Găletuşa cea urâtă

b (17)

– Mama, s-a iupt găietuşa.
– Care găletuşă s-a rupt?
– Găietuşa cu castei.
– Oh, aia cu castel? Din cauza asta nu te-ai mai jucat tu în lada de nisip?
– Da.
– Păi no, nu-i bai. Îți luăm altă găleată.
– Tot una cu castei?
– Dacă vrei cu castel, fix cu castel luăm.
– Viau una cu fetițe.
– Pfff, căutăm, dar nu-i sigur că găsim.
– Bine. Să căutăm mama, să nu fie ca găietuşa ta. A ta e uiâtă.
– Eu n-am găletuşă, Irisule.
– Ba daaaaaa, ai.
– Ce găletuşă am eu?
– Aia ioşie.
– Mmm, nu ştiu despre care găletuşă vorbeşti.
– Găietuşa ta ioşie. Aia uiâta. Cu mop. Aia e a ta.

“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook

Fix ca tată-su

1 (46)

Când te-am văzut prima dată, mi-a fost clar că nu cu mine semeni. Aveai ochii şi unghiile lui. Doar urechile tale semănau cu ale mele. Ascuţite, ca de elf. Dar n-au rămas aşa, cu timpul s-au rotunjit, pe când ale mele tot ca a unui elf sunt şi azi. Poate doar zâmbetul ţi-e ca al meu. Larg, îţi dezvăluie toţi dinţii. În rest, eşti bucăţică ruptă din tată-tu. Da, draga mamei, bucăţică ruptă. Mai ales când:

– Trebuie să te strig de cel puţin cinci ori ca să mă bagi în seamă.
– Ai putea să mănânci doar carne la micul dejun, prânz, cină şi gustări.
– Iubeşti cărţile.
– Te foieşti trei sferturi din noapte.
– Pepenele e fructul tău preferat.
– Nu-ţi place dacă îţi intră nisip în sandale.
– Durează cel puţin o oră până adormi.
– Ai cei mai frumoşi ochi din lume.
– Ţi se încreţeşte uşor nasul când nu-ţi convine ceva.
– Nu-ţi plac regulile.
– Nu-ţi place să împarţi mâncarea.
– Îţi place să mă ţii pe mine în braţe.  🙂
– Ai un deosebit simț al umorului.
– Dacă îţi murdăreşti degetele în timp ce mănânci, te uiţi la ele cu oarece dispreţ.
– Eşti încăpăţânată.
– Dormi dezvelită.
– Aduni toate nimicurile.
– Observi detalii care mie de cele mai multe ori îmi scapă.
– Ai o memorie incredibilă.

Las lista asta aici, Irisule, să ştii şi tu de ce ţi-oi zice vreodată “eşti fix că taică-tu”.  🙂
“Dosar de Mama” e şi pe Facebook

Plăceri neaşteptate

jul2 (311).JPG

– Auzi, trebuie să aprindem candela, că n-o să-ţi vină niciodată să crezi ce mi-a cerut noră-ta! îi zice soacră-mea lui socru-meu.
– Aoleu, dar ce-a cerut? întreabă el amuzat
– Răsad de flori. Să-şi planteze şi ea în curte. Noră-mea, răsad de flori, auzi!
Soacră-mea râde de-a binelea acum. Mustăceşte şi socrul meu. Îmi vine şi mie să râd.

N-am fost niciodată iubitoare de flori. Nu m-am bucurat vreodată la un buchet de flori primit, cine mă cunoaşte nu-mi aduce flori la ziua de naştere, nici cu altă ocazie specială. Mi se pare că să cumperi flori e ca şi cum ai arunca bani pe geam. Nu-mi place să le pun în vază, să le schimb apa, nu am momente de tandreţe cu ele.

jul2 (154)

Îmi amintesc că atunci când am născut, colega mea de salon avea pe noptieră un buchet imens de trandafiri roşii primit de la proaspătul tată. Când m-au vizitat ai mei la spital, mama mea a văzut buchetul şi imediat s-a simţit rău că nu am şi eu unul. A încercat să mă convingă să accept să-mi aducă a doua zi flori. În zadar însă, mie nu-mi trebuiau şi pace.

