Salată de cous cous cu legume

Poate are legătură cu faptul că-s (încă) gravidă, dar de câteva zile tot asta mănânc. Nu contează că am halit și la prânz, mie mi se face poftă de salata asta iar la cină. Așa că nu mă împotrivesc deloc și o pregătesc din nou. E genul de mâncare perfectă pentru mine, căci îmi place foarte tare ceva ce se prepară rapid și cu minim efort. Așa că m-am gândit să împărtășesc “rețeta” cu voi, poate că v-ați săturat de salată clasică și vreți să încercați ceva nou.

La o cană de cous cous, am folosit o cană jumătate de apă fiartă, cantități peste care am scăpat puțină sare, apoi le-am acoperit cu un capac. Le-am lăsat așa aproximativ șapte minute, apoi am amestecat ușor cous cous-ul cu o furculița.

Am tăiat câteva roșii, o bucată de castravete, niște dovlecel făcut pe grill și le-am amestecat cu câteva linguri de cous cous. Am potrivit gustul cu ulei de măsline, lămâie, sare și piper. Și voila, asta-i tot! Altădată am adăugat piept de curcan făcut la grill, ridichi, o legătură de pătrunjel și doua fire de ceapă verde, combinațiile evident că pot fi nenumărate, în funcție de gustul fiecăruia.

E proaspătă, gustoasă, sățioasă și cel mai important, e ra-pi-dă 🙂
Voi ce mai gătiți?

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

Supă cremă de praz

Odată cu venirea toamnei, pe mine mă apucă pofta de ciorbe și supe. Adică le gătesc mai des.

Îmi și plac toate, de pui, vită, de perișoare, cu tăiței, borșurile acre, cele cu verdeață multă și supele cremă.

Și M e mare amator de ciorbe, mezina familiei însă nu prea. Nu-i băi, că doar nu facem mâncare doar pentru ea, așa că ieri, m-am hotărât să încerc o supă crema de praz.

Cremoasă, caldă și aromată, numai bună pentru sezonul ăsta.

Plus că e foarte ușor de făcut, nu necesită bătaie de cap și nici experiență anterioară în bucătărie. Adică, atunci când vii obosită de la serviciu și ai mânca o farfurie de supă caldă, poți fi sigură că în jumătate de oră e gata.

Ia, uite aici rețeta, să nu zici că vă păcălesc 🙂

Am tocat un fir de praz, inclusiv partea verde și l-am pus la perpelit cu niște unt. Între timp, am curățat și tăiat în cuburi, cam opt sau nouă cartofi. Când prazul s-a înmuiat, am adăugat cartofii și am amestecat bine.

Peste, am turnat apă fiartă (dar merge mult mai bine să puneți zeamă de legume sau carne, dacă aveți), sare, piper și rozmarin ( dar puteți folosi fix ce condiment vă place). Am lăsat supa pe foc până când s-au fiert cartofii, apoi am pasat-o cu blenderul. Am pus oala din nou pe aragaz și am adăugat aproximativ douăsute de ml de smântână pentru gătit. În punctul ăsta, supa a mai avut nevoie de un clocot și gata.

Nu v-am zis eu că se face repede și ușor?

Se poate servi cu crutoane, eu am mâncat-o cu semințe de dovleac. Cam două castroane, așa 🙂

Încercați-o și voi! Poftă bună! 🙂

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

Activități gratis cu copiii. Idei pentru părinți.

Aproape toți copiii au grămezi de jucării. Cu unele se joacă sporadic, cu altele tot timpul, însă majoritatea adună praful prin cutii sau pe rafturi. Iar jucăriile preferate ale copiilor nu vor fi musai mașinile sau păpușile, ci întotdeauna părinții lor. Părinți care lucrează mult, care sunt ocupați și plecați de acasă mai tot timpul, de cele mai mule ori. Trăim într-o lume în care timpul liber e un vis frumos. Și pentru că acest timp împreună cu copiii e limitat, ar trebui să-l folosim cu înțelepciune. Fără distrageri ale atenției de la joacă, fără telefoane sau laptopuri in preajma.

