Ce-mi doresc de ziua mea

37141548_430879197389245_7125437055726780416_n

Să fiu sănătoasă.
Să am energie bună și să râd toată ziua.
Să mă gândesc în primul rând la mine.
Să–mi văd părțile bune.
Să mă ascult cu atenție.

Să fiu mai bună cu mine.
Să mă iert.
Să nu mai amân nimic.
Să fiu înconjurată de ai mei.
Să stau afară.

Să ascult muzică bună.
Să mănânc ceva dulce.
Să alerg cu Iris pe plajă.
Să îl țin de mână pe M.
Să vorbesc cu mama și tata la telefon.

Să nu gătesc nimic.
Să cânt în gura mare.
Să beau cafea cu lapte și scorțișoară.
Să nu mă supăr deloc.
Să–mi fie dor de oameni duși, fără că dorul asta să mă doară în piept.

Să citesc înainte de culcare.
Să țin ochii larg deschiși ca să nu-mi scape nimic.
Să fiu recunoscătoare pentru ziua asta frumoasă, dar să nu uit nici de cele trecute.
Să fiu aici, trup și suflet.

Ceea ce vă doresc și vouă! 🙂
“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

Share113

113 Shares

Dacă aș fi…

Jun10 (74)

Știi momentele alea în care copilul stă pe budă de parcă timpul n-ar fi vreo problemă? Când îl întrebi dacă mai are mult, iar el în loc să-ți răspundă se face că nu te-aude? Când trăncăne vrute și nevrute, iar tu te sprijini plictisit ba de chiuvetă și cadă, ba pe-un picior și-apoi pe celălalt?

Ei bine, așa stăteam și eu, când m-am gândit să jucăm un joc, ca să treacă timpul mai repede.

– Irisule, dacă eu aș fi o culoare, ce culoare crezi că aș fi?
– Albastru.

– Și dacă aș fi un fel de mâncare?
-Ai fi curry.

– Dacă aș fi un animal?
– O pisică. Miaaauu.

– Dacă aș fi o jucărie?
– Atunci ai fi o lopățică.

– Dacă aș fi o prințesă?
– Cenușăreasa.

– Dacă aș fi o pasăre?
– Pescaruș. Și ai zbura sus, sus și eu ți-aș arunca bucățele de pâine.

– Dacă aș fi o băutură?
– Limonadă cu cireșe.

– Dacă aș fi ceva de îmbrăcat?
– Ai fi o geacă roz.

– Dacă aș fi mobilier?
– O chiuvetă.

– Dacă aș fi o carte?
– Cartea cu “Poveștile domnișoarei Firicel”.

– Dacă aș fi ceva dulce?
– Înghețatăăăă.

– Dacă aș fi o floare?
– Ai fi un mac.

– Dacă aș fi un fruct?
– O căpșună.

– Dacă aș fi un personaj, cine aș fi?
– Zâna Flora.

– Dacă n-aș fi mama ta, cine aș fi?
– Nuuu, nu vreau sa nu fi mama mea.

– Dacă aș fi un prinț, care din ei aș fi?
– Mama, tu ești fetiță, nu poți să fi prinț. Acum gata, am terminat și trebuie să mă ștergi.

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook.

Share31

31 Shares

Omul și bula lui

jun (100)

E multă descurajare în jur, zilele astea. Aerul e greu de respirat și el. Mulți trăim cu frica-n sân, cu frica de viitor, cu teamă pentru ce ne mai așteaptă. Aproape toți prietenii mei sunt plecați din țară. Au ales calea străinătății. Din motive lesne de înțeles. Unii dintre ei își doresc să se întoarcă aici cândva. Alții deloc și niciodată.

Pe toți îi înțeleg. Că doar tot aerul asta greu de-aici îl respir și eu. Tot frica asta o simt și eu, pentru mine și ai mei, pentru copila asta a noastră. Să rămâi acum în țară e un soi de inconștiență. Sau de curaj dus la extrem. Sau de prostie maximă. Sau de încăpățânare. Iar eu cred că am câte puțin din toate.

Recunosc că gândul plecării e încolțit în mintea mea de mult, însă îl tot reprim, sperând că n-o să fie nevoie să-l văd înflorind și făcând fructe. Eu fac parte din categoria celor care ar vrea să rămână. Să pună mâna și să ajute. Să schimbe ceva.

Eu cred că fiecare dintre noi poate schimba ceva în bine. Chiar dacă doar în bula lui, fiecare om poate contribui într-un fel sau altul. Trebuie însă doar ca omul să fie dispus să dea ceva de la el, fără să aștepte musai ceva în schimb. Uneori nici nu e nevoie de mult. Schimbarea începe cu fiecare dintre noi.

Nu neg că e posibil ca lumea asta a mea, bula mea formată în mare parte din baloane de săpun, n-o să se spargă urât în capul meu la un moment dat. Cine știe? Însă refuz ca singurele mele opțiuni să fie astea două. Să plec sau să trăiesc cu frică.