Mamei mele îi plac florile. Şi lui tata îi plac. În apartamentul lor mic e plin de ghivece, pe pervaze, pe mobile şi pe balcon. Le udă amândoi, le şterg frunzele, le mângâie petalele şi vorbesc cu florile.Eu şi sora mea însă, uităm că au nevoie de apă ca să trăiască şi nu ne emoţionăm în general la vederea petalelor colorate, nu ştiu cum s-a nimerit aşa.
jul2 (288)
Soacră-mea are şi ea curtea plină de flori. Miroase frumos la ea acolo. Are şi narcise, şi lalele, are liliac şi bujori, crini şi trandafiri, toată primăvăra şi vara curtea îi e plină şi parfumată cu flori.

Abia târziu am avut şi eu pe pervaz un ghiveci cu o floare. O orhidee pe care am primit-o cadou de la una din cumnate. De data asta am avut grijă de ea, cumva pentru mine floarea avea legătură cu naşterea copilei, aceasta fiind ocazia cu care îmi fusese adusă. Apoi de la bunici am adus două ghivece cu aloe vera, să fie balsam pentru răni şi eventual eritem fesier al bebeluşei. Mai tarziu, de la aceeaşi cumnată am mai primit încă o orhidee. Uite-mă aşadar cu patru ghivece în casă. Eu, udând plantele şi ştergându-le frunzele de praf. Eu!
jul2 (209)

În curte, Marian plantase irişi, lalele, garofiţe şi un trandafir agăţător. Şi trebuie să recunosc că devenise plăcut să le privesc. Culorile, delicateţea lor. Poate că movul irişilor a plăcut ochilor mei, poate de-acolo a pornit, pentru că florile astea vor fi veşnic legate de fiică-mea, poate pentru că un om drag mie şi plecat dintre noi acum, mi le-a adus când afară încă era aproape iarnă şi irişi nu se găseau nicăieri.
DSC_0013
Soacră-mea îmi spunea că nici ei nu i-au plăcut florile în tinereţe. Dar că mai apoi, înaintând în vârstă, a descoperit că sunt frumoase şi că-i face plăcere să le îngrijească. Îi dă un sentiment de satisfacţie să le vadă, îi bucură ochii şi sufletul. Eu nu-s acolo încă. Poate o să fie şi la mine la fel, nu ştiu.

jul2 (213)

Ştiu doar că în vara asta, împreună cu Iris, am plantat flori pentru prima dată în viaţă. Când ne-am întors din vacanţa de la bunici, erau acolo înflorite, un rând întreg de flori, plantate cu mâinile mele. Şi că m-am bucurat tare când le-am văzut. Rup buruienile din jurul lor şi le ud. Poate îmbătrânesc, la naiba. Sau poate că doar au început să-mi placă florile.

“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook

Tatuajul cu Iris şi o recomandare

19149460_914831755324654_2068827249153196754_n

N-am plănuit niciodată să mă tatuez. Mi-au plăcut tatuajele mereu, însă doar să le admir pe pielea altora. Părea că în rebeliunea mea adolescentină şi apoi chiar după vârsta de douăzeci de ani, când mai toată lumea din cercurile în care mă învârteam era tatuată, tentaţia asta pe mine mă ocolea.

Nici măcar atunci când, după ce s-a născut Iris,  M a hotărât să-şi tatueze floarea cu acelaşi nume pe antebraţ, n-am fost tentată. Nici când i-am mângâiat culorile frumoase mai apoi, nu mi-am dorit şi eu unul. Nu credeam că ceva, sau cineva, poate fi atât de semnificativ încât să-l port simbolic pe piele, toată viaţa. Nu apreciam că merită să-ţi marchezi pielea pentru ceva.

Apoi, brusc, s-a întâmplat. L-am vrut. Am văzut desenul ăla şi l-am vrut pe piele. Am luat decizia rapid şi tatuajul a fost gata în mai puţin de o oră. E o decizie pe care sunt sigură că n-o s-o regret niciodată. Deşi au trecut câteva luni de când îl am, încă îmi mai trec degetele peste conturul florii mele de iris, încă zâmbesc de fiecare dată când o văd reflectată în oglindă. Când Iris m-a întrebat de ce  mi-am făcut tatuajul, i-am spus că floarea de pe piele va fi tot timpul cu mine, chiar şi atunci când ea, fetiţa, inevitabil se va desprinde uşor. În felul ăsta, o voi avea mereu cu mine.

