Noaptea cea groaznică


În sala de așteptare de la cabinetul pediatrului, Iris își trage scaunul lângă cel al unei alte fetițe, cam de aceeași vârstă cu ea. Îi zâmbește deloc sfioasă și se prezintă:

– Bună, eu sunt Iris.

Fetița îi spune și ea la rândul ei cum o cheamă. Iris se așează pe scaun și cu un oftat adânc o informează pe interlocutoarea ei:

– Am avut o noapte groaznică.

– Și eu, întărește fetița afirmația de mai devreme.

Adulții din sala de așteptare încep să râdă. Fetele nici nu se sinchisesc de ei. Își continuă liniștite conversația, cadouă pensionare care așteaptă la medicul de familie:

– Am avut febră noaptea și dimineață am avut febra.

– Și eu.

S-au despărțit cele mai bune prietene, trimițându-și bezele și făcându-și cu mâna, după ce timp de câteva minute au împărtășit impresii despre noaptea cea groaznică.

Nu-i nicio morală aici, voiam doar să vă spun că-s tare faini copiii ăștia și că fără ei tare ne-am mai plictisi.

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

76 Shares

Shitmom

1 (102)

Mama, fac pișu.
uit la ceas cu ochii mijiți. Arată ora 05:30. ridic cu greu și frec la ochi. Iris e zâmbitoare și proaspătă ca o panseluță. O duc la baie și vorbește întruna. E prima noapte din ultimele când dorm cât de cât decent, fără s-o port pe Iris în brațe. Mi se închid ochii de oboseală, aș vrea să mai dorm. Ne întindem în pat și ea trăncăne într-una.

Iris, te rog dormi. Mai avem încă două ore până trebuie ne trezim.
– Dar vreau ți fac o omletă cu sclipici puțin puțin și dup-aia culc.
– Nu, mulțumesc. Te rog te culci acum.
– Atunci îți fac o salată cu căpșuni și cu oțet.
Iris, nu glumesc. E 05:30, sunt foarte obosită, iar tu azi mergi la grădiniță. Culcăte. Nu e negociabil!
Mama, dar iar fac pișu.

O bănuiesc trage de timp, dar ridic iar și o duc la baie. Nu-s prea veselă. Surprinzător, face. Ne întindem din nou în pat. Se foiește întruna și se tot mută dintr-o parte în alta. Încep enervez. Nu vreau decât dorm. E aproape 06:00 deja. vrea măcar o dată, când sunt frântă, înțeleagă și ea nevoile mele. Nu mai gândesc logic. Vreau se oprească din vorbit și frichinit. se culce odată.

Mama, iar fac pișu.
Hai, măi Irisule. E imposibil trebuiască mergi din nou. Du-te, te rog singură de data asta.
Se uită la mine lung, dar se duce la baie. Aud capacul, apoi aud cum târâie inaltatorul, trage apa, ridică robinetul și se bălăcește. Deja mi-e clar ea n-o mai adoarmă. Dar eu putea dormi și-n picioare, zău. gândesc cu îngrijorare cum o reziste la grădiniță până la ora de somn. Vine în pat lângă mine și începe gâdile. Are chef de joacă. Dar eu nu am, eu vreau doar dorm. Merit și eu un somn bun după atâtea nopți de veghe, gândesc.

Mama

O repezesc fără drept de replică:
Iris, gata. Dacă tu nu vrei mai dormi, n-ai decât faci altceva. Dar eu trebuie dorm, înțelegi? Sunt foarte, foarte obosită. Te rog lași în pace. Joacăte, ce vrei tu, dar lasă dorm.

Văd cum buza de jos îi tremură puțin, dar se duce se joace. Evident nu mai pot adormi, pentru perna mi-e acum presărată cu praf de vinovăție.

În drum spre grădiniță Iris îmi spune:

Când ajungem, vreau merg direct la baie. Fac pișu.
Ridic o sprânceană. Cam mult pișu în dimineața asta.
Mama, nu mai pot ține, nu simt bine, ia în brațe. Ajung cu ea în brațe la grădiniță, o duc la baie și se dezlănțuie jihadul.
usturăăăăă. doareeeee.
Scenariul se repetă după două minute, iar doare, iar ustură.

lovește în moalele capului. Copilul meu nu s-a trezit la 5 dimineața ca mi facă mie în ciudă, sau ca nu lase dorm mai mult. Copilul meu e bolnav, iar eu am ignorat semnele pe care mi le-a dat dis-de-dimineață. Am fost mai preocupată de faptul voiam dorm. Ba chiar am certat-o. Atât m-a dus capul. Atât am fost în stare fac. E una din zilele în care nu mi-am ascultat instinctul. Una din zilele în care n-am fost o mama prea bună. Una din zilele în care am fost o shitmom. Și nu, nu-s deloc mândră de mine.

