Mă învelesc mai bine și încerc să nu mă mișc prea mult. Oricum burta nu-mi permite să dorm în multe poziții. Prea târziu însă, Iris m-a simțit deja. Se ridică într-un cot, mă privește cu atenție și întreabă:
– Mama, din lapte se face și cașcaval?
Mă întind și îi zic:
– Bună dimineață, gâzule.
– Bună dimineață, mama. Se face?
– Ce?
– Cașcaval din lapte.
– Da, Iris, se folosește și lapte.
Turuie ca o moară stricată, în timp ce eu abia pot să-mi țin ochii deschiși, întrebându-mă a nu știu câtă oară, de unde are copilul ăsta atâta energie și chef de vorbă. Intru la baie cu ochii cârpiți și picioarele mi se afundă imediat în ditamai băltoaca. Mă trezesc de-a binelea imediat. Înțeleg dintr-o privire că scurgerea din podea a dat pe-afară (apă, doar apă). Iau mopul, strâng apa, în timp ce încerc s-o conving pe Iris să nu intre și ea la baie. Apoi mă spăl pe mâini, fără să mă gândesc (doh!) că iar o să se umple podeaua cu apă, ceea ce se și întâmplă. Adun iar cu mopul, cu grijă să nu alunec. Iris se smiorcăie că-i e foame, că vrea pâine cu gem de căpșuni, că vrea acum și că nu poate aștepta să strâng.
Respir adânc și-mi spun în gând, Simona, nu te enerva, că e abia 8 dimineață, ziua-i lungă, ai toată vremea și pentru asta. Așa că termin cu mopul și hrănesc copilul, apoi hrănesc și câinele. Mă uit mândră la chiuveta goală și mă felicit că am spălat vasele aseară, bașca am curățat chiar și aragazul. Nu se întâmplă de multe ori să am chiuveta goală dimineață, dar îmi promit în gând că o să încerc mai des, ia uite ce fain e cu ea așa. Și uite, numa’ uite ce frumos sclipește aragazul. Bravo mie, ce gospodină!
Îmi pregătesc cafeaua în espressorul de aragaz și o pun la făcut. Abia aștept să înceapă bolborositul ăla care umple casa cu miros de cafea proaspătă. Ăsta e momentul meu preferat al dimineții. Copilul mănâncă și vorbește despre ceva baloane colorate în formă de inimă, afară e soare, Ozzy stă tolănit lângă ușa, hai că nu-i rău deloc. Începe să miroasă a cafea, închid ochii și inspir. Mmmmm.
Poc, poc, poc, face espressorul și se culcă peste ochiul de aragaz, stingându-l și umplându-l cu tot lichidul maroniu și aromat pe care-l așteptasem toată dimineața. Ba curge și pe aragaz în jos, pe gresie, apoi stropește peretele alb de lângă el.Iris se sperie și țipă. Eu mă enervez și înjur ceva printre dinți. Ce bine că abia zugravisem peretele și că spălasem aseara aragazul.
N-am pățit nimic, Irisule, sunt bine, te rog nu mai țipa, nu s-a întâmplat nimic grav. Respir adânc și merg iar după mop, pare că azi îmi e partener dis-de-dimineață. Adun cafeaua de pe gresie în timp ce-mi dau lacrimile. Si ce daca, sunt gravidă, aia e, pot plânge și de la mai puțin de-atât.
Afară e tot soare, iar eu am acum o altă cafea în cană. Ozzy e tot lângă ușa, Iris se joacă pe lângă mine, cașcavalul tot cu lapte se face, iar aragazul e plin cu cafea, la fel și peretele de lângă el, de altfel. Eh, hai că nu-i așa de rău. Bună dimineața!
Dosar de Mamă 