Cred că tatuajul trebuie să fie ceva ce te reprezintă, ceva important pentru tine. Mai cred şi că graba poate strica treaba. Că e bine să nu te tatuezi în urma unui pariu, sau ca să arăţi tu că eşti badass, când eşti sub influenţa alcoolului, sau ca să impresionezi pe cineva. Îl faci pentru toată viaţa şi e important să iei decizia cu capul pe umeri.

Foarte important e pe cine alegi să îţi facă tatuajul. Fă-ţi temele bine, omul ăla o să-ţi deseneze pe piele. Asigură-te că respectă normele de igienă, că ştie foarte bine ce face şi înţelege exact ce vrei de la el. Am văzut tatuaje cu lupi care arătau mai degrabă a vulpi şi portrete de copii care semănau cu nişte creaturi înfricoşătoare, din cauza asta cred că e esenţial ca persoana care te tatuează să înţeleagă exact unde vrei tatuajul, ce mărime să aibă şi să ştie ce detalii sunt importante pentru tine.

18882115_905121122962384_426957990509386849_n

Dacă sunteţi din Constanţa, sau aveţi nevoie de un tattoo artist, vă recomand cu încredere Florin Zaharia Tatto. E un tip care te face să te simţi bine imediat ce intri pe uşa studioului mic, este atent la detalii, creativ şi are o personalitate plăcută. L-am ales pentru că tot el a făcut şi tatuajul lui M, datorită recomandărilor excelente pe care le are şi pentru toate celelalte tatuaje pe care le-am admirat de-a lungul timpului pe pagina lui de Facebook. Intuiesc că n-o să mă opresc la un singur tatuaj, nu ştiu când şi nici ce o să aleg pentru următorul, însă ştiu sigur că tot la Florin voi merge. Vi-l recomand cu drag!

Tatuajele vostre ce poveşti au?

“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook

Distracție în aer liber pe terasa Mega Mall!

Terasa Mega Mall

Mega Mall vine în întâmpinarea vizitatorilor săi cu cea mai cool terasă pentru verile călduroase de vară. Proiecții gratuite ale celor mai apreciate producții cinematografice din ultimii ani, concerte live, evenimente speciale și activități pentru copii, toate în compania unor fresh-uri răcoritoare, reprezintă rețeta perfectă a evadărilor după birou și în weekend.

În perioada verii, pe terasa Mega Mallde la nivelul 2B au loc proiecții de film oferite de DIGI FILM. Intrarea este liberă, iar printre filmele difuzate se numără Fast and Furious 7, The Words, Oblivionși The Adjustment Bureau. Proiecțiile au loc în zilele de miercuri, vineri și în weekend,începând cu ora 20:30, iar lista completă a filmelor este disponibilă pe www.megamallbucuresti.ro.

Cinefilii pot viziona filmele lor preferateîn compania unui cappuccino aromat la Cafeneaua Almetti, a unui suc răcoritor la Tutti Caffe sau a unei limonade delicioase la Two by TrickSHOT.

 Zilele de joi sunt dedicate evenimentelor muzicale, prin urmare, săptămânal au loc concerte live.Primul concertal lunii august va fi susținut pe 17 august de Colors in Stereo, care va da startul distracției pe terasa Mega Mall, începând cu ora 20:30. Cei doi vocaliști ai trupei au participat la Vocea României, unde au avut un parcurs spectaculos, recunoscut atât de juriu, cât și de telespectatori.

Un alt concert mult așteptat este cel susținut de interpreta Irina Sârbu în seara de joi, 31 august.Recunoscută pentru sensibilitate, stil și timbrulspecial, Irina este una dintre cele mai valoroase voci autohtone.

