Când copilul învață despre nedreptate

Belle
În
ultimele luni, Iris se joacă preponderent cu jucării micuțe, dinalea numai bune de ținut în mâini mici. Prințese Disney în principal. Albă Zăpada, Mica Sirenă, bineînțeles Elsa și Ana, Belle, Aurora, Jasmine și care altele or mai fiele. Pe Bestia n-o are, dar nu-i nimic, figurina cu Peter Pan îi ține locul cu succes. Așa pune jucăriile vorbească între ele, se certe, danseze, se împace, e un pilaf total acolo în joaca ei.

E foarte atașată de gașca  de prințese mici, își ocupă timpul cu ea zilnic. Pe unele le duce și la culcare, le pune într-un suport de creioane colorate sau într-un portofel, ca doarmă și ele lângă patul ei.

Într-o dimineață, roagă cu dat din gene și lingușit teribil, o ducem pe prințesa Belle la grădiniță. Îi spun nu, nu-i o idee bună, decât dacă are de gând s-o împartă cu celelalte fetițe care sigur o vor vrea și ele. Nu-i mereu dornică împartă, așadar știam sigur asta ar fi fost o problemă.
Ba nu, mama, numa‘ o duc cu mine până acolo, s-o țin eu în mână, o iubesc foarte tare și o mi fie dor de ea, o duc la grădiniță și o las în buzunarul de la geacă. N-o scot de-acolo, doar știu că  e cu mine.

las (a câtă oară?) vrăjită de datul ăsta din gene și-o las cu păpușa. La grădiniță o pupă cu foc,  o băgăm în geacă și tragem fermoarul buzunarului, apoi agățăm haina în cuier.

Fast forward până duc s-o iau pe Iris de la grădiniță, unde o găsesc în urlete și îndurerată nevoie mare.

– Am pierdut-o pe Belle, nu știu unde e, o vreau înapoi, mamaaaaa, mama, unde e Belle a mea.
Păi mai puiule, nu ți-am zis eu mai bine n-o aduci cu tine? Fix din cauza asta am zis n-o aduci, ai putea s-o pierzi.
– Nu, n-am rătăcit-o, cineva mi-a luat-o din geacă.
Stai puțin, cum adică, ți-a umblat cineva la geacă, ți-a scos păpușa din buzunar și aia e?
– Daaaa, declară Iris printre suspine.
Recunosc la vestea asta m-am zburlit destul de tare în sinea mea.

Restul zilei a continuat cu plânsete și jale, prințesa ei nu mai era, se simțea neîndreptățită cineva i-o luase, era și tristă nu ascultase de dimineață, una peste alta, a plâns într-una. Evident nici noi nu ne-am simțit mai bine văzând-o așa.
Spre seară ne-a spus și cine i-a luat prințesa. Fusese o fetiță din cealaltă grupa, care aparent după ce luase păpușa, i-a zis lui Iris ea a fost.

Dimineața următoare am rugat educatoarea vorbească cu fetiță respectivă, cu educatoarea și eventual părinții ei, ca recuperăm prințesa. M-am gândit ar fi nepotrivit merg eu -i cer socoteală unei puștoaice de cinci ani, deși, recunosc enervasem de-a binelea. În aceeși zi, M i-a cumpărat lui Iris o nouă prințesă Belle, pentru deh, nu l-a mai lăsat sufletul s-o vadă și s-o audă plângând. Copila s-a bucurat cu o bucurie copilărească de nedescris și lucrurile s-au mai liniștit.

Între timp educatoarea vorbise cu părinții fetiței, însă deși ea recunoștea luase păpușă, aparent aceștia nu găsiseră nici o prințesă necunoscută pe-acasă. Ne-am resemnat asta e, n-o mai recuperăm, până la urmă bine acum Iris are alta și nu mai suferă.

Însă în timp ce Iris se juca acasă cu Belle cea nouă, am auzit-o zicând: ” o -i spun lui X (fetița care-i luase păpușa) acum am altă Belle și nu-i nimic mi-a luat-o pe cealaltă.”

Atunci am simțit nu, nu e ok o las creadă chestia asta. Nu e deloc în regulă ca cineva ți umble în buzunar și ți ia un obiect careți aparține. Nu e deloc în regulă furi. E nedrept, e urât și foarte nepoliticos. I-am spus toate lucrurile astea. Voiam știe facă diferența între dreptate și nedreptate. Voiam știe a fost nedreptățită și noua Belle nu o putea înlocui pe cea veche. e în regulă ierți pe cineva care te-a nedreptățit dacă asta simți faci, însă nu e deloc în regulă accepți nedreptatea sau crezi ea ți se cuvine.

La începutul acestei săptămâni, prin nu știu ce magie, educatoarea a reușit -i recupereze totuși prințesa. A zâmbit Iris cu gura până la urechi tot restul zilei. I-a vorbit păpușii ca unui bebeluș, a mângâiat-o, a pupat-o și a strâns-o în mâna ei mică, cu toată dragostea de care e capabilă.