Nu cunosc nici un copil căruia să nu-i placă să se joace cu mama sau tata. Să aibă toată atenția lor măcar pentru 30 de minute. Jumătate de oră în fiecare zi. Acordă-i atât din timpul tău și găsește mai jos câteva idei pentru voi, care poate te vor inspira:

Să te joci cu el 30 de minute fără să–ți verifici telefonul deloc.
Să va jucați exact ce și cum vrea el.
Să-i citești cu răbdare o poveste.
Să-i răspunzi la întrebări.
Fă-i teatru de păpuși.
Coaceti fursecuri împreună, lasă-l să murdărească și nu lăsa dezordinea din bucătărie să strice momentul.
Dansați împreună.
Faceți un cort din pături în sufragerie.
Faceți un castron mare cu popcorn și uitați–vă împreună la desenul animat preferat.
Suflați baloane de săpun.
Pictați–vă fețele.
Ridicați în aer un zmeu.
Plimbați–vă împreună pe jos, cu biciletele, sau trotinetele.
Modelați plastilină.
Faceți petrecere în pijamale.
Săriți șotronul.
Bateți–vă cu perne.
Faceți coliere si bratari din paste.
Pictați pietre și scoici.
Adunați frunze.
Mergeți împreună la biblioteca.
Jucați–vă de-a v-ați ascunselea.
Jucați–vă de-a magazinul.
Spălați geamuri împreună.
Faceți o baie cu multă spumă.
Stropiți–vă cu pistoale de apă.

Spor la joacă! 🙂
“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

Gomboți cu prune și o declarație de dragoste

37995796_10156423538249876_5649642531399401472_n

Gomboții cu prune obișnuiau să–mi amintească doar de copilărie. Încă reușesc să facă asta, însă acum îmi mai aduc aminte și de altceva. Ceva special. Dacă mă gândesc la gomboții ăștia și închid ochii, mă văd cu Iris nou născută în brațe, în bucătăria noastră

Mama e și ea acolo, gătește de zor. Eu încă merg cocârjata după cezariană, sunt speriată și nedumerită, mă uit la copilul din brațele mele și–mi dau lacrimile. Cea mai importantă ancoră a mea e mama. Nu-mi spune în cuvinte că mă iubește, nu-i stă în fire, vine din altă generație și nici ei nu i-a zis nimeni. O înțeleg. Nu-mi zice, dar eu știu.

Pentru că ea își exprimă dragostea într-un milion de alte feluri. Îmi spune că mă descurc foarte bine cu Iris, că vom fi bine, că e normal să mă simt nițel pierdută. Mă liniștește și reușește să mă convingă că voi fi o mamă bună.

Și declarația de dragoste cea mai mare e că îmi gătește. Orice vreau, oricând vreau, oricât vreau. Iar fix atunci eu vreau gomboți cu prune. Nu știu de ce fix gomboți. Poate pentru că vreau și eu să mă simt iar copil. Vreau ca în timp ce eu o îngrijesc pe Iris, altcineva să aibă grijă de mine. Măcar un pic. Măcar până mă regăsesc. Așa că mama se apucă imediat de treabă.
37924354_10156423538489876_5970595391500976128_n

Pune la fiert un kilogram de cartofi în coajă , pe care apoi îi răzuiește. Peste ei adaugă aproximativ 250 de grame de făină, 2 ouă, puțină sare, o lingură de ulei și cam 2-3 linguri de zahăr, după care frământă cu pricepere un aluat.

Apoi, mama desface câteva prune în jumătăți și le lasă puțin la marinat, cu 3-4 linguri de zahăr și scorțișoară după gust.

37919981_10156423538889876_3862694720446660608_n

Cu mâinile ei frumoase, mama face niște guguloaie din aluat, nu înainte de a așeza strategic în mijlocul fiecăruia câte o jumătate de prună. Guguloaiele astfel formate le pune în apă clocotită și le fierbe aproximativ 20 de minute.

Într-o tigaie, mama prăjește niște pesmet cu puțin ulei. După ce se răcește, amestecă pesmetul cu nițel zahăr și niște vanilie. Ultimul pas e cel în care guguloaiele fierte (ar fi bine să fie calde încă) sunt tăvălite în amestecul de pesmet cu zahăr.
37962359_10156423558319876_8924084722666045440_n

37962359_10156423558319876_8924084722666045440_n

Apoi se înfulecă cu poftă. Se adună cu degetul umed firmiturile de pesmet căzute pe farfurie. Sau, mă rog, așa am făcut eu. Și atunci când mă simțeam pierdută cu un nou născut în brațe, dar și azi, când Iris are aproape 4 ani și zburdă prin casă ca o căpriță. Iar declarația mamei e tot aceea. Tot fără cuvinte, însă la fel de sinceră.