Sâmbătă, 19 august, începând cu ora 20:30 invitat pe terasa Mega Mall va fi Luca Valentin, multiplu campion național și internațional la Bartender Flairing și finalist Românii au Talent. Având numeroase trofee și premii în palmares, Valentin surprinde prin naturalețea cu care manevrează echipamentele din bar, îndemânarea și trucurile lui făcându-i pe spectatori să creadă că legile fizicii nu se aplică în cazul lui. Tot în cadrul acestui eveniment, adulții pot încerca băuturi preparate de Luca Valentin.

Pentru liniștea celor mari, dar mai mult pentru distracția celor mici, pe 19 august,terasa Mega Mall va găzdui Atelierul de dactilo pictură, unde copiii vor învăța, alături de profesori trăsniți, tehnici de realizare a baloanelor de săpun și vor picta cu ajutorul degetelor. Petrecerea continuă si sâmbăta viitoare, pe 26 august, când copiii sunt așteptați la Laboratorul de creat bijuterii. Invitații serii vor fiSportacus și Ștefania. Cei doi sunt protagoniștii serialului educativ Orășelul Leneș și adevărați ambasadori ai stilului de viață sănătos. Cu jocuri interactive și antrenamente distractive, cunoscutele personaje din serialul Orășelul Leneș îi vor învăța pe cei mici despre importanța mișcării și a alimentației sănătoase. Pe data de 2 septembrie va avea loc Laboratorul de Creație, unde cei mici vor putea desena și colora sub atenta supraveghere a râmei Oli. Personajul curajos și temerar le va povesti apoi copiilor aventurile din grădina magică. Toate evenimentele dedicate micutilor se vor desfășura în intervalul orar 18:00-20:00.

Fie că vrei să vezi un film bun, să asculți un concert la apus sau pur și simplu să îți petreci timpul liber alături de cei dragisavurând un cocktail răcoritor, terasa Mega Mall îți pune la dispoziție o mulțime de evenimente și activități interactive. Vino să încerci mix-ul de distracție și relaxare pe care îl pregătim în fiecare zi și nu lăsa vara să treacă fără amintiri frumoase!

Mai multe informații sunt disponibile pe website-ul www.megamallbucuresti.ro sau pe pagina de Facebook Mega Mall.

Despre Mega Mall

Mega Mall este unul dintre cele mai moderne centre comerciale din București inaugurat în urma unei investiții de 165 de milioane de euro. Centrul acoperă în total 230.000 metri pătrați, fiind în prezent centrul comercial cu cea mai mare suprafață construită din România. Mall-ul dispune de un spațiu închiriabil de aproximativ 72.000 de metri pătrați, dispuși pe 4 niveluri, și găzduiește peste 200 de magazine, dar și o parcare cu o capacitate de 3.000 de locuri dispuse pe 6 niveluri, dintre care 1.000 sunt situate pe acoperiș. La inaugurarea sa, Mega Mall a adus o serie de premiere în retailul românesc, oferind bucureștenilor experiențe unice de shopping și divertisment. Centrul comercial propune un mix complet de branduri de renume național și internațional pentru toate nevoile și interesele, precum și diverse opțiuni de relaxare și petrecere a timpului liber: un food court de 10.000 mp cu o varietate restaurante, fast food-uri și cafenele pentru toate gusturile, o sală de fitness WorldClass, de 2.500 de metri pătrați, dotată cu o piscină semi-olimpică, un cinematograf Cinema City cu 14 săli ultra moderne și tehnologia 4Dx, un nou concept de spații de distracții cu casino, deschis non-stop, un sports bar, unde pot fi urmărite transmisiuni sportive live, dar și un loc de joacă, adus de Gymboland, pentru copiii de toate vârstele.

 Aici sunt prezente unele dintre cele mai mari reprezentanțe ale magazinelor de fashion, încălţăminte, îngrijire şi accesorii din țară, printre care H&M, Zara, Koton, Mango, Marks & Spencer, Peek & Cloppenburg, New Yorker, Pull&Bear, C&A, LC Waikiki, Bershka, Sephora, Stradivarius, Orsay, adidas, Nike, Lee Cooper, Douglas, NEXT, Hilfiger Denim, Musette, Hervis, Stefanel, ECCO, Intersport, MAC, Benvenuti sau Aldo. Tot la Mega Mall au fost inaugurate primele magazine Reserved Man, Pupa, Sport Vision, Buzz, Marks & Spencer Food din România.

