Să râdem cu Iris VI

july (139)

Pentru viața fără râsete e ca berea răsuflată (mda, gravida visează la bere), luați de râdeți și voi cu noi :

🙂 – Mama, eu nu mai vreau să fiu copil. Vreau să fiu adult.
– Da’ de ce, Irisule?
– Ca să port sutien.

🙂 – Mama, faci supă cu cucoane?
– Îîîmm? Cu ce?
– Cucoane. Le mănânci cu supă și sunt așa pătrate.
– Crutoane, Irisule?
– Cucoane, da.

🙂 Așteptăm să vină ospătarul cu nota.
– Mama, hai să plecăm acum.
– Trebuie să mai așteptăm puțin, Irisule.
– De ce?
– Să vină flăcăul cu nota, plătim și apoi putem pleca.
Ceea ce se și întâmplă, ospătarul apare la masa noastra, iar Iris, arătând spre el, mă întreabă în gura mare:
– Mama, ăsta e domnul flăcău?

🙂 – Iris, ce faci, puiule?
-…
– Cauți vreo comoară? Poate niște pietre prețioase?
Cu degetul bine înfipt în nas, zice:
– Nuuu, doar niște muci prețioși.

🙂 Într-un moment de tandrețe, Iris îi ia lui M fața între mânuțe și îi spune:
– Ai un cap drăguț. E un cap foarte drăguț, nu vreau să ți-l sparg.

🙂 – Mama, te iubesc tare.
– Ba eu te iubesc si mai tare.
– Eu până la stele și înapoi, mama.
– Eu te iubesc cu cea specială iubire, Irisule.
– Ba eu te iubesc și mai mult.
– Cât de mult?
– Cel mai mult, mama. Ești cea mai drăguță și grijulie și bună, te iubesc cel mai tare.
– Atât de tare încât dacă ai avea o ciocolată, ai împarți-o cu mine?
– Ăăă, nu, nu atât de tare.

🙂 Iris îmi mângâie tandru burtica și zice șoptit:
– Zmeurică, eu sunt, Iris, stăpâna ta.

🙂 Abia aștept să ajungă la adolescență, să se culce vineri la 2 noaptea și eu s-o trezesc sâmbătă dimineața la 6:30, că vreau pâine prăjită cu gem de zmeură. Abia aștept!

🙂 – M mănâncă pâine cu unt și gem. Iris se tot gudură pe lângă el.
– Tata, hai să mâncăm împreună.
– Vrei tu?
– Da, tu ții pâinea și eu mușc.

🙂 M crapă niște lemne de foc. Iris, alearga in jurul lui cântând:
– Moșul taie lemnele, eu adun surcelele…

🙂 Din întunericul așternut în cameră, se aude vocea ei pițigăiată:
– Mama?
– Hm?
– Eu nu sunt astronaut.
– Nț.
– Sunt o fetiță.
– Mhm.
– Fetița ta.
– Mhm.
– Care te iubește.
– Și eu te iubesc pe tine.
Liniște. Liniște. Liniște.
– Mama?
– Hm?
– Eu înainte nu știam cum arată ciocănitoarea Woody.
– Mmm.
– Acum știu.
– Mhm.
– Are cioc.
– Mhm.
– Are burtică.
– Mmmm.
– Și picioare roșii.
– Îhî.
Liniște. Liniște. Liniște.
– Mama?
– Taci și culcă-te odată!
– Mhm. Mhm. Mă culc!

🙂 Azi, Iris a rămas acasă doar cu M. După nițică suferință în tăcere, îi mărturisește lui tată-su:
– Mie îmi place mai mult să stau cu mama.
– Știu. Dar nu-i așa rău nici cu mine, nu-i așa?
– Nu, dar eu pe mama o iubesc mai tare.
– Și eu o iubesc.
– Dar tu de ce o iubești, că pe tine mereu te ceartă?