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

Curry cu lapte de cocos

Dacă ar fi s-o întrebi pe Iris care-i mâncarea ei preferată, ce crezi c-ar răspunde? Cartofi prăjiți, omletă sau altceva de genul asta, așa-i? Ei bine, ai fi destul de departe de adevăr, pentru că ea ar răspunde dintr-o răsuflare, fără să se gândească prea mult:

– Curry, mâncarea mea preferată e curry.
Și-apoi ar întreba direct:
– Mama, când faci curry? Azi? În seara asta? Spune, mama, azi?

Iar eu probabil m-aș uita în cămară să văd dacă s-ar fi rătăcit pe-acolo o cutie cu lapte de cocos și apoi aș răspunde:
– Fac, puiule, cum să nu.

Aș tăia niște cubulețe mici din piept de pui, cât să încapă într-o guriță de copil și le-aș trage nițel prin tigaie cu usturoi și ghimbir. Bucătăria s-ar umple de arome imediat, iar Iris ar începe să țopăie de nerăbdare. Peste carne aș pune o cutie de roșii tocate și puțină apă. Apoi aș adăuga destulă pudră curry cât să coloreze totul într-o nuanță frumoasă de galben și aș amesteca în cratiță, așa, fără grabă. Eu folosesc pudra curry de la Kotany.

Las toate să bolborosească împreună o vreme, nu prea multă, căci pieptul de pui se gătește repede, apoi torn și laptele de cocos. Ei bine, laptele ăsta îi dă sosului o textură fină, cremoasă și un gust bestial. Mai las totul să fiarbă puțin, adaug sare după gust și aia e, iau cratița de pe foc. Servim mereu nebunia asta cu orez alb. Iris îmi cere mereu să îi amestec orezul cu sosul în așa fel încât nici o boabă să nu rămână albă.

Apoi mănâncă. Și cu mâinile și cu picioarele. Iar când verișoara e în vizită, am în bucătărie doi copii care se ling pe boticuri după o porție de curry.

Încercați și voi 🙂 Poftă bună!
“Dosar de Mama” e si pe Facebook

Mărțișoare făcute de Iris

Vacanța asta neașteptată ne-a dat puțin de furcă pentru că n-am putut ieși prea mult pe-afară, din motive de cod portocaliu. Când e musai să stăm în casă, ca acum, e nevoie de activități diverse, ca să nu ne facem creierul terci în fața televizorului. Nu suntem familia care nu lasă deloc copila la desene, însă nici nu are voie să se uite cât ar vrea ea.

Așa că ne-am gândit să ne umplem timpul cu confecționatul mărțișoarelor. Nu vă gândiți la cine știe ce chestii complicate. În primul rând că eu nu-s cea mai îndemânatică făptură, apoi că n-aveam prea multe materiale de lucru prin casă. Dar tot am încropit ceva cu Iris.

Am folosit cartoane tăiate cam 3×3 cm, lipici, sclipici ,niște inimioare și floricele de plastic pe care le-am găsit într-un sertar și niște ochi mobili. Nimic complicat, ceva care să-i iasă chiar și unui copil de trei ani jumate, asta dacă aveți curaj să-l lăsați cu un tub de sclipici în mână 😀

Rezultatul final, chiar dacă nu spectaculos, a încântat-o tare pe Iris. Fugea din bucătărie în living la tată–su, cu fiecare mărțișor în parte.

– Vezi, tată, vezi ce-am făcut? Mâțișor, vezi?

Încă nu-i târziu să faceți și voi. Multe școli și grădinițe încă-s închise, așa că mai aveți timp până luni 🙂

Spor la treabă și distracție plăcută! 🙂

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

Leac natural pentru tuse încercat de Iris

Trebuia să împărtășesc asta cu voi musai, pentru că e descoperirea secolului, jur. Iris e iar răcită, fix acum în vacanță, când i-au venit verișoarele în vizită. Acum e mai bine, a mai rămas doar cu niște muci, iar tusea aproape că a dispărut. Da da, nu glumesc, a tușit doar vreo trei zile. De obicei, în trecut, la tuse încercam ridichea neagră cu miere, dar de când Carmen, o cititoare a blogului mi-a dezvăluit secretul ceaiului de ceapă, nu m-am mai uitat înapoi.