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

Copilul bogat

1 (127)

Fata asta a noastră e un copil norocos. De fapt, norocoşi suntem cu toţii. Pentru că încă ne mai putem bucura de părinţi, iar Iris de bunicii ei. De toţi patru. Patru oameni care au crescut copii la rândul lor. În alte timpuri, condiţii şi cu alte resurse.

Cu creşe la care copiii erau duşi încă de mititei, sau mătuşi şi bunici care vedeau de copii cât părinţii erau pe la serviciile lor. Cu trei schimburi în fabrici comuniste şi ierni grele pe şantiere, cu şube care miroseau a fum, dar erau numai bune la încălzit spinările. Cu luni de zile petrecute pe mare, departe de copii şi soaţă. Cu o mamă rămasă acasă, împărţindu-se între muncă la câmp şi crescutul copiiilor de una singură, în timp ce barbatul câştiga pentru gurile celor mici. Cu pielea mâinilor arsă de frecatul hainelor şi cu bătături de la ţinutul sapei în palme.

Pe toţi îi ai, tu Irisule. Şi toţi te iubesc ca pe ochii din cap. Şi bunica cu batic pe cap, şi cealaltă cu ochelari. Şi bunicul mustăcios, şi cel cu ochii mereu umezi. Eşti binecuvântată cu cea mai mare bogăţie. Bunicii, părinţii părinţilor tăi!

Acum nu mai cresc copii şi nici nepoţi, acum e timpul să se odihnească şi să privească cu drag la ce-au ridicat cu mâinile lor. Toţi sunt departe, dar te-aşteaptă mereu să mergi să-i vezi. Să le alergi prin apartamentul mic sau prin grădina mare. Ai bunici buni, copilă. Sunt recunoscătoare pentru toţi. Şi pentru cei care-s părinţii mei, dar şi pentru cei care nu-s. Sunt recunoscătoare că toţi te iubesc cu dragoste aşa duioasă.

Iar vouă, cei care mă mai citiţi uneori, vă zic aşa: duceţi copiii la bunici! Mergeţi cu ei şi la bunicii care vouă nu vi-s părinţi. Un copil e un dar incredibil pentru cei ce au intrat în cea de-a treia vârstă. Duceţi copiii cât puteţi de des. Pentru că iubirea care vine de la bunici e ca niciuna alta. Nu poate fi exprimată în cuvinte, trebuie doar să vă uitaţi bine în ochii lor, o s-o vedeţi acolo, în ochii aceia umezi şi încadraţi de riduri adânci.

Copiii nu se pot duce singuri la bunici, şi de multe ori nici ei nu pot veni singuri la nepoţi. Uneori e drumul prea lung, sau ei prea bătrâni, poate chiar bolnavi. Aşa că rămâne datoria voastră să duceţi copiii la ei. Bunicii sunt o binecuvântare sfântă. Spuneţi asta copiilor. Arătaţi-le ce bogaţie au.

Căci da Irisule, la rândul tău şi tu eşti un copil bogat. De patru ori bogat!

“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook

Mama cu trei copii

20614729_1362138120549343_1650474702_n

Am trecut azi cu Iris pe lângă patiseria din care cumpăram uneori pâine în formă de margaretă şi sărăţele cu brânză. Au închis-o peste noapte, acum în locul tejghelelor cu plăcintă de dovleac şi brânză, pricomigdale şi fursecuri, pe fereastră se văd coloane înalte de rafturi. Oare ce-o să deschidă acolo noul chiriaş? Asta mă întrebăm când am auzit piuiturile.

Nişte ţipete sonore, uşor disperate chiar. Glasuri mici care chemau pe cineva. M-am oprit să ascult, însă Iris turuia într-una şi nu reuşeam să le mai aud. Am făcut stânga împrejur şi ne-am întors. Ţipau de zor, acolo sus. Trei la număr. Am întins degetul spre ei şi i-am arătat lui Iris.

– Mama, ţe e acoio?
– E un cuib de rândunele. Sunt nişte păsări. Ăia de-acolo sunt pui.
– De ţe pâng?
– O cheamă pe mama lor. Cred că le e foame.