🙂 – Hai odată, Irisule. Hai odată, că până vii tu…
– Ce faci până vin, naști?
– Voiam să zic că îmbătrânesc până vii…

🙂 – Mama, prințele fac și ele pișu?
– Da, bineînțeles.
– Și pârțuri?
– Fac și din-alea, da.
– Pârțuri care miros urât și trebe să fugi de ele?
– Aha.
– Bine, noapte bună!
– Noapte bună, Irisule!

Dacă n-ați hohotit destul, aici găsiți:
Să râdem cu Iris
Să râdem cu Iris II
Să râdem cu Iris III
Să râdem cu Iris IV
Sa radem cu Iris V

🙂
“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook

54 Shares

Conversația aia cu chiloții

trousers-362781_960_720
Ne spălăm împreună pe dinți. Scuipă dramatic spuma și-mi zice:
– Mama, îți cam iese burta de sub tricou.
– Mda, ăsta e un tricou mai strâmt, nu-l mai pot purta în curând.
– Dar când îți mai crește burta, cu ce o să te îmbraci?
– Păi o să port tricourile lui tata, cum am făcut și când te-am avut pe tine în burtă. Ș cred că o să-mi mai cumpăr și alte haine.
– O să îți crească și fundul?
– Mmmm, probabil.
– O să-ți cumperi și chiloți mai mari?
– Păi, dacă o să fie nevoie, da.

Se uita lung la fundul meu, apoi iși periază dinții îngândurată, mișcându-și capul în loc să miște periuța.

– Nu poți porți chiloții lui tata?
– Nu, n- vrea -i port pe-ai lui.
– De ce? sigur tata ți-ar da voie.
– Pentru lenjeria intimă nu se împrumută sub nici o formă. Fiecare persoană poartă doar chiloții ei, fără -i împrumute vreodată altcuiva. Putem împrumuta o jucărie de la alt copil, puțin zahăr de la un vecin, dar niciodată chiloți, de la nimeni.
Aha.

Își ține periuța sub jetul de apă, stropind jumate de baie.
Mama?
Da?
– O ți crească și urechile?
– Nu, puiule.
Nasul?
– Doar dacă o spun minciuni, altfel nu.
– Dar genunchii?
– Nu, nici ăia.
– Ochii?
– Nu, puiule. Doar burta îmi va crește.
Și fundul, mama. Și fundul îți va crește.

“Dosar de Mama” e si pe Facebook
Sursa foto: Pixabay.com

108 Shares

Neața!

DSC_1064

Dimineață. E o liniște perfectă în casă. Încă dorm amândoi. Am coborât ușor din pat, de teamă să n-o trezesc pe Iris, apoi am venit în bucătărie și am pus de cafea. E drept că-i decofenizată, dar nu-i bai, tot frumos miroase.

Afară e senin, soarele strălucește deja. Ies în curte, încă în pijamale și las răcoarea dimineții să-mi ciupească obrajii. Ozzy se gudură pe lângă mine, de parcă nu m-a mai văzut de săptămâni întregi. Îl mângâi între urechi și pe piept, ii masez spatele și-l întreb dacă a dormit bine. Mormăie sub mâinile mele și dă din coadă vesel. Îi aduc mâncarea și-i schimb apa. Dulăului ăsta îi datorez eu  primul zâmbet al zilei, in fiecare dimineață.

Intru înapoi în casă, unde miroase a cafea și a familie. Îmi torn licoarea fierbinte în cană și mă așez pe canapea. Aseară ne-au vizitat prietene vechi și dragi, venite de departe. Genul de prietene pe care le văd rar din cauza distanței mari, însă pe care le am în gând și suflet mereu.

Sorb din cafea și zâmbesc, gândindu-mă la seara trecută. E cald și liniște. Privesc pe geam și-l văd pe Ozzy mâncând, în curte. În curând se va trezi Iris și atunci nu va mai fi deloc liniște. Va fi doar cald și bine. În fond, la ce bună atâta liniște, mă gândesc.