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

Share66

66 Shares

Curry cu lapte de cocos

Dacă ar fi s-o întrebi pe Iris care-i mâncarea ei preferată, ce crezi c-ar răspunde? Cartofi prăjiți, omletă sau altceva de genul asta, așa-i? Ei bine, ai fi destul de departe de adevăr, pentru că ea ar răspunde dintr-o răsuflare, fără să se gândească prea mult:

– Curry, mâncarea mea preferată e curry.
Și-apoi ar întreba direct:
– Mama, când faci curry? Azi? În seara asta? Spune, mama, azi?

Iar eu probabil m-aș uita în cămară să văd dacă s-ar fi rătăcit pe-acolo o cutie cu lapte de cocos și apoi aș răspunde:
– Fac, puiule, cum să nu.

Aș tăia niște cubulețe mici din piept de pui, cât să încapă într-o guriță de copil și le-aș trage nițel prin tigaie cu usturoi și ghimbir. Bucătăria s-ar umple de arome imediat, iar Iris ar începe să țopăie de nerăbdare. Peste carne aș pune o cutie de roșii tocate și puțină apă. Apoi aș adăuga destulă pudră curry cât să coloreze totul într-o nuanță frumoasă de galben și aș amesteca în cratiță, așa, fără grabă. Eu folosesc pudra curry de la Kotany.

Las toate să bolborosească împreună o vreme, nu prea multă, căci pieptul de pui se gătește repede, apoi torn și laptele de cocos. Ei bine, laptele ăsta îi dă sosului o textură fină, cremoasă și un gust bestial. Mai las totul să fiarbă puțin, adaug sare după gust și aia e, iau cratița de pe foc. Servim mereu nebunia asta cu orez alb. Iris îmi cere mereu să îi amestec orezul cu sosul în așa fel încât nici o boabă să nu rămână albă.

Apoi mănâncă. Și cu mâinile și cu picioarele. Iar când verișoara e în vizită, am în bucătărie doi copii care se ling pe boticuri după o porție de curry.

Încercați și voi 🙂 Poftă bună!
“Dosar de Mama” e si pe Facebook

Share64

64 Shares

Sunt o babă comunistă – o carte pentru toate generațiile

Se apropie alegerile, iar Mica, își amintește cu nostalgie despre cât de bine îi mergea ei în perioada comunistă. Regretă sincer timpurile trecute, când comuniștii i-au dat șansa să traiască la oraș, i-au dat casă și un loc bun de muncă la fabrica de construcții metalice. Nimic nu-i lipsea pe atunci, avea butelie de la partid și uneori găsea chiar și portocale aromate, pe sub mână.

Pe Mica, nici măcar fiica ei, care acum locuiește în Canada, n-o poate convinge să nu-i mai voteze pe urmașii comuniștilor. Nici vecina, nici sora sau prietena ei. Și astfel, se trezește cumva singură în nostalgia ei comunistă, fără să poată înțelege de ce oamenii insistă că atunci nu era bine.

” – Hai mamă, eu vorbesc serios…
– Dar ce, eu glumesc? Pentru mine, lucrurile sunt simple: înainte de revoluție o duceam muuult mai bine decât acum. Tu cu cine ai vota în locul meu?
– Cred că exagerezi cu ‘muuult mai bine’, mama. Îți amintești ce cozi erau la carne? Făceau înconjorul blocului…
– E drept, erau cozi pe-atunci, dar acum intri în magazin, admiri cotletele, înghiți în sec și ieși frumușel afară, că nu ai cu ce le cumpăra. Eventual te uiți la un proaspăt îmbogățit cum ia două kile de mușchi.
Nu știu, zău, când era mai bine… Acum am văzut la televizor oameni care mor de foame, familii cu copii care dorm în stradă… Pe vremea comunismului nu se întâmplă asta.
– O să se regleze și astea… deocamdată suntem în tranziție… dar eu sunt optimistă.
– Cum nu, e ușor să fii optimist când trăiești în Canada, în Franța sau în America… Mai greu este să fii aici și să o trăiești… să vezi atunci optimism! Cu bigudiuri!”

Pentru Mica, trecerea de la comunism la democrație e foarte dificilă, ea nefiind capabilă să se adapteze. Nu reușește nici să privească dincolo de propria ei experiență cu comunismul și să înțeleagă dramele și lipsurile pe care le trăiau atunci alți români. Nu înțelege că doar o mică parte din populație avea un trai bun, pe când majoritatea trăia teribil de greu.

Pe măsură ce citeam cartea, mi se făcea milă de Mică. Pentru că înțeleg cât de dificil a fost pentru generația ei să facă trecerea de la un tip de viață la altul. Apoi, mă enervam de îngustimea minții ei, de insistența cu care se agăța de amintirile ei comuniste.

“Sunt o babă comunistă” e o carte pe care trebuie s-o citești. Mai ales în timpurile astea tulburi pe care suntem nevoiți să le trăim. E ca un fel de eye opener.

“Azi dimineață m-am trezit bătrână.
Mâine? Da, mâine sunt alegerile…
Cred că o să stau frumușel acasă și o să… o să găsesc eu ceva de făcut.”

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

Share23

23 Shares