Ce aș fi vrut să-mi spună cineva înainte să nasc

1 (102)* Nu-ți fie rușine ceri ajutor. Nu fii prea mândră ca -l primești când cineva ți-l oferă.

* Nu trebuie faci musai lucrurile așa cum scrie peste tot pe net, sau cum le fac alte mame. De exemplu dacă simți bebelușul n-are nevoie de baie în fiecare seară, atunci -i tot a doua zi. sește varianta care vi se potrivește vouă.

* Chiar dacă tu crezi X sau Y sunt mame mai bune decât tine, ține minte nu există părinte perfect. Nici mamă, nici tată. Nu te compara cu alte mame, niciuna nu e mama copilului tău. Doar tu ești.

* Să nu ai așteptări. O ai parte de multe surprize, așadar ia totul așa cum vine, pentru chiar și nopțile astea care acum sunt nesfârșite se vor termina. Pe cuvânt.

* Ascultăți instictul. E magic, chiar e.

* Ignoră sfaturile nesolicitate.

*Bucurăte de fiecare moment, pentru perioada asta trece atât de repede. Pe bune, clipești o dată și gata, copilul nu mai e bebeluș.

* -i poze și video-uri multe. O te întorci la ele mai des decât crezi.

* Încearcă ți faci în continuare timp și pentru hobby-urile tale.

* Nu cumpăra multe haine, biberoane și alte lucruri fără de care crezi n-o faci față. Multe din ele vor fi inutile.

* Împrieteneștete cu alte mame.

* Lasă-l pe tatăl copilului se ocupe și el de bebeluș. Îți promit n-o -l scape și nu-i nimic dacă-i pune scutecul invers. Când o vezi bebelușul vostru în brațele lui, ți se vor înmuia genunchii.

*Oricât de mult te pregătești, lucrurile tot te vor lua prin surprindere. Dar nu-i nimic, la fel e pentru toate mamele. Ia fiecare zi așa cum vine, ușurel, una câte una.

* Miroase bebelușul cât de des ai ocazia. E cel mai dulce parfum care există și din păcate nu-l poți simți decât o perioada scurtă.

*Nu te supăra când nu-ți reușește ceva. Bucură-te în schimb de victoriile mici.

*Notează tot. Primul zâmbet, primul dinte, primul “mama” sau “tata” rostit, notează datele la care s-au întâmplat.

*O faci și greșeli. Trebuie știi toate mamele fac și greșeli, nu e nimic în neregulă cu tine.

*Câteodată vei fi copleșită de 7527 de emoții în cinci minute. Uneori toate deodată.

*Dacă ai zi proastă nu înseamnă ești un părinte prost.

*Șervețele. ai mereu șervețele. Umede și uscate. Niciodată nu poți avea prea multe.

*Nimeni n-a zis pe patul de moarte: “Mi dori fi petrecut mai mult timp la muncă decât cu copilul meu.” Petrece cât de mult timp poți cu el. Știu ți-am mai zis, dar timpul chiar trece foarte repede. Mult prea repede.

* Pupă-i și îmbrățișează-i des.

* Țineți rudele de sex feminin aproape.

O fie și greu, nu o te mint. Câteodată o fie chiar foarte greu. Atât de greu, încât o vrei fugi. Dar greul ăsta trece mereu, asta nu uiți. Bucuria pe care ți-o va aduce maternitatea însă, îți va încălzi sufletul pentru totdeauna. Iubirea asta nouă pe care o s-o simți în curând, o fie ca niciuna alta. Va fi  iubirea vieții tale! 🙂

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

 

Prieteni

1 (128)

Stăm în curtea spitalului și-l așteptăm pe M iasă. Iris e cam plictisită și somnoroasă. Și-a ocupat timpul cum a putut mai bine, în condițiile date. A mers linie pe bordură, a stat cu fundul în iarbă, s-a cățărat pe platforma pentru cărucioare cu rotile, a adunat și niște păpădii, dar în cele din urmă răbdarea a început i se termine.

O văd cum deodată zâmbește larg și -i revine sclipirea în ochi, pe măsură ce de noi se apropie o doamnă cu patru copii. Când ajung lângă noi, observ sunt țigani cu toții, iar copiii toți băieți. Cei mici se uită unii la ceilați, iar băieții își dau coate chicotind când Iris le face veselă cu mâna.