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

 

84 Shares

Bum – bum

DSC_0807

Se întoarce morocănoasă de pe-o parte pe alta. Nasul îi e ca un borcanaș. E înfundat și o deranjează. Un acces de tuse îi scutură tot corpul și o face se ridice în fund. Scâncește cu ochii închiși și întinde brațele, căutându. O iau și o mângâi pe spate.

Mama e aici. Sunt aici. Liniștește-te.

Plânge zgomotos, împinge și apoi se freacă furioasă la nas. Încă n-a deschis ochii, îi e foarte somn, dar răceala asta nenorocită n-o lasă se odihnească. Îi ridic perna și o așez cu capul cât mai sus, ca poată respira mai ușor.

Tușește și se îneacă, plânge și-i curge nasul, se agață de umărul meu și strigă cu glas răgușit. O iau pe sus și o plimb așa prin cameră, până simt milioane de ace în brațe. Îi cânt la ureche un cântecel inventat de mine când ea încă era bebeluș.

Te iubește mama
Te iubește tata
Te iubesc bunicii…

Ascultă cum îi șoptesc cuvintele în ureche și simt cum corpul i se înmoaie în mâinile mele. O întind în pat și cuibăresc lângă ea, cântând mai departe. Te iubește mama….

Tușește din nou și plânge înfundat. întind pe spate și o îndrum și așeze capul pe pieptul meu. Urechea ei e lipită acum exact de locul în caremi bate inima. Se relaxează imediat și închide ochii. Adoarme in sfârșit, cuibărită la pieptul meu, cu inima mea cântându-i în ureche cel mai vechi și plin de iubire cântec de leagăn: bum-bum, bum-bum, bum-bum.

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

59 Shares

Facebook nu e doctor

drtrustsomeecards

Pe Facebook sunt o grămadă de grupuri pentru mămici. Sunt și eu în multe din ele. Din unul am învățat cum mi port copilul corect, din altul m-am inspirat cu rețete la diversificare, din altul am luat recomandări de medici pediatri. Sunt foarte multe grupuri unde mamele discuta despre diverse. Mucii copiilor, vânătăile lor din genunchi, bubițe, tuse, crize de furie, dezvoltare, probleme cu soacra, și încă mai câte. E fain există grupurile astea pentru ca  nu toate mamele au prietene cu copii, poate nici contact prea mult cu alți adulți, iar în cadrul grupurilor pot comunica cu alte femei ce au aceleași preocupări.

Însă de multe ori, mamele confundă grupurile cu cabinete medicale virtuale, în care  cer sfaturi care n-ar trebui date decât de specialist. Zilele trecute, o mamă postase o poză cu mâna opărită a copilului ei mic. Își trăsese peste el cafeaua fierbinte a mamei. Arsura nu arăta bine deloc, avea bășicute albe pe margine, probabil copilul avea dureri teribile. Mămică era îngrijorată și cerea sfaturi, întrebând ce ar putea pune pe rană ca se vindece mai repede. Iar sfaturile nu au întârziat apară. Pune miere, pune untură, pune albuș de ou, pune usturoi pisat, pune cenușă. Da, nu glumesc.

Dragi mame, Facebook nu e pentru sfaturi medicale! Grupurile de mămici sunt pentru comunicare, pentru împărtășirea experiențelor noastre de mame, pentru o bârfă mică, pentru păreri despre triciclete, magazine cu haine ieftine, pentru ce  altceva mai vreți voi. Dar niciodată pentru diagnostice. Niciodată pentru păreri medicale. Niciodată pentru recomandări de medicamente. Astea le emite doar medicul. Fix acolo trebuie ajungeți cu copilul. La medic!

De asemenea, rog nu mai dați sfaturi cu leacuri băbești altor mame. Ar putea fi atât de panicate încât chiar le încerce. Ar putea aibă judecata atât de întunecată încât realmente pună cenușă pe arsura de gradul 3 a unui bebeluș. Putem încerca un ceai de plante la răceală, nimic rău în asta, dar dacă ăla micu’ tușește cu spume de câteva zile, e clar trebuie dus la medic. Facebook nu e doctor!