Curăț grosier coaja cepei (însă nu pe toată),apoi o tai în jumătate, crap și o nuca a cărei coajă o păstrez și le pun pe toate grămadă la fiert într-un ibric cu apă. Le las să clocotească vreo zece sau cincisprezece minute, cu tot cu coji, la foc domol, până fiertura e gata.

După ce se răcește, îndulcesc ceaiul cu miere. Nu are cea mai apetisantă culoare, însă ceaiul ăsta e magic pentru noi. A ajutat-o pe Iris când nimic altceva nu funcționa, când tușea fără oprire deja de trei săptămâni. După prima ceașcă de ceai băută, rezultatele s-au văzut imediat. Iris a tușit simțitor mai puțin și am început iar să dormim nopțile (mă rog, atât cât ştie Iris în general să le doarmă 😁)

Să știți că nu are gust de ceapă, dar dacă tot nu vă dă pace gândul că e făcut din leguma asta, puteți să-i adăugați lămâie ceaiului. Nu garantez că funcționează la oricine, însă vă asigur că de când l-am descoperit, eu folosesc cu succes ceaiul asta la fiecare răceală.

Carmen, you’re my hero, mulțumesc din suflet pentru că ai împărtășit cu noi rețeta!
“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

Plimbare frumoasă într-o zi mohorâtă – Centrul Muzeal Eco-Turistic Delta Dunării

Tulcea_dec (80) Era sfârșit de săptămâna și trebuia să mergem la bunici să-i ajutăm să bage vinul în beci. Da da, vin din acela negru, ușor amărui, bun cu spume, cum numai bunicul lui Iris știe să facă. Copila încă își mânca micul dejun, când am fost anunțați că nu mai avea sens să mergem, deoarece ploua într–una, fără semne că s-ar fi oprit.

Eram deja îmbrăcăți, cu rucsacul, cafeaua în termos și gustările de drum pregătite, așa că ne-am hotărât să nu rămânem totuși acasă, ci să mergem la plimbare. Pentru că tot plănuiam să ajungem acolo la un moment dat, am hotărât să mergem la Tulcea, să vizităm Centrul Muzeal Ecoturistic Delta Dunării. Si bine am făcut.

Centrul are o expoziție permanentă care redă excepțional habitatul natural din Rezervația Biosferei Delta Dunării, un acvariu public, iar în ziua în care l-am vizitat noi era deschisă și o expoziție de fluturi.

Decorurile din cadrul expoziție redau fidel 46 specii de plante, 3 specii de reptile, 44 specii de păsări și 12 specii de mamifere. Pe măsură ce te apropii de fiecare decor, acesta prinde viață.

Dacă închizi ochii și te concentrezi pe sunet, poți jura că ești în Deltă, pentru că expoziția este dotată cu un sistem audio care redă sunetele păsărilor, ale animalelor, foșnetul vântului și clipocitul apei. Aproape că simți briza, e de-a dreptul minunat.

Imediat ce am început să vizităm, m-am bucurat că hotarâsem să venim aici.

Lui Iris i-a fost puțin teamă de mistrețul expus, însă în brațele lui tată–su s-a liniștit. Tot in cadrul expozitiei sunt aranjate decoruri în care sunt reproduse scene din viața locuitorilor Deltei.

Tulcea_dec (35)

Cred că la expoziția de fluturi am stat vreo patruzeci de minute. Nu pentru că am fi foarte pasionați de frumoasele înaripate, ci pentru că acolo erau amenajate niște măsuțe cu scaune pentru copii, coli A4 imprimate cu fluturi și o grămadă de creioane colorate. A mutat Iris scaunele între ele până le-a zăpăcit și a ținut musai să coloreze câte un fluture la fiecare masă.
Tulcea_dec (37)
“Acvariul este dotat cu instalații moderne și are o capacitate de stocare a apei de 150
tone. Prezintă o colecție formată din 24 specii de pești indigeni întâlniți în Delta Dunării și Marea Neagră, 23 specii de pești de recif, opt specii de nevertebrate marine și șase specii de corali aduse din Indonezia.” (www.icemtl.ro)

Aici i-am văzut pe Nemo și pe Dory, iar Iris a privit curioasă minute în șir la un rechin.

