Vârcolaci

DSC_0807
– Hopa sus, gâzule. E timpul te trezești, trebuie mergi la grădiniță.

Zâmbește larg. O minunez tot timpul de cum se poate trezi copilul ăsta zâmbind.  Cu ochii încă închiși, își trage plapuma până sub bărbie. Stă acolo ascunsă, cu zâmbetul încă desenat pe chip și mormăie încetișor:

Mi-e somn, vreau mai dorm.
– Bine, dar știi Zmeurică s-a trezit deja, te așteaptă acum și pe tine te trezești.

Se ridică direct în fund.
Zmeurică s-a trezit?
Da, când a sunat alarma.

Îmi ridică tricoul și-mi pupă burtă.
Bună dimineață, Zmeurică. Te-am visat azi noapte. Erai mic, așa mic, un frățior mic.
– Hopaaa, atunci crezi o fie băiețel?

Se freacă la ochi nedumerită, îmi privește iar burta și zice:
– Nu nu, m-am încurcat. Erai o surioară mică, o fetiță erai, bine? Bine? Fetiță, nu băiețelȘi eu te țineam în brațe. Mama, o lași -l țin pe Zmeurică în brațe?
– Sigur da.
Și te țineam în brațe și ne-am dus la un restaurant de vârcolaci.
Aaa, și erau acolo vârcolaci?
– Erau. Și beau niște cafea.
Aha, înțeleg. Și tu cu Zmeurică ce făceați?
– Ne uitam la vârcolaci.
– Am înțeles. Tu îl țineai pe Zmeurică în brațe, erați într-un restaurant pentru vârcolaci, iar ei beau acolo niște cafea.
Da.
– Bun, abia aștept văd ce-o visezi la noapte. Hai, acum hopa sus trebuie ne pregătim pentru grădiniță.

“Dosar de Mama” e si pe Facebook

40 Shares

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.