Să râdem cu Iris IV

DSC_0675

Am mai adunat câteva motive de râs, așa că poftiți de luați loc, țineți–vă de burtă și citiți:

– Mama, X era beată azi la glădiniță.
Mă opresc din ce fac şi ma uit cu atenție la Iris. Sunt sigură că nu ştie ce înseamnă cuvântul ăsta şi nu cred că l-am folosit vreodată în preajma ei. O întreb, ca să mă dumiresc:
– De ce crezi că era X aşa?
– Pentlu că a lovit-o Y.
– Ăăăă, nu înțeleg Irisule.
– Y a lovit-o pe X. Şi X era biată. Biata de ea, biata fetiță.

*
– Tata, când o să mai fie Paștele, eu nu mă mai joc cu Hristos A Înviat.
– De ce, puiule?
– Pentru că mereu mi se sparge oul.

*
– Mama, când o să mai cresc, o să fac o petrecere în pijamale.
– Fain.
– Şi o să invit mai multe prietene.
– Îhm.
– Şi o să ne distrăm aşa de taaare, o să mâncăm şi popcorn.
– Numa ca o să fim toate dezbrăcate, n-o să purtăm pijamale la petrecere c-o să fie prea cald.

*
– Iris, ce vrei să mănânci?
– Mâncare chinezoaică.

*
– Mama, X de la grădi are buricu mai mare.
– Cum mai mare?
– Ca buricu meu.
– Mai mare decât al meu se zice corect, Irisule. Aşa, şi e mai mare zici?
– Da. Nu vreau să fie mai mare buricu ei. Buricu meu să fie cel mai mare. Numa al meu.
Îi răspund ca o mamă responsabilă:
– Eh, lasă puiule, că-n al tău se adună mai puține scame.

*
– Iris, ce-ai mâncat azi la grădi?
– Piufe.
– Uhm, ce e ăla?
– Piufeeee.
– Piure?
– Nu! Piu-fe!
– Piftie?
– Piufe! Piufe din-ăla cu orez.
– Pilaf?
– Aha

*
– Mama, uite, îmi pun pălăria asta ca să nu mă vadă nimeni la bustul gol.

*
I-am făcut o salată cu telemea de capră (care nu prea ii place), în loc de telemea de vacă, fără să-i zic. Gustă. Se strâmbă. Dă verdictul:
– Mama, ale gust ciudat. Vaca asta n-a făcut o tleabă plea bună.

*
– Mama, unde mi-ai pus tampoanele?
O sprânceană mi se ridică tare de tot.
– Ce anume, Irisule? N-am înțeles.
– Nu-mi găsesc tampoanele, mama. Nu ştiu unde le-am pus.
Cealaltă sprânceană îşi imită tovarăşa. Aşadar am auzit bine.
– Aham, înțeleg. Da’ nu ştiu exact despre care tampoane vorbeşti, Irisule.
– De la alea loz.
– Mhm, tot nu ştiu.
– Sau albastle. Am şi din-alea albastle, mama.
– Oare erau de fapt ale mele, puiule? Alea din baie, din dulap?
– Nuuu, tampoanele mele. Alea loz cu cale dansez şi sal aşa cu piciolu in sus.
– Hai mă, Irisule, pompoane?
– Da, mama. Unde le-ai pus?

*
– Mama, avem unt de olhidee?
– N-avem. Şi sunt destul de sigură că nici nu există unt de orhidee.
– Ba daaaaa, unt de olhidee din-ăla.
– Iris, chiar nu ştiu despre ce vorbeşti.
– Cale pui pe pâine. Şi mie îmi place. De olhidee, ştii, mama?
– Unt de arahide, Irisule?
– Daaaaa, da, aşa, mama.

*
Vine la mine cu o păpușă mutilată.
– Mama, i-am lupt mâna.
– Văd.
– I-am lupt-o și acum păpușa e șchioapă.

