Suntem o familie destul de civilizată aș zice. Civilizată, as in, nu înjurăm (prea mult) acasă. Că deh, aude copilu’. Mai scăpăm câte una (mai ales eu), însă mereu cu grijă să nu înțeleagă Iris.
Se întamplă să mai dau cu deștu’ mic de la picior de vreo mobilă și atunci îmi scapă cate un: fuckin’ fuck sau fuckidy fuck, sau shit și alți derivați.
Mai scap câte-o farfurie și odată cu ea, toate cele înșirate mai sus. Mai număr banii din portofel și iar îmi vine să zic una alta. Știți și voi. Nu des, se întâmplă doar uneori, însă când le zic, îmi ies așa, cu patimă. Like I mean it. În engleză, desigur, să protejez plodul.
Aaa, credeați că-s vreo sfânta și vorbesc doar din dicționar? Nu, sfânta Simona nici nu cred că este în calendar.
Așa că într-o zi când am scăpat telefonul pe gresia din bucătărie, iar am zis ceva în barbă.
– Mama, ce s-a întâmplat?
– Nimic, puiule, nimic nu s-a întâmplat.
– Ba da, ce ai pățit?
– N-am pățit nimic, Irisule.
– Ba da, știu eu.
– De unde?
– Că ai zis fuchinșit. Ce-ai pățit?

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook
Photo credit: Unsplash.com