Chiar dacă n-am nimerit cea mai faină vreme, ci a fost o zi de-a dreptul cețoasă și rece, tot ne-am plimbat pe falezadin Tulcea, mai ales că M are amintiri multe de aici.
Tulcea_dec (69)
Am văzut un vapor, păsări și chiar un cățel cu o bucată de pâine în gură. 🙂
Tulcea_dec (84)

Tulcea_dec (104)

La întoarcerea spre casă, am făcut un mic ocol și ne-am dus totuși să-i vedem și pe bunici. A fost o zi bună!

Si da, am băut și niște vin din-ăla bun 🙂

Dacă sunteți în zonă, vă recomand cu încredere Centrul Muzeal Ecoturistic Delta Dunării din Tulcea. Luați musai copiii cu voi pentru că aici au ce vedea!

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

Paste cu sos de roșii și ton

Nu știu dacă există copil căruia să nu-i placă pastele. Eu personal, n-am cunoscut deocamdată nici unul. Iris le-a mâncat bine încă de la început, ceea ce e foarte bine, pentru că pastele sunt un fel de mâncare rapid care se face foarte ușor.

De curând am început să îi dau să mănânce și ton, nu știu de ce abia acum, cred că am fost foarte sceptică cu privire la cel din conservă. Însă am găsit un tip de ton în ulei de măsline la Lidl (nu, nu e reclamă), care nu conține crocobauri și am îndrăznit să-i dau să guste. I-a plăcut, așa că imediat am executat o porție de paste, apoi un sos cu roșii și ton, pe care le-a devorat cu ambele mâini.

Așa că acum când mă grăbesc sau când nu e altceva în frigider, asta fac. Perpelesc doi sau trei căței de usturoi în puțin ulei vegetalși îi învârt în oală cât să nu se bronzeze. Apoi îi scot frumușel și adaug roșiile tocate ( dacă am pun prospete, dacă nu din conservă). Las roșiile să dea un clocot apoi adaug conserva de ton (căreia i-am scurs bine uleiul în prealabil). Le las să bolborosească o vreme spre imprietenire, apoi le fac cunoștință cu nițică smântână pentru gătit ( cu cât mai grasă, cu atât mai bine).

Smântană da preparatului o textură cremoasă și o culoare de-ți vine să mănânci sosul așa gol, sau poate să înmoi o coajă de pâine proaspătă în el. La final, arunc în oală niște busuioc proaspăt sau uscat, apoi potrivesc gustul cu sare și piper. Și aia e. Voila, sos cu roșii și ton în zece minute.

Amestec sosul cu pastele și pun farfuria pe masă. Opresc copila să intre direct cu fața și mâinile în mâncare și încerc să-i dau o furculiță. Nu e garantat că o va folosi totuși. Însă ce e sigur întotdeauna, e că farfuria va rămâne goală.

Happy mom, happy kid! 🙂
Ia să încercați și voi pastele cu sos de rosii și ton.

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

Tricolor la borcan

Iris a lipsit săptămâna asta de la grădiniță și nu a participat la activitățile pe care doamnele educatoare le aveau plănuite pentru ziua națională. Ar fi trebuit ca printre altele, să meargă îmbrăcată în ie, să i se vorbească despre România și împreună cu copiii să facă un tricolor la borcan.
DSC_0151 - Copy
Așa că ideea asta nu-mi aparține, ci am cam furat-o de la doamnele educatoare, apoi am hotărât să o facem acasă, împreună cu Iris.

Am folosit orez, coloranți alimentari (roșu, galben și albastru) și un borcan mititel. Am colorat boabele de orez, iar după ce s-au uscat le-am pus în straturi în borcan. Asta-i tot 🙂
DSC_0162 - Copy Las mai bine pozele să vorbească de la sine. E o activitate foarte faină, simplă și colorată, o oportunitate bună să le vorbim copiilor despre România și despre tricolor.