*
– Tata, eşti foalte bun şi deştept. Pentru asta vleau să te iau de soț. Vlei să te măliți cu mine?
– Vreau.
– Mama, eu chial m-am mălitat cu tata. Cled că tu nu mai ai soț.

*
– Iris, ce ciorbă e asta?
– Țiorbă de verișoare.

*
Când fiică-ta de trei ani strigă în gura mare:
– Sunt o vagaboandăăăăăăă.
Tu duci mâna la inimă și n-o mai simti că bate, nu mai ai aer, deschizi gura să zici ceva, dar nu iese nici un sunet, te uiți nedumerită când la bărbată-tu, când la copilă, ca ea să spună suav, mai apoi:
– Ca motanul din Pisițile Alistoclate, mama, și eu sunt vagaboandă ca el.
Am dus-o la grădiniță cu frică. Au teatru azi, sper să nu se ridice în picioare și să strige:
– Sunt o vagaboandăăăă.

*
– Iris, vino să-ți dau un puf de tantum verde.
– Nu vleau tantum velde, vleau tantum galben.

*
– Mama, de țe spui “hai Simona, hai tu fătucă”? Unde vlei să te duți?
– Nicăieri, Irisule. Uite-o pe fătuca în roșu de la televizor. Ei îi spun “hai Simona!”
– Pe tine te cheamă Simona, nu pe ea.
– Ba și pe ea o cheamă la fel. Și aș vrea foarte tare să câștige.
– De țe?
– Pentru că a muncit mult și merită.
– Și pentlu că a mâncat tot și s-a spălat pe dinți?
– Da, probabil că și din cauza asta. Hai să-i zicem amândouă “hai Simona!”
– Hai Simona! Mama, Simona plimește și deselt când câștigă?
– Da puiule, sper să-i dea cel mai mare tort din lume!

Dacă n-ați hohotit destul, aici găsiți:
Să râdem cu Iris
Să râdem cu Iris II
Să râdem cu Iris III
🙂
“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook

Share95
Shares 95

Ce aș fi vrut să-mi spună cineva înainte să nasc

1 (102)* Nu-ți fie rușine să ceri ajutor. Nu fii prea mândră ca să-l primești când cineva ți-l oferă.

* Nu trebuie să faci musai lucrurile așa cum scrie peste tot pe net, sau cum le fac alte mame. De exemplu dacă simți că bebelușul n-are nevoie de baie în fiecare seară, atunci fă-i tot a doua zi. Găsește varianta care vi se potrivește vouă.

* Chiar dacă tu crezi că X sau Y sunt mame mai bune decât tine, ține minte că nu există părinte perfect. Nici mamă, nici tată. Nu te compara cu alte mame, niciuna nu e mama copilului tău. Doar tu ești.

* Să nu ai așteptări. O să ai parte de multe surprize, așadar ia totul așa cum vine, pentru că chiar și nopțile astea care acum sunt nesfârșite se vor termina. Pe cuvânt.

* Ascultă–ți instictul. E magic, chiar e.

* Ignoră sfaturile nesolicitate.

*Bucură–te de fiecare moment, pentru că perioada asta trece atât de repede. Pe bune, clipești o dată și gata, copilul nu mai e bebeluș.

* Fă-i poze și video-uri multe. O să te întorci la ele mai des decât crezi.

* Încearcă să–ți faci în continuare timp și pentru hobby-urile tale.

* Nu cumpăra multe haine, biberoane și alte lucruri fără de care crezi că n-o să faci față. Multe din ele vor fi inutile.

* Împrietenește–te cu alte mame.

* Lasă-l pe tatăl copilului să se ocupe și el de bebeluș. Îți promit că n-o să-l scape și că nu-i nimic dacă-i pune scutecul invers. Când o să vezi bebelușul vostru în brațele lui, ți se vor înmuia genunchii.

*Oricât de mult te pregătești, lucrurile tot te vor lua prin surprindere. Dar nu-i nimic, la fel e pentru toate mamele. Ia fiecare zi așa cum vine, ușurel, una câte una.

