Supă cremă de praz

DSC_1095

Odată
cu venirea toamnei, pe mine apucă pofta de ciorbe și supe. Adică le gătesc mai des.

Îmi și plac toate, de pui, vită, de perișoare, cu tăiței, borșurile acre, cele cu verdeață multă și supele cremă.

Și M e mare amator de ciorbe, mezina familiei însă nu prea. Nu-i băi, doar nu facem mâncare doar pentru ea, așa ieri, m-am hotărât încerc o supă crema de praz.
Cremoasă, caldă și aromată, numai bună pentru sezonul ăsta.

Plus e foarte ușor de făcut, nu necesită bătaie de cap și nici experiență anterioară în bucătărie. Adică, atunci când vii obosită de la serviciu și ai mânca o farfurie de supă caldă, poți fi sigură în jumătate de oră e gata.

Ia, uite aici rețeta, nu zici vă păcălesc 🙂

Am tocat un fir de praz, inclusiv partea verde și l-am pus la perpelit cu niște unt. Între timp, am curățat și tăiat  în cuburi, cam opt sau nouă cartofi. Când prazul s-a înmuiat, am adăugat cartofii și am amestecat bine.

Peste, am turnat apă fiartă (dar merge mult mai bine puneți  zeamă de legume sau carne, dacă aveți), sare, piper și rozmarin ( dar puteți folosi fix ce condiment place). Am lăsat supa pe foc până când s-au fiert cartofii, apoi am pasat-o cu blenderul. Am pus oala din nou pe aragaz și am adăugat aproximativ douăsute de ml de smântână pentru gătit. În punctul ăsta, supa a mai avut nevoie de un clocot și gata.

DSC_1103Nu v-am zis eu se face repede și ușor?

Se poate servi cu crutoane,  eu am mâncat-o cu semințe de dovleac. Cam două castroane, așa 🙂

Încercați-o și voi! Poftă bună! 🙂

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

 

16 Shares

Activități gratis cu copiii. Idei pentru părinți.

DSC_1043

Aproape toți copiii au grămezi de jucării. Cu unele se joacă sporadic, cu altele tot timpul, însă majoritatea adună praful prin cutii sau pe rafturi. Iar jucăriile preferate ale copiilor nu vor fi musai mașinile sau păpușile, ci  întotdeauna părinții lor. Părinți care lucrează mult, care sunt ocupați și plecați de acasă mai tot timpul, de cele mai mule ori. Trăim într-o lume în care timpul liber e un vis frumos. Și pentru acest timp împreună cu copiii e limitat, ar trebui -l folosim cu înțelepciune. Fără distrageri ale atenției de la joacă, fără telefoane sau laptopuri in preajma.

Nu cunosc nici un copil căruia nu-i placă se joace cu mama sau tata. aibă toată atenția lor măcar pentru 30 de minute. Jumătate de oră în fiecare zi. Acordă-i atât din timpul tău și găsește mai jos câteva idei pentru voi,  care poate te vor inspira:

1. te joci cu el 30 de minute fără ți verifici telefonul deloc.
2. va jucați exact ce și cum vrea el.
3. -i citești cu răbdare o poveste.
4. -i răspunzi la întrebări.
5. -i teatru de păpuși.
6. Coaceti fursecuri împreună, lasă-l   murdărească și nu lăsa dezordinea din bucătărie strice momentul.
7. Dansați împreună.
8. Faceți un cort din pături în sufragerie.
9. Faceți un castron mare cu popcorn și uitați împreună la desenul animat preferat.
10. Suflați baloane de săpun.
11. Pictați fețele.
12. Ridicați în aer un zmeu.
13. Plimbați împreună pe jos, cu biciletele, sau trotinetele.
14. Modelați plastilină.
15. Faceți petrecere în pijamale.
16. Săriți șotronul.
17. Bateți cu perne.
18. Faceți coliere si bratari din paste.
19. Pictați pietre și scoici.
20. Adunați frunze.
21. Mergeți împreună la biblioteca.
22. Jucați de-a v-ați ascunselea.
23. Jucați de-a magazinul.
24. Spălați geamuri împreună.
25. Faceți o baie cu multă spumă.
26. Stropiți cu pistoale de apă.

Spor la joacă! 🙂
“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

37 Shares

Gomboți cu prune și o declarație de dragoste

37995796_10156423538249876_5649642531399401472_nGomboții cu prune obișnuiau mi amintească doar de copilărie. Încă reușesc facă asta, însă acum îmi mai aduc aminte și de altceva. Ceva special. Dacă gândesc la gomboții ăștia și închid ochii, văd cu Iris nou născută în brațe, în bucătăria noastră

Mama e și ea acolo, gătește de zor. Eu încă merg cocârjata după cezariană, sunt speriată și nedumerită, uit la copilul din brațele mele șimi dau lacrimile. Cea mai importantă ancoră a mea e mama. Nu-mi spune în cuvinte iubește, nu-i stă în fire, vine din altă generație și nici ei nu i-a zis nimeni. O înțeleg. Nu-mi zice, dar eu știu.

Pentru ea își exprimă dragostea într-un milion de alte feluri. Îmi spune descurc foarte bine cu Iris, vom fi bine, e normal simt nițel pierdută. liniștește și reușește convingă voi fi o mamă bună.

