
– Doisprezece, șaptesprezece, nouăsprezece, “zecesprezece”.
Ce să zic, măcar n-a spus douăzeci-douăzeci, ca duduia Viorica.

*- Iris, vrei niște pește?
– Nu știu, bunica, voi l-ați vâslit?

*Mă doare spatele de vreo două zile. Înainte să adormă, în seara asta, mă întreabă îngrijorată:
– Mama, ești bolnavă?
– Nu, Irisule. Doar mă doare puțin spatele. O să-mi treacă în curând.
Tace. Simt că nu e mulțumită cu răspunsul meu.
– Mama?
– Da?
– Să nu pățești nimic. Nu știu ce m-aș face fără tine.

*- Mama, ce sunt astea?
– Sunt măști pentru ten.
– Pentru ce?
– Adica pentru față.
– Sunt pentru fața ta?
– Exact.
– Vreau și eu să-mi pun.
– Nu se poate, tu n-ai nevoie.
– De ce?
– Pentru că ești mică. Și foarte, foarte tânără, iar pielea ta nu are nevoie de mască sau altceva. Este foarte frumoasă așa cum e.
– Numai bătrânele ca tine au nevoie de mască?

*Am stins lumina, ne-am întins în pat. Aleluia!
– Miau.
Nu răspund la provocare.
– Miaaaauuu, miorlaaaau.
Nimic, poti sa miorlai pana iti cresc mustati, ca eu tot ma prefac că nu te-aud.
– Mama?
-……
– Mama, știu că nu dormi.
-…….
– Mama?
– Da, Iris? Ce e așa important că nu poate aștepta până mâine?
– Ce mai faci?
– Uite, aș vrea să dorm.
– Nu, încă nu. Vreau să te întreb ceva.
– Ce?
– Știi că mâncarea mea preferată e curry?
– Asta vrei să mă întrebi musai înainte de somn?
– Da.
– Știu de curry, sigur. Acum, noapte bună!
– Și că nu-mi plac merișoarele știi?
– Nu știam. Gata, vorbim dimineață.
– O să am o surpriză pentru tine dimineață.
– Bun, abia aștept să văd ce e.
– Ești sigură? Noapte bună, mama!
-……..

*- Mama, de ce planeta noastră e albastră?
Mă umflu în pene ca o mama deșteaptă foc și-i răspund:
– Pentru că pe suprafața ei este multă apă, iar din spațiu, adică de sus de tot, așa se vede, albastră.
Se gândește nițel și întreabă iar:
– Așa cum se văd juliturile de pe genunchii mei?

*Iris se joacă în curte. La un moment dat, mă strigă în gura mare:
– Mamaaaaa!
– Da?
– Să știi că mama vitregă mă pune să spăl vasele.
– Hopaaa.
– Eu nu vreau să le spăl. Eu vreau doar să fac piruete și un desert.

*O strâng tare în brațe și-i spun:
– Puiul meu, tu ești puiul meu.
Se hlizește puțin, apoi mă anunță:
– Da, mama, eu sunt puiul tau și tu ești găina mea.

*- Mama, eu vreau să mă îndrăgostesc de Tudor.
– Aoleu. Dar ce înseamnă să te îndrăgostești de Tudor?
– Să-l pup. Și să împart înghețata cu el.

*- Iris, ce-ai mâncat azi la grădi?
– Zbaghete și sniță.

*Iris se joacă:
– Ninoninoninoooo, ninooooo.
– Ce se aude, Irisule?
– Eh, a venit poliția.
– Aoleu, da’ de ce?
– A venit după Ariel, mica sirenă.
– Păi?
– Păi o duce la puşcarie.
– Biata sirenă! Da’ ce-a făcut?
– N-a înotat prea bine pe fundul mării. A dat prea tare din coadă şi a deranjat-o pe poliție.

*E linişte. Se aud greierii, prin geamul deschis.
– Mama?
– Mmm? mormăi eu către Iris
– Să ştii că mamele sunt făcute ca să mângâie palmele copiilor înainte de culcare.
– Tu Iris, nu prea cred că de asta-s făcute ele.
– Ai dreptate mama. Sunt făcute şi ca să gătească mâncare.
– Aha…
– Şi ca să-i iubească pe copii. Hai, mângâie-mi palma puțin.

*-Tu, Iris, nu te doare gura de la cât îți trăncăne toată ziua?
– Mama, pe tine nu te doare gura când îl cerți pe tata? Că te-am auzit eu.
Ea e Iris, 3 ani şi 8 luni.

*Stăm la coadă la farmacie. În fața noastră se află o domniță, cu partea dorsală înghesuită tare într-o pereche de blugi cu talie joasă, buricul la vedere şi machiată cu mult mov pe pleoape. Iris o studiază îndelung, cu gura căscată, din cap până-n picioare. Privirea îi poposeşte curioasă pe unghiile domnişoarei şi apoi strigă cu entuziasm:
– Mama, ai văzut ce unghii are doamna? Le are maaaaari şi roooooz şi ascuțiiiiite. Foarte ascuțite, ascuțite, ascuțiiiiiite aşa (şi cu arătătorul indică mâinile domniței). Apoi îi spune acesteia, cu toată seninătatea celor trei ani jumate:
– Eşti o vrăjitoare!

*- Mama, ce înseamnă imitate?
– Ce, puiule?
– Itimnitate. Ce înseamnă?
– Intimitate?
– Da.
– Hmm, stai să văd cum să-ți explic eu ție…
– E atunci când tu strigi că vrei să faci pişu singură?

*- Tata, mama ta te-a născut aşa?
– Cum aşa?
– Aşa, cu barba asta.

*Discuție cu noaptea-n cap:
– Mama, pe vrăbiuțe cine le şterge la fund?
– …..
– Cine, mama?
– Nu cred că le şterge nimeni.
– Şi zboară aşa cu fundu murdar?
– ……
Hai, bună dimineața şi vouă!

Dacă n-ați hohotit destul, aici găsiți:
Să râdem cu Iris
Să râdem cu Iris II
Să râdem cu Iris III
Să râdem cu Iris IV

🙂
“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook

87 Shares

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.