Iar cu ocazia asta a mai învățat o lecție sau două. Una despre nedreptate și alta care o îndeamnă nu-și mai ducă de-acum nici o jucărie cu ea la grădiniță.

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

 

 

 

 

 

 

 

57 Shares

Iar ești gravidă? Ești sigură că vrei să treci prin asta din nou?

pregnant-690735_960_720

Păi nu ziceai tu ți-a fost foarte greu cu Iris când era mică? Ce te-a apucat mai faci încă un copil? Dacă nu doarme nici ăsta?
– Pfoai, păi tuți dai seama ce te așteaptă? Adică, ești pregătită o iei de la capăt? Colici, dinți, tantrumuri, febre, nesomn? Ești sigură sigură?
crești doi copii îți trebuie bani, cu doi nu e cum e cu unul. Cheltui dublu pe mâncare, pe haine, scutece, cine știe, poate chiar lapte praf, ca nu mai zic de educație. La toate astea teai gândit?

Tu nici măcar n-ai ajutor, nu-ți amintești cum era când nu puteai merge nicăieri, niciodată, fără copil? Părinții ți-s departe, cine te ajută? Sper ți dai seama acum va fi și mai greu.
Stai vezi cât de geloasă va fi Iris. Poate chiar o lovească bebelușul. Eheee, nu-i așa simplu cum visezi, ai vezi tu.
– Nu ți-e frică de depresia post-natală?

După ce naști primul copil, lumea începe te întrebe când îl faci și pe-al doilea. Apoi, când dai de vestea , iaca, ești însărcinată cu numero dos, apar clătinatul din cap și sfaturile nesolicitate. Toată lumea știe mai bine decât tine cum va fi, cât de greu, cât de teribil, văleu, ce-o te faci.

Nu cunosc nici o viitoare mama care nu se fi îngrijorat măcar puțin de tot, măcar cât un bob de mazăre înainte de naștere. Indiferent e la prima, a doua sau la a treia sarcina. Adică, na, aduci un copil pe lume presupune și nițel stress, nu toată sarcina e însoțită doar de stoluri de fluturi și baloane colorate.

Orice viitoare mamă se va îngrijora. Pentru sănătatea copilului, pentru viitorul lui, pentru naștere, pentru tot ce presupune creșterea lui. Chiar nu-i nevoie mai adauge nimeni nici un ingredient la cocktailul ăsta. Nimic, nici măcar un fir de nisip. Zero! Nu-i faceți capul mare cu presupuse chestii nasoale care se pot întâmpla, nu-i spuneți va fi și mai greu cu doi sau cu trei copii, știe și ea singură, zău știe!

Și încă ceva! Nu spuneți niciodată asta:
– Eheee, vezi tu ce-o -i cadă cornițele ăstuia mare, atunci când se naște ăla micu’.

Mai ales cândăla mare” e de față și aude. De fapt, nu, mai bine nu spuneți asta niciodată, indiferent vă aude sau nu. promit mama s-a gândit și la asta, mai mult, poate chiar suferă nu-i va mai putea acorda aceeași atenție primului ei copil.

Sunt și alte lucruri care pot fi spuse. Unele drăguțe, care nu dor, care nu sperie și nu creează panică nimănui. De exemplu:

Felicitări!”
bucur pentru voi!”
fie într-un ceas bun!”

Știți voi, lucruri dinastea de bun simț.
“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

 

 

 

511 Shares

Ozzy si vaginul

jul (146)
Iris
se joacă în living, iar eu mănânc în bucătărie. Deodată, aud:
– Mamaaaaa?
Da, Irisule?
Mama, când a primit Ozzy vagin?

Mă înec cu piure și castraveți murați, apoi tușesc până-mi revin, și-mi dreg glasul. Deschid gura zic ceva, însă nu-mi iese nici o silabă. În capul meu se repetă obsesiv întrebarea: “când a primit Ozzy, ce? când a primit Ozzy, ce? când a primit Ozzy, ce?”

– Uhhmm, poftim?
– Când a primit Ozzy vagin și tu ai zis că a fost curajos?

Încerc mi aduc aminte ultima dată când Ozzy a “primit” ce zice fiicămea, însă știu sigur tăntălăul a stat cu femela în față și nici n-a știut ce facă cu ea. Însă, n-are cum se refere la asta Iris, pentru era prea mică și habar n-avea atunci de ce mai era încă un câine  în curtea noastră.

– Nu știu, Irisule, încerci îmi amintești tu?
Vine în bucătărie, și gesticulând haios, îmi explică:
– Atunci când am mers cu el cu mașina și era în portbagaj și plângea. Tu l-ai mângâiat și i-ai spus vaginul nici n-o -l doară.

mai inec o dată, dau farfuria la o parte, în speranța voi supraviețui totuși acestui dialog.