Îmi ating burta și sorb din cafeaua caldă. E o zi nouă, iar eu sunt recunoscătoare pentru tot și toate. Bună dimineața!  🙂

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

34 Shares

Supă cremă de praz

DSC_1095

Odată
cu venirea toamnei, pe mine apucă pofta de ciorbe și supe. Adică le gătesc mai des.

Îmi și plac toate, de pui, vită, de perișoare, cu tăiței, borșurile acre, cele cu verdeață multă și supele cremă.

Și M e mare amator de ciorbe, mezina familiei însă nu prea. Nu-i băi, doar nu facem mâncare doar pentru ea, așa ieri, m-am hotărât încerc o supă crema de praz.
Cremoasă, caldă și aromată, numai bună pentru sezonul ăsta.

Plus e foarte ușor de făcut, nu necesită bătaie de cap și nici experiență anterioară în bucătărie. Adică, atunci când vii obosită de la serviciu și ai mânca o farfurie de supă caldă, poți fi sigură în jumătate de oră e gata.

Ia, uite aici rețeta, nu zici vă păcălesc 🙂

Am tocat un fir de praz, inclusiv partea verde și l-am pus la perpelit cu niște unt. Între timp, am curățat și tăiat  în cuburi, cam opt sau nouă cartofi. Când prazul s-a înmuiat, am adăugat cartofii și am amestecat bine.

Peste, am turnat apă fiartă (dar merge mult mai bine puneți  zeamă de legume sau carne, dacă aveți), sare, piper și rozmarin ( dar puteți folosi fix ce condiment place). Am lăsat supa pe foc până când s-au fiert cartofii, apoi am pasat-o cu blenderul. Am pus oala din nou pe aragaz și am adăugat aproximativ douăsute de ml de smântână pentru gătit. În punctul ăsta, supa a mai avut nevoie de un clocot și gata.

DSC_1103Nu v-am zis eu se face repede și ușor?

Se poate servi cu crutoane,  eu am mâncat-o cu semințe de dovleac. Cam două castroane, așa 🙂

Încercați-o și voi! Poftă bună! 🙂

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

 

13 Shares

Dragul meu Zmeurică,

baby-18937_960_720

Șaptesprezece. Atâtea săptămâni au trecut de când m-ai ales pe mine drept căsuță. Tot atâtea, de când în mine bat iarăși două inimi și de când sunt mamă de doi. Mulți spun devii mama abia atunci când naști, însă eu cred de fapt ești deja, atunci când mai porți în tine încă un suflet.

Eu sunt tot ce știi tu acum. Prin mine respiri și te alimentezi, iar stările mele îți influențează dezvoltarea. Vom mai fi o vreme așa, amândoi, uniți în felul ăsta atât de special, apoi când va veni vremea, ne vom întâlni. Faptul tu crești acum în mine, eu cu corpul meu te protejez de tot și toate, ne va lega pentru totdeauna. Mamă și copil, asta vom fi unul pentru celălalt, până la sfârșitul lumii.

Azi ai lovit pentru prima dată. Poc. A fost așa, ca un salut. Bună mama, sunt aici, uite, acum destul de puternic încât simți. Apoi iar, poc. Bună, copilul meu, și eu sunt aici, pregătită pentru tot ce-o aduci cu tine. Te așteptăm aici cu toții, mama, tata și  Iris, sora ta. Știu pentru tine, ea va fi și luna și stelele, soarele și poate tot cerul, dar știi și ea e nerăbdătoare te întâlnească. Îți vorbește, pupă burtica și se întreabă dacă vei fi drăguț. Bineînțeles da, doar ești fratele ei, îi spun eu mereu.

Dragul meu Zmeurică, știi deși burta mea te va mai găzdui doar încă o vreme, eu te voi purta în mine pentru tot restul vieții.

Cu dragoste, semnat, mama.

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook
Sursa foto: Pixabay

133 Shares