* Miroase bebelușul cât de des ai ocazia. E cel mai dulce parfum care există și din păcate nu-l poți simți decât o perioada scurtă.

*Nu te supăra când nu-ți reușește ceva. Bucură-te în schimb de victoriile mici.

*Notează tot. Primul zâmbet, primul dinte, primul “mama” sau “tata” rostit, notează datele la care s-au întâmplat.

*O să faci și greșeli. Trebuie să știi că toate mamele fac și greșeli, nu e nimic în neregulă cu tine.

*Câteodată vei fi copleșită de 7527 de emoții în cinci minute. Uneori toate deodată.

*Dacă ai zi proastă nu înseamnă că ești un părinte prost.

*Șervețele. Să ai mereu șervețele. Umede și uscate. Niciodată nu poți avea prea multe.

*Nimeni n-a zis pe patul de moarte: “Mi–aș dori să fi petrecut mai mult timp la muncă decât cu copilul meu.” Petrece cât de mult timp poți cu el. Știu că ți-am mai zis, dar timpul chiar trece foarte repede. Mult prea repede.

* Pupă-i și îmbrățișează-i des.

* Ține–ți rudele de sex feminin aproape.

O să fie și greu, nu o să te mint. Câteodată o să fie chiar foarte greu. Atât de greu, încât o să vrei să fugi. Dar greul ăsta trece mereu, asta să nu uiți. Bucuria pe care ți-o va aduce maternitatea însă, îți va încălzi sufletul pentru totdeauna. Iubirea asta nouă pe care o s-o simți în curând, o să fie ca niciuna alta. Va fi  iubirea vieții tale! 🙂

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

 

Share249
Shares 249

Ambalat nu înseamnă întotdeauna nesănătos (P)

DSC_0641

Citeam la o bloggeriță din SUA la un moment dat, că dacă nu vrei s-o iei razna când ești mamă, atunci trebuie să știi că secretul stă în gustări. Adică să le ai la îndemână tot timpul, pentru că de multe ori te salvează. 

Care mama nu știe că ăștia mititei încep să se smiorcăie că li se face foame, fix atunci când mai aveți doar o jumate de oră până să ajungeți acasă? Sau poate când sunteți la drum lung în mașină, sau poate în parc la joacă? 

Vă zic eu că de multe ori așa se întâmplă. Mai ales în parc, unde e plin de pufuleți, chipsuri, caramele și cornuri cu ciocolată. Iris vede și evident că îmi cere. Iar pentru situații de genul ăsta, eu sunt aproape mereu pregătită cu ceva adus de-acasă la pachet.  Ba biscuți cu brânză și unt, ba turtă dulce cu miere, ba prăjitură cu fructe sau grisine.  Toate coapte cu grijă de mine. Alteori n-am timp să-i fac nimic, așa că iau cu mine niște curmale sau caise uscate.

Iris știe că dulciurile sunt gustoase, însă că nu sunt bune pentru corpul ei. I-am vorbit despre obezitate și despre cât de important e să ne alimentăm corect, dacă vrem să nu tușim și să ne curgă mucii prea des. Nu cred că-s lucruri pe care un copil să nu le înțeleagă. Am învățat-o de asemenea și despre cum dulciurile ne strică dinții.
DSC_0632
Totuși, tot un copil mic este încă, iar tentația e afișată peste tot, în culori țipătoare, cu ambalaje îmbietoare, cu personaje din desene animate sau din povești pe pachetele cu dulciuri de toate dimensiunile, de prin supermarketuri. Iar Iris vine mereu cu noi la cumpărături, pentru că aia e, n-are cu cine altcineva să rămână acasă. Mai e nevoie să vă spun cum e să ceară tot soiul de chestii, eu să nu i le cumpăr și apoi să plângă cu sughițuri până terminăm de făcut piața? Mă gândesc că va e destul de cunoscută și vouă scena asta.