Piranda încearcă -i bage pe ușa spitalului, însă doamna de la poartă îi zice la vizită copiii n-au voie. Resemnată, se întoarce spre copii, le face răspicat instructajul în două propoziții și apoi intră în spital. Cei patru se uită unii la ceilalți, șușotesc puțin, apoi se îndreaptă către noi. Iris începe țopăie.

Bună. Știți cine sunt eu?
Băieții se uită la mine, iar mie mi se face rușine. Înțeleg așteaptă tacit vadă dacă o -i alung sau nu. Le zâmbesc cât pot de încurajator și doi dintre ei îmi întorc zâmbetul. Iris insistă, dându-le roată:
Știți cine sunt eu?
Băiatul cel mai mare zice:
– Nu. Eh, ești o fetiță.
– Eu sunt Iris. Vrei fim cei mai buni prieteni?

Băieții încep râdă. Râde și Iris, în timp ce încă țopăie.
Hai stăm aici pe bordură, zice ea.
Băieții fac întocmai. Iris stă în mijlocul lor, are doi puradei în stânga și încă doi la dreapta.
– Am mers mai devreme pe bordură fără cad. Numa puțin m-am împiedicat, dar n-am căzut pentru am fost un pic atentă. Sunteți drăguți, zicea ea ușor rușinată.
Copiii râd iarăși.
Și tu ești drăguță, zice unul dintre ei.

Știți cine e asta? întreabă Iris arătându-le jucăria pe care o cară cu ea de dimineață.
– Un cal.
– Nuuuu, e un ponei. E o prințesă ponei. Mi-a adus-o Iepurașul am fost mai cuminte. Și mi-a adus și ouă în curte.
Băieții se uită admirativ la poneiul lui Iris. Ea continuă:
Și o cheamă Celestia. Are cornul ăsta aici pentru e un ponei special. Ceilalți ponei nu au corn dinăsta. Are și luminițe, numa acum se văd numai puțin e lumină afară.
Apasă butonul care stârnește luminițele, iar băieții exclamă în cor:
– Oaaaaaaaa.

Se ridică și aleargă puțin cu toții. Sunt doar niște copii care s-au împrietenit rapid și acum se joacă veseli. Fără le pese de prostiile noastre de oameni mari. Fără discriminare. Se joacă cu toții până când bunica celor patru iese din spital, îi caută cu privirea și vine spre noi. Îi daubună ziua“, îmi răspunde, apoi îi cheamă pe băieți. Iris zice:
Sunt tristă plecați.
Băieții râd iarăși . Piranda râde și ea. Pleacă cu toții, iar cei mici întorc capetele din timp în timp, și-i fac cu mâna lui Iris. Ea se întristează și mai tare. O ridic în brațe și plânge puțin acolo.
– Erau prietenii mei și acum au plecat.
Îi mângâi buclele șimi înghit lacrimile, care nu știu de unde și de ce au apărut.

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

Shares 110

Te văd

DSC_0633

Te văd! Aşa răpusă de oboseală şi sfârşită de griji.
Te văd, aşa nepieptănată şi cu ochii înroşiți de nesomn.
Te văd cum legeni, cum mângâi şi adormi.
Te văd cum atingi frunți înfierbântate, apoi cum alungi boala doar cu brațele şi buzele tale.
Te văd cum plângi singură în baie.

Te văd, când ți se taie răsuflarea cărând copilul şi cumpărăturile cu doar două brațe.
Te văd, când ți-e teamă să spui cuiva ce simți.
Te văd cum aluneci.
Te văd cum te împiedici.
Te văd, când crezi că nu eşti o mamă bună.

Te văd, când vrei să fugi dar te opreşti.
Te văd când nu mănânci.
Te văd când te blamezi.
Te văd, când crezi că nimeni nu te vede.
Te văd, când nu mai ai curaj.

Te văd, când te uiți la tatăl copilului tău ca la un străin.
Te văd cu casa necurățată.
Te văd cu paturile nefăcute.
Te văd, când nu mai ştii în ce direcție s-o apuci.
Te văd când te frămânți.

Te văd, când te ascunzi de tot şi toate.
Te văd, când stai cu ochii în tavan.
Te văd pierdută.

Și vreau ți spun nu ești singură. Cineva știe cum te simți. Multe mame știu.
Și mai vreau ți spun n-o fie mereu așa. O treacă, chiar dacă acum nu pare. Va fi mai bine. Tot mai bine. Până atunci, știi te văd.