Nici brusturele, nici florile de mușețel, cartoful crud ras sau crema de gălbenele nu fac miracole într-o afecțiune serioasă. Nu vă jucați cu sănătatea copiilor și nu pierdeți timp pe Facebook atunci când se impune o vizită la medic.

fim cu toții sănătoși!
“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

26 Shares

Citim cărți de la Editura Frontiera

june 3rd (31)

Zilele trecute, Iris a primit de la Editura Frontiera câteva cărți despre care vreau musai povestesc. Pentru -s foarte faine, pentru n-o satur niciodată promovez cărțile pentru copii și pentru o vă încurajez mereu le citiți celor mici 🙂

Eu sunt cel mai puternic
coperta-site600x600

Lupul se plimbă țanțoș prin pădure, mândru nevoie mare, încordându-și plin de sine mușchii. Nimeni nu mai e atât de puternic ca el, nu are nicio îndoială în privința asta. Și pentru propria-i părere despre sine nu-i este suficientă, se gândește -i întrebe și pe ceilalți locuitori ai pădurii, cine e cel mai puternic.

Doar se întâlnește numai cu personaje care oricum erau deja înspăimântate de el, toate mult mai mici: iepurașul, cei trei purceluși, Scufița Roșie, cei șapte pitici. Toți îl asigură pe Lup el e cel mai fioros, cel mai înspăimântător și cel mai puternic din pădure.

Și cum se plimba lupul foarte mândru de respectul pe care i-l purtau viețuitoarele pădurii, se întâlnește cu un “brotac” mic, pe care-l întreabă arogant, cine e cel mai puternic. Doar răspunsul “brotacului” nu e cel pe care Lupul îl așteaptă.

Iris a râs în hohote la vederea “brotacului” și la surpriza de pe ultima pagină. Nu nu, nu zic despre ce e vorba, asta va trebui descoperiți singuri. Însă vă asigur c-o vă placă cine e de fapt cel mai puternic din pădure. 🙂

Mamaaa
coperta-site-600x600

Va sună cunoscut strigătul ăsta, așa-i? 🙂
Un băiețel trece prin toate încăperile casei, strigându-și mama în gura mare. O caută în baie, în bucătărie, în sufragerie, hol, bibliotecă, trece prin fiecare cameră ignorând toate animalele bizare care se află acolo, deoarece vrea musai -i spună mamei s-a speriat de un… păianjen. 🙂

E o carte numai bună de învățat cifrele și exersat număratul. Pe fiecare pagină copiii pot numără lei, zebre, hipopotami, maimuțe și încă multe alte animale, și tot în fiecare pagină sunt provocați găsească cifraascunsă“.
Iris s-a distrat cel mai tare când dădeam pagină nouă și de fiecare dată strigam amândouă în gura mare: mamaaaaaaaa. Și nu ziceți nimănui, dar ea a găsit mereu înaintea mea cifrele pitite pe-acolo. 🙂

A dispărut tortul
coperta-WEB-1-600x600

De departe cartea aceasta a fost preferata lui Iris. Mărturisesc și a mea. E o carte specială, întradevăr. Pe paginile ei nu se găsește nici măcar un singur cuvânt. Chiar așa, nici unul. Tocmai de aceea e o carte care poate ficitităși de copiii mai mici, care încă nu au învățat literele.

Cartea are în paginile ei o poveste descrisă cu ajutorul unor ilustrații fabuloase. Fiecare pagină nouă e ilustrată în continuarea celei anterioare, povestea menținânduși firul pe măsură ce cartea e parcursă de copil.

Ilustrațiile trebuiesc privite cu atenție, căci pe fiecare pagină se întâmplă o grămadă de chestii și credeți, n-o vreți pierdeți acțiunea. “A dispărut tortul” e o carte pe care cu greu o lași din mână. E o carte care dezvoltă atenția, imaginația și capacitatea de a urmări firul unei acțiuni de la început până la sfârșit.
june 3rd (15)

Cartea oferă  timp special și de calitate împreună cu copilul. Pentru noi e o plăcere stăm lipite una de alta și urmărim cu degetul personajele din carte. Iris trece printr-o multitutide de stări până la final. E curioasă, veselă, îngrijorată și nerăbdătoare vadă ce se întâmplă mai departe.

Aproape de fiecare dată când luăm cartea în mâini, găsim lucruri noi, care ne-au scăpat dățile trecute. Iris privește îndelung personajele șimi explică ce se întâmplă cu fiecare în parte. Iar mie-mi vine s-o bag în buzunar de dragă ce-mi e. 🙂

recomand cartea asta cu toată încrederea. O s-o iubiți, promit. Ah, și am văzut pe site-ul celor de la Editura Frontiera e și o continuare, “Picnic cu tort”, pe care noi sigur sigur o s-o cumpărăm.

Voi ce-ați mai citit în ultima vreme?

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

 

 

40 Shares