Dar să știți că nu-i musai să fie mereu așa, pentru că există o cale să împaci copilul, fără să faci compromisuri la calitate. Trebuie doar să citești cu atenție ambalajul. Iar când pe ambalaj scrie doar 51% nuci caju și 49% curmale, începi să țopăi de bucurie. Sau când pe altul citești 52% curmale, nuci pecan 28% și 20% migdale, tragi și un chiot vesel. Pentru că nu-i totuna ce îi dau copilului meu să mănânce. Și pentru că nu e mereu la îndemână să am pachețel de acasă.

Batoanele Nakd sunt făcute din ingrediente naturale, au la bază un mix de nuci și fructe crude, și atenție, sunt fără adaos de zahăr, siropuri, grâu, lapte sau gluten. Când le-am primit pentru testare nu m-am abținut și am mâncat nu unul, ci două, spre amuzamentul lui M. Au o textură moale și sunt foarte, foarte gustoase. I-am dus unul și lui Iris când am mers după ea la grădiniță și l-a mâncat cu mormăieli de plăcere. I-au plăcut gustul, bucățelele de alune  și faptul că în sfârșit a primit și ea ceva ambalat 🙂

Mie mi-a plăcut foarte tare batonul cu ghimbir, iar lui Iris cel cu căpșuni, însă Nakd e disponibil și cu diverse alte arome. Cred că e o gustare potrivită atât pentru adulți cât și pentru copii.
DSC_0650Vreau să vă mai spun și că produsele Nakd se pot achiziționa din magazinele MEGA IMAGE Concept Stores, Carrefour, Kaufland (București), DM, Selgros, Naturalia, Cărturești, Diverta, din magazinele de tip Plafar, precum și online, de pe AlimenteSpeciale.ro și Unicorn-Naturals.ro, așa că acum puteți merge liniștiți cu copiii la cumpărături fără să va fie teamă de lacrimi  🙂

Vă asigur că nu aș recomanda niciodată produse pe care să nu le fi încercat personal și de a căror calitate să nu fiu convinsă. La final, vă reamintesc și cât de important e ca alimentația celor mici să fie cât mai diversificată si echilibrată, să includă proteină animală, legume, fructe, lactate și cât mai puțin zahăr. Să fim cu toții sănătoși! 🙂

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

Share51
Shares 51

Minunata pălărie a lui Millie

30707966_10156181739414876_2574094541829177344_n

Cartea asta o avem de vreo doi ani. E un soi de evergreen la noi acasă, nu iese niciodată din preferințe, e un hit din toate punctele de vedere. O citim des și acum, iar în trecut o citeam chiar de câteva ori pe zi. Pentru că Millie e nemaipomenită. Nu exagerez. Millie, deși încă e abia o fetiță, are puterea să te umple de optimism.

Millie tânjește la o pălărie cu pene colorate pe care o vede în vitrina magazinului de pălării. Așa că se hotărăște s-o cumpere. Însă când vânzătorul înțelege că Millie n-are nici un ban, îi propune o pălărie imaginară, pe care se oferă chiar să i-o împacheteze. Pălăria cu pricina e specială pentru că poate lua orice formă sau mărime și poate avea orice culoare își dorește Millie. Iar cum fetița își dorea una cu multe pene, pălăria devine o pălărie păun. Incredibil, așa-i? Ei bine, să știți că e posibil.

30652932_10156181739274876_2054230149838143488_n
Nici măcar nu trebuie să fii fetiță sau să fii mică, lucrul ăsta e la îndemâna oricui. Important e doar să–ți lași imaginația să zburde, să–ți lași mintea să plămădească închipuiri fantastice, așa cum ne învață Millie.

30624169_10156181739024876_8258552889878773760_n

Fetița asta specială ne amintește ce unealtă importantă și puternică este imaginația. Ne încurajează să fim buni cu alții și să acceptăm ca alții să fie la rândul lor, buni cu noi.

30704930_10156181739014876_5203226512576217088_nIlustrațiile sunt simple și colorate, o plăcere pentru ochi. Recomand cartea tuturor copiilor, mici sau mari, lectura acesteia fiind o încântare din toate punctele de vedere.
P.S. Și eu am o pălărie. E o pălărie înghețată 🙂
A ta cum e?

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

Share18
Shares 18

Prieteni

1 (128)

Stăm în curtea spitalului și-l așteptăm pe M să iasă. Iris e cam plictisită și somnoroasă. Și-a ocupat timpul cum a putut mai bine, în condițiile date. A mers linie pe bordură, a stat cu fundul în iarbă, s-a cățărat pe platforma pentru cărucioare cu rotile, a adunat și niște păpădii, dar în cele din urmă răbdarea a început să i se termine.

O văd cum deodată zâmbește larg și că-i revine sclipirea în ochi, pe măsură ce de noi se apropie o doamnă cu patru copii. Când ajung lângă noi, observ că sunt țigani cu toții, iar copiii toți băieți. Cei mici se uită unii la ceilați, iar băieții își dau coate chicotind când Iris le face veselă cu mâna.

Piranda încearcă să-i bage pe ușa spitalului, însă doamna de la poartă îi zice că la vizită copiii n-au voie. Resemnată, se întoarce spre copii, le face răspicat instructajul în două propoziții și apoi intră în spital. Cei patru se uită unii la ceilalți, șușotesc puțin, apoi se îndreaptă către noi. Iris începe să țopăie.

– Bună. Știți cine sunt eu?
Băieții se uită la mine, iar mie mi se face rușine. Înțeleg că așteaptă tacit să vadă dacă o să-i alung sau nu. Le zâmbesc cât pot de încurajator și doi dintre ei îmi întorc zâmbetul. Iris insistă, dându-le roată:
– Știți cine sunt eu?
Băiatul cel mai mare zice:
– Nu. Eh, ești o fetiță.
– Eu sunt Iris. Vrei să fim cei mai buni prieteni?

Băieții încep să râdă. Râde și Iris, în timp ce încă țopăie.
– Hai să stăm aici pe bordură, zice ea.
Băieții fac întocmai. Iris stă în mijlocul lor, are doi puradei în stânga și încă doi la dreapta.
– Am mers mai devreme pe bordură fără să cad. Numa puțin m-am împiedicat, dar n-am căzut pentru că am fost un pic atentă. Sunteți drăguți, zicea ea ușor rușinată.
Copiii râd iarăși.
– Și tu ești drăguță, zice unul dintre ei.

– Știți cine e asta? întreabă Iris arătându-le jucăria pe care o cară cu ea de dimineață.
– Un cal.
– Nuuuu, e un ponei. E o prințesă ponei. Mi-a adus-o Iepurașul că am fost mai cuminte. Și mi-a adus și ouă în curte.
Băieții se uită admirativ la poneiul lui Iris. Ea continuă:
– Și o cheamă Celestia. Are cornul ăsta aici pentru că e un ponei special. Ceilalți ponei nu au corn din–ăsta. Are și luminițe, numa că acum se văd numai puțin că e lumină afară.
Apasă butonul care stârnește luminițele, iar băieții exclamă în cor:
– Oaaaaaaaa.

Se ridică și aleargă puțin cu toții. Sunt doar niște copii care s-au împrietenit rapid și acum se joacă veseli. Fără să le pese de prostiile noastre de oameni mari. Fără discriminare. Se joacă cu toții până când bunica celor patru iese din spital, îi caută cu privirea și vine spre noi. Îi dau “bună ziua“, îmi răspunde, apoi îi cheamă pe băieți. Iris zice:
– Sunt tristă că plecați.
Băieții râd iarăși . Piranda râde și ea. Pleacă cu toții, iar cei mici întorc capetele din timp în timp, și-i fac cu mâna lui Iris. Ea se întristează și mai tare. O ridic în brațe și plânge puțin acolo.
– Erau prietenii mei și acum au plecat.
Îi mângâi buclele și–mi înghit lacrimile, care nu știu de unde și de ce au apărut.

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

Share110
Shares 110