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

 

Shares 389

Când te ia gura pe dinainte

DSC_0666

Iris vorbește mult. Întotdeauna a fost vocală. M zice seamănă cu mine, dar zău eu nu percep  ca fiind vreo vorbăreață. rog, poate din afară lucrurile s-or vedea altfel și eu chiar oi trancani mai mult decât îmi dau seama.

E drăguț  poți conversa cu copilul tău mic, te înfoi de mândrie articulează idei și face glume de capul lui, și exprimă punctul de vedere așa de clar. Iar el, copilul, spune tot ce-i trece prin cap, mai ales dacă-l încurajezi vorbească liber.

Însă tot mic se numește e și încă nu știe ce-i aia diplomație, oricât ai încerca tu -i explici oamenii-s fragili, iar sentimentele lor așișderea. Copilul spune ce vede, numește lucrurile și situațiile așa cum i se aștern în fața ochilor.

Iar tu ca părinte, o ai de multe ori obrajii îmbujorați când copilul tău deschide gurița. De exemplu, când în parc, fiicăta se în leagăn cu ochii ațintiți la chipul acneic al unui adolescent, și-l întreabă insistent de ce are bubițe, dacă-l doare, dacă mama lui îl dă cu cremă și îl sfătuiește nu se scarpine. Apoi îl consolează o -i treacă până la urmă, uite și mama ei a avut varicelă și încă i se mai văd bubele pe burtică și în alte locuri, dar nu așa tare, iar tu, timorată, îi zâmbești adolescentului cât poți de dulce.

Sau când la cumpărături, un domn în vârstă îi zâmbește, iar ea, strigă s-o audă până și casiera din celălalt capăt: “Mama, ai văzut un moș acolo?  Vezi cât de moș e? Moșule!”

Sau când o doamnă intră în vorbă cu copila, iar fiicăta, cu sinceritatea lumii în glasul subțire, o ceartă nu s-a spălat pe dinți. “Vezi ai dinții negri și stricați, mama ta nu te pune te speli pe dinți? Și scuipi pasta? eu am una cu gust de portocale și e gustoasă, dar mama nu lasă s-o înghit. îți cumperi și tu periuță cu crocodil și te speli mereu, n-ai făcut o treabă prea bună.” Obrajii tăi iau foc în doi timpi și trei mișcări, zâmbești iar stânjenită și îți ceri scuze cu vocea sugrumată.

Îi explici iar despre diplomație și sentimentele celorlați, despre ce e acceptabil spui în public și ce nu, despre cum anumite lucruri îi rănesc pe ceilalți chiar dacă sunt adevărate, însă ea se uită la tine cu inocența celor trei ani jumate și încearcă înțeleagă. Dar încă nu reușește.

Așa respiri adânc și ieși în lume cu obrajii mereu pregătiți se coloreze în diferite nuanțe. De la roz până la purpuriu.

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

Fetița care credea în sirene

29472529_10156128545509876_8767221083813183488_n

Iris, vezi ce culoare are marea?
– Unde?
– Acolo, la mal, e verde deshis, spre albastru. Vezi?
Da, văd.
La fel e și culoarea ochilor tăi. Nici albastru, nici verde.
Ba nu, ochii mei sunt verzi ca iarba.
– Uneori, iar  altădată albaștri ca marea. Vezi valurile, vezi cum fierbe acum marea?
Da.
Ca atunci când fierbe apa în oală, înainte pun pastele în ea. Sau făina pentru mămăligă.
– Acum înoată sirenele în apă.
Aha, probabil de-aia sunt așa valuri. Cred ai dreptate.
Da. vrea văd și eu o sirenă. Aratămi una, mama.
Păi nu cred așa merg lucrurile. Eu cred oamenii mari nu pot vedea sirenele, oricât ar încerca.
– Doar eu?
Tu și alți copii. De adulți se ascund, fug de noi.
– De ce?
– Voi, copiii, sunteți mai drăguți și credeți în ele.
– Acum înoată multe, multe, acolo sub apă?
– Cred da.
– Au coadă verde?
– Unele da. Altele portocalii, verzi sau poate galbene.
– O uit după Mica Sirenă, mama. Ea are coadă verde.  Are părul lung și roșu și cântă așa frumos. Eu cred în sirene, mama.
– Atunci sunt sigură o vezi una, cândva. Trebuie doar deschizi bine ochii și privești cu atenție.

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

Shares 0