Și declarația de dragoste cea mai mare  e îmi gătește. Orice vreau, oricând vreau, oricât vreau. Iar fix atunci eu vreau gomboți cu prune. Nu știu de ce fix gomboți. Poate pentru vreau și eu simt iar copil. Vreau ca în timp ce eu o îngrijesc pe Iris, altcineva aibă grijă de mine. Măcar un pic. Măcar până regăsesc. Așa mama se apucă imediat de treabă.
37924354_10156423538489876_5970595391500976128_n

Pune la fiert un kilogram de cartofi în coajă , pe care apoi îi răzuiește. Peste ei adaugă aproximativ 250 de grame de făină, 2 ouă, puțină sare, o lingură de ulei și cam 2-3 linguri de zahăr, după care frământă cu pricepere un aluat.

Apoi, mama desface câteva prune în jumătăți și le lasă puțin  la marinat, cu 3-4 linguri de zahăr și scorțișoară după gust.
37919981_10156423538889876_3862694720446660608_n
Cu mâinile ei frumoase, mama face niște guguloaie din aluat, nu înainte de a așeza strategic în mijlocul  fiecăruia câte o jumătate de prună. Guguloaiele astfel formate le pune în apă clocotită și le fierbe aproximativ 20 de minute.
Într-o tigaie, mama prăjește niște pesmet cu puțin ulei. După ce se răceșteamestecă pesmetul cu nițel zahăr și niște vanilie. Ultimul pas e cel în care guguloaiele fierte (ar fi bine fie calde încă) sunt tăvălite în amestecul de pesmet cu zahăr.
37962359_10156423558319876_8924084722666045440_n
Apoi se înfulecă cu poftă. Se adună cu degetul umed firmiturile de pesmet căzute pe farfurie. Sau, rog, așa am făcut eu. Și atunci când simțeam pierdută cu un nou născut în brațe, dar și azi, când Iris are aproape 4 ani și zburdă prin casă ca o căpriță. Iar declarația mamei e tot aceea. Tot fără cuvinte, însă la fel de sinceră.
“Dosar de Mamă” e și pe Facebook
110 Shares

Curry cu lapte de cocos

DSC_1021

Dacă ar fi s-o întrebi pe Iris care-i mâncarea ei preferată, ce crezi c-ar răspunde? Cartofi prăjiți, omletă sau altceva de genul asta, așa-i? Ei bine, ai fi destul de departe de adevăr, pentru ea ar răspunde dintr-o răsuflare, fără se gândească prea mult:

– Curry, mâncarea mea preferată e curry.
Și-apoi ar întreba direct:
Mama, când faci curry? Azi? În seara asta? Spune, mama, azi?
DSC_1027

Iar eu probabil m- uita în cămară văd dacă s-ar fi rătăcit pe-acolo o cutie cu lapte de cocos și apoi răspunde:
– Fac, puiule, cum nu.

tăia niște  cubulețe mici din piept de pui, cât încapă într-o guriță de copil și le- trage nițel prin tigaie cu usturoi și ghimbir. Bucătăria s-ar umple de arome imediat, iar Iris ar  începe țopăie de nerăbdare. Peste carne pune o cutie de roșii tocate și puțină apă. Apoi adăuga destulă pudră curry cât coloreze totul într-o nuanță frumoasă de galben și amesteca în cratiță, așa, fără grabă. Eu folosesc pudra curry de la Kotany.
DSC_1028

Las toate bolborosească împreună o vreme, nu prea multă, căci pieptul de pui se gătește repede, apoi torn și laptele de cocos. Ei bine, laptele ăsta îi sosului o textură fină, cremoasă și un gust bestial. Mai las totul fiarbă puțin, adaug sare după gust și aia e, iau cratița de pe foc. Servim mereu nebunia asta cu orez alb. Iris îmi cere mereu îi amestec orezul cu sosul în așa fel încât nici o boabă nu rămână albă.
DSC_1029
Apoi mănâncă. Și cu mâinile și cu picioarele. Iar când verișoara e în vizită, am în bucătărie doi copii care se ling pe boticuri după o porție de curry.
DSC_1019

Încercați și voi 🙂 Poftă bună!
“Dosar de Mama” e si pe Facebook

69 Shares

Mărțișoare făcute de Iris

DSC_0473

Vacanța asta neașteptată ne-a dat puțin de furcă pentru n-am putut ieși prea mult pe-afarădin motive de cod portocaliu. Când e musai stăm în casă, ca acum, e nevoie de activități diverse, ca nu ne facem creierul terci în fața televizorului. Nu suntem familia care nu lasă deloc copila la desene, însă nici nu are voie se uite cât ar vrea ea.

Așa ne-am gândit ne umplem timpul cu confecționatul mărțișoarelor. Nu gândiți la cine știe ce chestii complicate. În primul rând eu nu-s cea mai îndemânatică făptură, apoi n-aveam prea multe materiale de lucru prin casă. Dar tot am încropit ceva cu Iris.
DSC_0442
DSC_0435

Am folosit cartoane tăiate cam 3×3 cm, lipici, sclipici ,niște inimioare și floricele de plastic pe care le-am găsit într-un sertar și niște ochi mobili. Nimic complicat, ceva care -i iasă chiar și unui copil de trei ani jumate, asta dacă aveți curaj -l sați cu un tub de sclipici în mână 😀

Rezultatul final, chiar dacă nu spectaculos, a încântat-o tare pe Iris. Fugea din bucătărie în living la tatăsu, cu fiecare mărțișor în parte.
DSC_0450

– Vezi, tată, vezi ce-am făcut? Mâțișor, vezi?

Încă nu-i târziu faceți și voi. Multe școli și grădinițe încă-s închise, așa mai aveți timp până luni 🙂
DSC_0455
Spor la treabă și distracție plăcută! 🙂

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

45 Shares