Se uită fascinată la cuibul mic, cu ochii mari şi fără să mai scoată vreun sunet (lucru mare, parol). Sfrrr, se aude rândunica deasupra capetelor noastre. Ţipetele încetează doar pentru o clipă, apoi sfrrrr, rândunica zboară în direcţia opusă, lăsând cuibul pradă unui vacarm de nedescris. Iris tresare şi mă strânge tare de mână.

– Mama, mama! exclamă ea înfricoşată
– Te-ai speriat, Irisule?
– Da.
– Era rândunica mamă. Venise să hrănească puii.
– Daaaa?
– Da. Şi dacă stăm aici cuminţi, sunt sigură c-o să mai vină.

Sfrrrr, se aude iar rândunica, parcă întărind promisiunea mea către Iris, cu zborul ei.
– Mama, a venit iândunica.
– O văd. Uite, acum hrăneşte alt puişor, vezi?
– Daaaa.

E încântată peste măsură, iar eu fericită că are ocazia să vadă asemenea spectacol. Rândunica îşi vede neobosită de zborul ei după insecte şi nu ne bagă deloc în seamă. Hrăneşte neobosită, pui după pui. Îi hrăneşte pe fiecare, pe rând. De la stânga la dreapta. Unu, doi, trei pui. Trei guri de hrănit, o singură mamă care să zboare neobosită după gâze. Nu se lasă distrasă nici de zgomotul străzii, nici de oamenii care se plimbă leneşi în seara asta caldă de vară, nici de adierea vântului sau de oboseală. Are trei guri de hrănit, ştie că asta are de făcut, aşa că asta face.

Am stat acolo, ţinându-ne de mână, eu cu fiică-mea, singura mea gură de hrănit, privind spectacolul ăsta minute în şir. Sfrrrr, sfrrrr. I-am observat zborul şi am admirat-o pe rândunică, aşa cum numai o mamă admiră o alta. Şi ce dacă una era om, iar cealaltă pasăre?

Later edit: Am fost să le fotografiez şi am descoperit că sunt cinci pui, nu trei, aşa cum crezusem iniţial.
1 (66)

“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook

Cărţile copilăriei noastre

V-am povestit aici despre cât de dragă mi-a fost Heidi şi despre cum uneori, cu M, povestim despre cărţile copilăriei noastre. Ei bine, M caută tot timpul pe la anticari cărţile astea. O parte din ele chiar le-a găsit. Altele le-am primit. Ieri le-am răsfoit puţin împreună. Câte flasback-uri, câte amintiri dragi! Aşa că am hotărât să va arătăm şi vouă colecţia cu cărţile copilăriei noastre . Fără cuvinte, doar în imagini. Sperăm să vă stârneasca şi vouă amintiri plăcute! 🙂

Haiavatha, căpetenia pieilor roşii

 

Cartea Junglei

 

Heidi, fetiţa munţilor

 

Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte

 

Robinson Crusoe

 

Pinocchio

 

Căluţul cocoşat

 

Pana lui Finist Şoimanul

 

Fram, ursul polar

 

Din marile legende ale lumii

 

Cuore

 

Noi şi puii animalelor

 

Lupul care a uitat proverbele

 

Tom Degeţel

 

Muzicanţii din Bremen

 

Nastratin Hogea

 

Basme

 

Balada unui greier mic

 

Povestiri

 

Trei grăsani

 

Sperăm să vă stârneasca şi vouă amintiri plăcute! 🙂 Şi poate ne spuneţi voi ce cărţi citeaţi în copilărie. 🙂
“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook

Gata, plecăm

20668325_10155518648439876_845162351_n

Vacanţa noastră la bunici a luat sfârşit. De fiecare dată când plec din oraşul copilăriei mele, simt că las o parte din mine aici. Pentru mine, nicăieri pe lume nu e ca aici.

Nicăieri în lume nu cunosc aşa bine fiecare străduţă, nicăieri nu e mai verde bradul decât aici. Nicăieri în altă parte nu merg cu famila mea la pădure. Cu mătuşi, unchi şi verişori. Cu zmeură roz şi aromată, adunată direct din tufă. Cu tata ieşind din pădure cu braţul plin de ciuperci. Cu Iris dormind pe iarbă şi flori de câmp, în timp ce brazi înalţi până la cer stau strajă la capul ei.