Așa i-am spus eu lui Ozzy?
Da. Dar el tot plângea așa ca un bebeluș și tu tot l-ai mângâiat. Și mi-ai dat mie un baton cu fructe, dup-aia am cerut apă, și l-ai mai mângâiat pe Ozzy pe urechi până am ajuns.
Aha. Și unde am ajuns noi?
La doctor pentru vagin.
Hai mai Irisule, la veterinar pentru vaccin???
Da, așa-i Ozzy a fost curajos când l-a primit de la doctor?

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

144 Shares

Zilele noastre frumoase

DSC_0996

Câteodată abia aștept vină seara. S-o culc pe Iris și nu mai fiu nevoită fac nimic altceva. mi pot întinde șalele, uit la un film cu M,  poate citesc singură, sau doar dorm. Sunt unele zile de care-s sătulă deja înainte de prânz.

Însă din fericire, nu multe dintre zilele mele arată în felul ăsta. Altele sunt de-a dreptul faine și memorabile. Ca cea de azi, când ne-am trezit cu toții de dimineață, -l ducem pe Ozzy la cabinetul veterinarului, pentru vaccin. Acolo am întâlnit și am stat de vorbă cu două doamne în vârstă, una dintre ele fiind fermecată de Ozzy.

Doamna ne-a zis a avut și ea un ciobănesc german cândva, iar acum avea în grijă un beagle, căruia ii place fie mângâiat pe urechi. La despărțire ne-am zâmbit unii altora și ne-am făcut cu mâna. Deși sunt o antisocială cu renume, întâlnirea asta mi-a făcut bine și mi-a amintit uneori discuțiile cu unii necunoscuți pot fi  chiar plăcute.

După ce Ozzy a rezistat eroic la vaccin și Iris a insistat fără  succes eliberăm papagalul din cabinetul veterniarului, am hotărât nu mergem direct acasă, ci ne plimbam împreună pe plajă.
DSC_0990

Când am pus piciorul pe nisip, soarele deja încălzea binișor, iar marea ne-a întâmpinat cu niște valuri impresionante, deși vântul abia adia. Malul era tot în spume, dimineața luminoasă, iar în fața mea se așternea o zi frumoasă, împreună cu ai mei.  M și Iris l-au alergat pe Ozzy, în timp ce eu am făcut poze și m-am bucurat de cât de frumoasă era marea.
DSC_0969

Apoi, Ozzy s-a împrietenit cu o femelă Akita Inu și s-a jucat cu ea, în timp ce M a povestit puțin cu stăpânii ei, iar eu cu Iris am gătit pizza din nisip, cu o linguriță albastră găsită pe plajă.
DSC_1007
Și pentru gătind chiar ni se făcuse poftă, în drum spre casă am și comandat niște pizza. Ajunși acasă, am mâncat cu toții, nu civilizat în bucătărie, ci pe canapeaua din living, stând turcește cu cutiile în brațe.
DSC_0964
DSC_1046
DSC_0987

De nimic în plus n-a fost nevoie ca ziua asta fie foarte aproape de una ideală. Timp împreună cu ai mei, o zi cu vreme frumoasă, un câine pe care-l iubesc ca pe un copil, un alt copil care se coace încetișor în mine și-o pizza la prânz. Ce mai, nimic altceva nu mi-am putut dori azi. Ceea ce doresc din suflet și vouă!

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

41 Shares

Vârcolaci

DSC_0807
– Hopa sus, gâzule. E timpul te trezești, trebuie mergi la grădiniță.

Zâmbește larg. O minunez tot timpul de cum se poate trezi copilul ăsta zâmbind.  Cu ochii încă închiși, își trage plapuma până sub bărbie. Stă acolo ascunsă, cu zâmbetul încă desenat pe chip și mormăie încetișor:

Mi-e somn, vreau mai dorm.
– Bine, dar știi Zmeurică s-a trezit deja, te așteaptă acum și pe tine te trezești.

Se ridică direct în fund.
Zmeurică s-a trezit?
Da, când a sunat alarma.

Îmi ridică tricoul și-mi pupă burtă.
Bună dimineață, Zmeurică. Te-am visat azi noapte. Erai mic, așa mic, un frățior mic.
– Hopaaa, atunci crezi o fie băiețel?

Se freacă la ochi nedumerită, îmi privește iar burta și zice:
– Nu nu, m-am încurcat. Erai o surioară mică, o fetiță erai, bine? Bine? Fetiță, nu băiețelȘi eu te țineam în brațe. Mama, o lași -l țin pe Zmeurică în brațe?
– Sigur da.
Și te țineam în brațe și ne-am dus la un restaurant de vârcolaci.
Aaa, și erau acolo vârcolaci?
– Erau. Și beau niște cafea.
Aha, înțeleg. Și tu cu Zmeurică ce făceați?
– Ne uitam la vârcolaci.
– Am înțeles. Tu îl țineai pe Zmeurică în brațe, erați într-un restaurant pentru vârcolaci, iar ei beau acolo niște cafea.
Da.
– Bun, abia aștept văd ce-o visezi la noapte. Hai, acum hopa sus trebuie ne pregătim pentru grădiniță.

“Dosar de Mama” e si pe Facebook

39 Shares