Îmi iubesc familia cu patimă. Pe măsură ce trec anii, mă străduiesc să petrec tot mai mult timp cu ea şi mi-aş dori să pot mai mult decât pot acum. Partea bună rămâne totuşi că azi vin şi bunicii cu noi.

Mă duc acasă. Mă duc să-l văd pe Ozzy. Mă duc la curtea mea mică şi dragă. Iris se întoarce la jucăriile şi cărţile ei. La revedere Miercurea-Ciuc, până data viitoare, rămâi cu bine!

“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook

Tiribombe

20667993_1639527122755057_1954152961_n

Încă suntem în vacanță la bunici şi s-a nimerit ca în weekendul ăsta să aibă loc zilele oraşului. Da, alea pe care omul din provincie le aşteaptă cu nerăbdare, prilej de ieşit în fiecare seară până la ore nepermise altădată. Cu concerte şi tarabe pline de nimicuri, tiribombe, nori din vată de zahăr şi aer mirosind a grătare sau popcorn. Aseară am vrut să vedem o trupă rock formată din cinci copii de 12 şi 13 ani. Wings of Hope le zice lor şi sunt de-a dreptul fabuloşi, dați o căutare dacă v-am gâdilat curiozitatea.

Însă înainte, ne-am dus la tiribombe,  pentru Iris fiind prima dată. S-a plimbat în trenuleț şi s-a dat în toate chestiile alea de învârtit copii de vârsta ei, apoi, prinsă în chingi, a sărit pe saltea (spre statul repetat de inimă al mă-sii).

Şi în timp ce se plimba roată cu trenulețul-omidă, iar noi o aşteptam să ajungă iar în dreptul nostru ca să-i facem cu mâna, m-am uitat în jur.

Părinți, bunici, mătuşi şi frați mai mari, toți stăteau cu gura pâna la urechi, urmărindu-şi copilul cu privirea. Toți pândeau zâmbetul şi bucuria celui mic, fluturau mâinile către el şi se bucurau în general, de parcă pe ei îi plimba în bucle omida călătoare şi nu pe cel mic.

În toată atmosfera aia plină de luminiţe şi zgomote ţipătoare, de baloane colorate, Mickey Mouse şi maşinuţe, am avut un moment în care am simţit bucuria fiecărui copil şi fiecărui părinte în parte. Pentru că numai un copil care se plimbă prima dată în viaţă cu un trenuleţ pe măsura lui, ştie să se bucure în felul ăla. Iris stătea cu capul lăsat pe spate, bucurându-se de curentul care-i răcorea faţă.

Ne-a făcut de vreo două ori cu mâna când a trecut pe lângă noi, apoi a continuat călătoria aproape fără să ne mai caute cu privirea. Nici nu era nevoie, ştia că suntem acolo s-o veghem, ştia că poate doar să se bucure, să lase vântul ăla răcoros să-i fluture cârlionţii pe lângă chip.

Adulţii nu mai ştiu să se bucure în felul ăsta, adulţii au pierdut trenuleţul-omidă sau poate n-au mai ştiut din ce staţie să-l ia. Aş vrea ca domnul de la care am cumpărat biletul de cinci lei, să oprească trenul, să mă lase şi pe mine să urc, să stau şi eu lângă toţi copiii, cu capul pe spate şi ochii închişi. Să călătoresc liniştită ştiind că acolo, cineva stă şi mă veghează, să nu-mi fie frică şi să zâmbesc tot drumul.

Să fac din când în când cu mâna persoanei care mă iubeşte necondiţionat şi care se bucură de bucuria mea. Să-mi doresc să nu se mai termine niciodată. Dar eu nu sunt copil, şi domnul de la bilete nu mă lasă să urc în tren. Şi nici dacă aş urca nu m-ar veghea nimeni.
Aşa că o să stau aici pe margine şi-o să-i fac copilei cu mâna, şi în turele când se uită la mine dar şi cele în care încă are capul dat pe spate şi merge cu vântul în faţă.

“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook