Pictură pe diverse obiecte

DSC_0070

Tuşeşte şi are muci, aşa nu-s prea multe locurile în care putem merge. Când e aşa, n-o duc nici în parc, ca nu împartă răceala şi altor copii. Chiar dacă e bolnavă, e totuşi veselă şi activă, aşa trebuie îi umplu timpul cu activităţi.

Am întrebat-o ce ar vrea facă şi mi-a zis:
– Viau pictez.


Dar când i-am scos blocul de desen a zis nu-l vrea. Însă totuşi vrea picteze. Aşa am adunat împreună de prin curte, diverse obiecte. Două scânduri mici, câteva scoici, o nucă, o castană şi vreo două pietricele. I-am umplut un pahar cu apă, i-am dat acuarelele, o pensulă şi gata. A pictat foarte concentrată vreo jumătate de ora, doar cu pauze mici de suflat nasul. Iar la final, mi-a dat mie toate obiectele pictate, foarte mândră de cadoul pe care mi-l făcea.
DSC_0068
Pictura e un mod foarte fain de petrecere a timpului. Pentru copii e o activitate plăcută, le ocazia îmbine culori, le pune creativitatea la treabă. Îi ajută şi dezvolte o abilitate importantă, anume coordonarea mână-ochi. Pictura poate ajuta copiii înveţe dimensiunile şi formele. Pictura îi ajută pe copii dobândească abilităţi cu privire la modul în care se concentrează asupra detaliilor. Pictura mai ajută şi la ameliorarea stresului.

DSC_0086
Chiar dacă desenele lor nu au nici o formă şi arată mai degrabă a mâzgăleli, chiar dacă mai mult murdăresc decât colorează, îndemn -i lăsaţi se exprime prin pictură. Şi dacă vreţi să-i faceţi de-a dreptul fericiţi, atunci pictaţi împreună cu ei. Ia uitaţi ce minuni pot face. 🙂

DSC_0084

“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook

Imaginaţie de toamnă

DSC_0055

Imaginează-ţi o zi de toamnă cu ploaie şi vânt. Te uiţi pe fereastra plină cu stropi de apă şi poate cu pamele îmbrăţişezi o cană de ceai sau una de vin fiert. Eşti înăuntru, la căldură, eşti acasă cu ai tăi.

Din cuptor miroase tot a toamnă. Una parfumată. Ai tăiat felii un dovleac zdravăn, l-ai stropit cu puţin ulei şi l-ai pudrat cu niţică sare. L-ai pus într-o tavă antiaderentă sau pe hârtie de copt, apoi l-ai trimis la căldurică, în cuptor. Poate la 180 grade, vreo jumătate de ora.

DSC_0051L-ai scos de-acolo şi te-ai uitat la culoarea aia portocalie, aşa intensă cum numai toamna o poate picta. Ai prins felia între degete şi ai suflat repede, să nu ţi le frigă. Ai muşcat şi imediat ai ştiut că sigur n-o să te poţi opri la felia aia. Imaginează-ţi!

“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook

O dimineaţă cu vânt şi tăiţei de casă

DSC_0002

Toată noaptea a vuit vântul. Dimineaţă, se mai potolise, dar tot bătea rece, sub un cer înnorat si cam neprietenos. Iris s-a trezit cu nasul înfundat. Nimic surprinzător, a intrat în colectivitate, cred mucii ăştia o vor însoţi vreme lungă de-acum înainte. Medicamente nu-i dau la primul semn de răceală şi niciodată preventiv. Am grijă însă bea multe lichide şi îi fac supă de pui. Da, ăsta-i medicamentul meu la răceală uşoară. Supă de pui cu tăiţei. Din fericire, bunica de la ţară creşte pui. Iar eu ştiu fac tăiţeii.

Ştiţi cum miroase la noi acum? A toamnă şi a familie. A supă care fierbe la foc domol, în oală. Cu pui de ţară şi legume întregi pe care le-oi tăia bucăţi mari după ce-or fierbe. Lângă mine, zburdă copila şimi vorbeşte cu vocea ei piţigăiată şi acum uşor înfundată.

DSC_0007

Mai devreme am amestecat un ou cu făină, până când în mâini am avut un aluat elastic, pe care l-am întins bine, într-o foaie subţire. Am rulat foaia ca şi cum ar fi fost un trabuc gros, apoi am tăiat tăiţeii nici prea groşi, dar nici prea firavi. Îi ţin întinşi acum pe masă, se zvânte niţel. Apoi, o -i pun uşor în supa aia de care ziceam.

DSC_0008

Poate -i toamna şi la voi, poate s-a lăsat şi la voi cu muci şi vreţi faceţi o supă. Sau poate doar fac o ţâră de poftă de gătit. Acum las, duc mai amestec puţin în oală ca mintenaş e gata supa.

“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook

Cine e rebelă şi vrea să citească nişte poveşti?

DSC_0112

Mi-am dorit tare cartea asta pentru Iris.  “Poveşti de seară pentru fete rebele”. Pentru e altceva. Pentru vorbeşte despre femei care au îndrăznit şi urmeze visele. Fără aibă nevoie fie prinţese şi fără aştepte vreun cavaler pe cal alb le salveze.

Pentru nu cred e o carte doar pentru fetiţe. E una pe care o poate citi oricine, fetiţă sau băieţel, femeie sau bărbat. Cartea conţine poveştile inspiraţionale a o suta de femei, scrise într-un limbaj simplu şi pe înţelesul copiilor. Poveştile sunt însoţite de ilustraţii realizate de 60 de femei din întreaga lume.


Autoarele Elena Favilli şi Francesca Cavallo au dorit prezinte copiilor modele feminine demne de urmat. le stârnească curiozitatea şi inspire fetiţele, arătându-le şi ele pot schimba lumea dacă vor.

e important creadă în ele, nu trebuie fie sau se prezinte într-un fel anume, doar pentru aşa le cere societatea.


Poveştile încep cam aşa:

“A fost odată o fată oarbă care a devenit o mare balerină. Se numea Alicia.”

Cândva, o fată pe nume Amelia a economisit destui bani ca cumpere un avion galben. L-a botezat Canarul.”

“A fost odată o tânără femeie pe nume Suu Kyi, născută într-o familie birmaneză bogată, care călătorise prin toată lumea.”

“A fost odată o regină căreia nu-i plăcea de soţul ei. Se numea Ecaterina, iar soţul ei, Petru, era împăratul Rusiei.”

“Pe o insula verde, sălbatică, trăia odată o fată cu păr lung roşcat, pe nume Grace.”

În Polonia trăia odată o fetiţă pe nume Irena, careşi iubea foarte mult tatăl.”

La un metro optzeci şi opt, Julia Child era o fată neobişnuit de înaltă.”

“A fost o vreme când bărbaţii credeau femeile existau numai -i servească pe ei.”

Într-o căsuţă dintr-un deşert din Peru trăia odată o matematiciană germană cu o fire aventuroasă , pe nume Maria Reiche.”

“A fost odată o fată căreia-i plăceau tatuajele. Se numea Maud şi era artistă de circ.”

“A fost odată o fetiţă care visa să cânte la tobă. Locuia pe o insula plină de muzică, de culori şi de papaya delicioase.”

“A fost odată o fată care a devenit agent secret.”

Când bona ei a murit de cancer, Rita s-a hotărât se facă medic.”

“A fost odată o fată care visa devină un mare avocat.”

Odată, o fetiţă care locuia la Londra a creat un ziar despre familia ei. Se numea Virginia.”

Când Zaha a împlinit zece ani, a decis vrea se facă architect.”

Într-un sat din Pennsylvania trăia o fată care se îmbracă întotdeauna în roz. O chema Nellie.”

“A fost odată, în Anglia, o fată pe nume Jane, căreia îi plăcea se caţere în copaci şi citească.”

DSC_0118
Sunt o sută de astfel de poveşti care încep în acelaşi spirit, în cartea asta. O sută de exemple de femei extraordinare, de la surorile Bronte, Ecaterina cea Mare sau Cleopatra, până la Margaret Tatcher, Julia Child sau Coco Chanel.

La sfârşitul cărţii, autoarele au lăsat două pagini goale, intitulate “Scrie povestea taşiDeseneazăţi portretul” . Mi s-a părut foarte faină ideea. Adică, uite fetiţo, poţi şi tu fii printre femeile astea nemaipomenite, eu cred în tine!

Închei articolul cu un citat din carte care mie mi-a plăcut teribil:
“Pentru numele lui Dumnezeu, închipuiţi aliaţii m-au paraşutat în Franţa ca le fac soldaţilor omletă?” (Nancy Wake) 😀

“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook

Cărţile copilăriei noastre

V-am povestit aici despre cât de dragă mi-a fost Heidi şi despre cum uneori, cu M, povestim despre cărţile copilăriei noastre. Ei bine, M caută tot timpul pe la anticari cărţile astea. O parte din ele chiar le-a găsit. Altele le-am primit. Ieri le-am răsfoit puţin împreună. Câte flasback-uri, câte amintiri dragi! Aşa că am hotărât să va arătăm şi vouă colecţia cu cărţile copilăriei noastre . Fără cuvinte, doar în imagini. Sperăm să vă stârneasca şi vouă amintiri plăcute! 🙂

Haiavatha, căpetenia pieilor roşii

 

Cartea Junglei

 

Heidi, fetiţa munţilor

 

Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte

 

Robinson Crusoe

 

Pinocchio

 

Căluţul cocoşat

 

Pana lui Finist Şoimanul

 

Fram, ursul polar

 

Din marile legende ale lumii

 

Cuore

 

Noi şi puii animalelor

 

Lupul care a uitat proverbele

 

Tom Degeţel

 

Muzicanţii din Bremen

 

Nastratin Hogea

 

Basme

 

Balada unui greier mic

 

Povestiri

 

Trei grăsani

 

Sperăm să vă stârneasca şi vouă amintiri plăcute! 🙂 Şi poate ne spuneţi voi ce cărţi citeaţi în copilărie. 🙂
“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook

Prietena mea, Heidi

Heidi coperta I.C.

M şi cu mine suntem cititori. Într-o perioadă în care toată lumea caută mobilă de living cât mai minimalistă şi care să ocupe cât mai puţin spaţiu, noi ne-am luat ditamai biblioteca, cu rafturi mai mici şi mai mari, în care ne-am aranjat cărţile. Întâmplarea face că citeam amândoi şi în copilărie, aşa că nu o dată ne-a prins noaptea vorbind despre cărţile care ne erau dragi atunci.

Au fost multe, însă printre cele mai iubite de mine era “Heidi, fetiţa munţilor”, de Johanna Spyri. O adoram pe micuţa veselă, plină de viaţă şi cu părul creţ, care în ciuda abandonului repetat la care fusese supusă, reuşise să se păstreze empatică şi iubitoare faţă de oamenii din jurul ei. Citeam pe nerăsuflate despre bunicul pe care Heidi îl vedea drept un om foarte serios, despre cum el i-a muls fetiţei o cană cu lapte de capră proaspăt, pe care ea a băut-o cu poftă.

Apoi despre cum i-a făcut un scăunel mic de lemn pe care fetiţa să se poată aşeza. Despre casa lui din munţi, despre pajiştile cu flori şi brazii înalţi, despre patul ei de paie din podul casei bunicului. Despre pipa pe care o pufăia şi barba lui lungă. Îmi amintesc cum mi se făcea imediat poftă de brânză când citeam cu câtă poftă o mânca Heidi.

Îmi plăcea de Peter, băieţelul care ducea turma de capre la păşune şi storceam lacrimi amare când citeam despre bunica lui oarbă cu care Heidi legase o prietenie specială. Stăteam ore întregi cu cartea în braţe, privind ilustraţiile şi recitind acelaşi pagini, iar şi iar. Trăiam acolo cu Heidi tot ce i se întâmpla ei. Am suferit cu ea când mătuşa Dete a luat-o de la bunic şi a dus-o la o familie bogată, unde urma să-i ţină companie unei fetiţe invalide, numită Clara.

20292524_1624994564208313_1709593421_n

Am simţit prietenia dintre cele două, însă şi abandonul pe care Heidi îl trăia din nou, fiind luată împotriva dorinţei ei de la casa bunicului, de dorul căruia se perpelea. Am suferit cu ea când visa la pajiştile înverzite, la salturile căpriţelor, zborul vulturilor şi la brazii ei dragi. Aş fi vrut s-o pot alina, căci Heidi devenise prietena mea. Am zâmbit când Heidi a învăţat să citească cu ajutorul Clarei şi al bunicii ei, când a urcat în clopotniţă înaltă, sperând că de la aşa înălţime să poată întâlni cu ochii şi altceva decât clădiri. Am trăit cu veselie fiecare şotie a ei şi m-am întristat de fiecare dată când o atingea dorul de bunic.

S-a întors Heidi la bunicul ei, atunci când un doctor a recomandat ca fetiţa să fie trimisă înapoi acasă, căci lumina veselă din ochii ei se stingea fără toţi prietenii ei din munţi, fără capre şi lapte proaspăt muls, fără păşunea verde şi bunicul ei drag. Am iubit-o pe fetiţa asta cu tot sufletul meu de copil.

Cititul a fost o parte importantă din copilăria mea şi mi-a adus nenumărate beneficii. Prietenia cu Heidi e unul dintre ele. Copiii au nevoie de cărţi, au nevoie să-şi imagineze scenele din carte, să le vadă cu ochii minţii, să creeze relaţii cu personajele dintre file, să atingă foaia tipărită, să miroasă o carte. Nimic nu se compară cu asta. Pe ce am mai sfânt, nimic nu se compară cu o carte!

M a găsit-o pe Heidi la anticar şi mi-a cumpărat-o. Fix ediţia pe care am avut-o în copilărie. Să vă spun că am simţit fluturi în stomac atunci când mi-a trimis poză cu cartea? Că mi-au dat lacrimile când am văzut coperta cu Heidi şi căpriţa albă?

Cumpăraţi cărţi, dragilor! Universul care se găseşte între paginile unei cărţi nu poate fi înlocuit nici cu desene animate, nici cu jucării scumpe.

“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook

Cărţile lui Iris II

iun4 (108)

Revin cu o nouă prezentare a cărţilor din biblioteca lui Iris. Mi-ar plăcea să cred că toţi copiii au cărţi şi că toţi părinţii le citesc, însă ştiu că nu e aşa. Aş vrea să-i pot influenţa într-un fel pe părinţii care nu le citesc celor mici, să-i pot convinge că cititul apropie, dezvoltă imaginaţia şi vocabularul, le deschide copiilor mintea către situaţii noi, către lumi fantastice, către înţelegerea comportamentelor altora, către înfruntarea propriilor temerilor.

Un copil căruia i s-a citit înainte de culcare, cu mâna mamei sau a tatălui mângâindu-i părul, cu capul sprijit de umărul părintelui, va dormi mai bine. Investiţi în cărţi, cumpăraţi-le şi permiteţi-le copiilor să le mânuiască.

Mergeţi cu ei la librărie, alegeţi cărţile împreună. Şi musai, musai să-i duceţi la bibliotecă. Încercaţi, măcar o dată. Eu merg cu Iris încă de când era bebeluş. O cunosc şi doamnele bibliotecare. Aici a învăţat şi conceptul de împrumut. Ştie că îşi alege cărţile singură, le ducem acasă, le cititm şi avem grijă de ele, apoi le returnăm în stare bună ca să le poată citi şi alţi copii.

Lumea cărţilor e una fascinantă. Introduceţi-va copiii în ea, nu veţi regreta niciodată că aţi făcut-o!

Cei trei purceluşi

Clasica poveste cu purceluşii care-şi construiesc case de paie, nuiele şi piatră, ca să se apere de lupul cel rău.

Aventurile vrăjitoarei Hilda

Hilda e o vrăjitoare care merge la şcoala de vrăjitoare, bineînţeles. Are nevoie să meargă, pentru că altfel nu prea îi ies vrăjile.

Cartea junglei

Ediţia din 1986, cea cu care am copilărit şi eu. M a căutat-o pe la anticari, până a găsit-o. Iris e încântată de ilustraţii şi în continuare e Mowgli, ar sta toată ziua numai în chiloţi.

Poveşti nemuritoare

Exemplarul aşa de rău pentru că l-am răsfoit toată copilăria mea. Singurul dezavantaj e că nu are ilustraţii, însă Iris are chiar şi aşa răbdare să asculte poveştile. Îmi pare rău că nu am mai multe păstrate de când eram copil.

Furnica si porumbiţa

Celebrele fabule ale lui Lev Tolstoi, altă carte a copilăriei mele, pe care mă bucur să o dau mai departe lui Iris.

Te voi iubi mereu

O carte despre iubirea necondiţionată pe care le-o purtăm copiilor noştri. Perfectă înainte de culcare şi drăguţ ilustrată.

Aventurile lui Păienjenel

“In copilarie, imi lua doua ore sa ajung acasa. Scoala era foarte aproape, numai ca pe drum ma intalneam mereu cu prietenii mei imaginari. Lucrurile nu s-au schimbat nici acum, cu o singura exceptie. O mare parte dintre ei sunt in aceasta carte si ii puteti vedea si voi. Iar cu restul va veti intalni in cartile cele ce vor urma.”- Joe Popov (autoarea)

Înţepenit

Zmeul lui Floyd rămâne înţepenit în copac. Băieţelul aruncă diverse obiecte în pom, în încercarea de a da jos zmeul. Noi râdem mult când citim cartea asta.

Osişor

Prietenia apare atunci când te aştepţi mai puţin. O poveste drăguţă despre acceptarea celor de lângă noi, fix aşa cum sunt ei. Iris e fascinată de micul schelet, ştirb de-un dinte.

Domnul Întuneric se strecoară

O carte menită îi împrietenească pe cei mici cu întunericul. Daisy ştie după fiecare zi, vine noaptea. Nu-i e frică de întuneric, ştie acesta e firesc.

Spune-mi o poveste

O carte drăguţă cu poveşti, despre aventurile Stelei şi a Purceluşului Rozaliu, plină de pilde şi tâlc. Printre poveşti sunt strecurate şi exerciţii simple de logică.

Secretul Monstrului

Jojo vede un monstru în camera lui şi refuză meargă la culcare. Părinţii lui încearcă -l convingă acolo nu e nici un monstru. Când Jojo insistă monstrul e real, părinţii lui se duc la doctorul Abanos, care le prescrie o reţeta miraculoasă.

Povestea gâştelor

Clasica poveste a lui George Coşbuc. Foarte fain ilustrată, Iris îmi cere i-o citesc în fiecare zi.

Imi caut un culcuş

Paul şi Bruno hotărăsc şi construiască o navă spaţială care -i ducă tocmai pe Lună. Pentru , socotesc ei, doar acolo mai pot trage un pui de somn împreună. Acasă patul e prea mic.

Iepurele de catifea

O carte pe care cred toţi copiii ar trebui s-o aibă în bibliotecă. E minunată. Ilustraţiile sunt şi ele deosebite. Iris n-are răbdare s-o asculte pe toată, căci e lungă, însă citim din ea fragmente. V-o recomand!

Tafiti şi puiul de elefant

Tafiti şi Cif trebuie -l reunească pe puiul de elefant cu turma lui. Însă misiunea aceasta nu e una tocmai uşoară.

Voi reveni cu o nouă selecţie din cărţile lui Iris. Între timp, spuneţi-ne, voi ce le citiţi copiilor?
“Dosar de Mamă” e si pe Facebook

Ladă de nisip home made

iun6 (44)
Lui Iris îi place foarte tare se joace în nisip. De fapt, cui nu-i place?  🙂
Pentru deja afară e tare cald şi nu mai putem merge în parc chiar la ce oră vrem, ne-am gândit -i facem o ladă de nisip în curte.


Am căutat iniţial cumpărăm una, însă apoi, am socotit dacă o facem noi (a se citi M) va fi mai ieftină, unde mai pui satisfacţia am făcut ceva fain pentru copilul nostru, e pe măsură.

Aşa M a cumpărat o scândură de cinci metri, două rigle de câte patru metri, jumătate de kg de cuie, spray-uri cu vopsea în diferite culori, nişte şmirghel şi s-a apucat de treabă. În mai puţin de două ore, lada de nisip a fost gata.

Fundul lăzii este din placă de osb, însă aceea o aveam deja, aşadar n-a mai fost nevoie o cumpărăm.

Dimensiunile lăzii de nisip sunt de 1 x 1,2 metri, iar înălţimea este de 15 cm.

Investiţia a fost mai mică de 100 ron, iar bucuria lui Iris de nepreţuit. spun şi de zâmbetul lui M, când a văzut-o jucânduse în lada făcută cu mâinile lui? 🙂

“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook

Înghețată cu căpşune

20170604_111634

Vine vara, bine-mi pare, băgați înghețată în congelatoare. ☺

Iris ar mânca înghețată tot timpul dacă aş lăsa-o. Recunosc că e bună, mi se pare şi mie desertul perfect. Până acum a mâncat o singură înghețată întreagă din comerț. Asta pentru că îi pot face eu, atât de simplu, acasă.

Durează puțin şi am la dispoziție combinații nenumărate. Gustul înghețatei făcute acasă e mult mai bun decât  al celei din comerț, unde mai pui că e sănătoasă 100%.

Ultima pe care am făcut-o şi care a avut un succes răsunător, a fost cea de căpşune.  Am tăiat felii o banană coaptă, i-am adăugat în tovărăşie un castron de căpşuni, câteva linguri de iaurt grecesc, una şi jumătate de miere, apoi le-am blenduit. Înainte să torn compoziția în forme, am adăugat şi semințe de chia.

A ieşit o înghețată nemaipomenit de aromată şi răcoritoare. Iris nu se dă în vânt după căpşune, însă transformate în înghețată le mănâncă foarte bine.

Voi ce combinații reuşite folosiți?

“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook.

Carţile lui Iris (I)

 

H (79)
Ştim cu toţii cât de important este să le citim copiilor. Ştim însă şi de ce?

– Cititul stimulează imaginaţia.
– Aţâţă curiozitatea.
– Citindu-le îi ajutăm să vorbească devreme.
– Dezvoltă vocabularul.
– Este un prilej excelent de conectare între părinte şi copil.
– Bucuria intimităţii pe care o simte copilul în timp ce părintele îi citeşte, îl ajută să dezvolte o atitudine pozitivă vizavi de citit.
– Copilul învaţă despre cauza şi efect.
– Cărţile îl învaţă pe copil despre relaţiile interumane, despre situaţii, despre bine şi rău, despre schimbare.

Nimic nu se compară cu momentul în care trupul ei mic se lipeşte de al meu, când îşi sprijină capul de mine şi freamătă de nerăbdare să deschidem cartea pe care a ales-o. Îşi plimbă degetele pe desenele şi personajele din aceasta, în timp ce-i citesc. Pe unele zăboveşte îndelung, pe altele mai puţin. A format relaţii cu personajele astea despre care citim zilnic. Vorbeşte despre ele tot timpul, sunt parte din viaţa ei.

Pentru că m-aţi întrebat ce mai citim, vă prezint o parte din cărţile lui Iris.

Urmel iese din ou

Pe insula Titiwu, un aisberg aduce un ou de Urmel. Profesorul Habacuc Tibatong (imaginaţi-vă numai puţin cum rosteşte un copil de doi ani numele ăsta 🙂 )şi elevii lui aşteaptă cu nerăbdare să vadă ce va ieşi din ou. Pinguinul Ping cloceşte oul, Purcica îngrijeşte bebeluşul, iar ceilalţi prieteni îl învaţă fiecare în parte câte ceva pe cel mic.
E una din cărţile ei preferate, povestea e haioasă, cartea este foarte colorată şi ilustrată minunat.

Urmel şi Zâna- Purceluş

Când Urmel a mâncat prea multă îngheţată de cocos, Purceluşa îi oferă ceai de muşeţel ca să îi aline durerea de burtică. Dar Urmel nu vrea ceaiul, aşa că Purcica îi spune povestea despre Urmel cavaler şi Zâna-Purceluş, ca să îl convingă.
Iris e tare încântată de aventurile lui Urmel, însă cel mai tare o îndrăgeşte pe Purcica 🙂

De ce vă certaţi, Matei?

O poveste despre prietenie şi despre puterea de a ierta. Matei şi Edi se ceartă din cauza barajului şi a bărcuţei pe care le-au construit. Însă descoperă repede că fără prieteni e destul de greu, iar joaca nu e la fel de distractivă.

Matei o iubeşte pe mami

După ce mama se supără pe el pentru că a întârziat la masă, Matei se hotărăşte să-i facă un cadou deosebit.

Ajutor, Matei! O fantomă!

Când sora mai mică a lui Matei se sperie de o fantomă văzută la fereastră, iepuraşul are o idee inedită ca să o liniştească.

Ursuleţul Benny şi Răţuşca Mac

O carte despre prietenie, foarte fain ilustrată şi colorată. Despre munca de echipă şi cum e să dai o mâna de ajutor cuiva aflat la ananghie. Printre favorite.

Gândăceii săritori

Când Pedro îşi pierde ghetuţele, Bulinuţă buburuza şi prietenii ei, îi sar în ajutor.

Voi rămâne cu tine mereu

O carte deosebită, care abordează într-un mod delicat subiectul pierderii unei persoane dragi, sau plecarea puiului din cuib, în funcţie de interpretarea proprie.

Animale in lume

Nu e o carte de poveşti, însă include câteva catrene amuzante despre animale. Iris le ştie pe de rost, eu citesc începutul, ea rosteşte restul. E cartonată şi foarte fain colorată.

Uimitorul corp uman

Cartea face parte din colecţia “Micii exploratori”, editura Gama. O carte cu clapete despre funcţionarea corpului uman. Foarte utilă.

Lumea animalelor

Tot din colecţia “Micii exploratori”, o carte cu clapete, în care copiii găsesc informaţii interesante despre lumea animalelor.

Surpriza Prinţesei Ida

Prinţesa Ida şi Filu, puiul de bufniţă, pleacă împreună să caute un cadou deosebit pentru rege şi regină. În drumul lor întâlnesc persoane şi vietăţi care au nevoie de ajutor.

Ghici ce trebuie să zici. Politeţea pentru pici.

Este o carte educativă, care îi învaţă pe cei mici formulele de politeţe.

Noapte bună, ursule hoinar!

Ursul trezeşte toată pădurea, încercând să vadă o stea căzătoare.

Poveşti de fraţii Grimm

O colecţie minunată din povestile fratilor Grimm. Am cumpărat cartea de curând, Iris tocmai o descoperă.

Mami, mă vei mai iubi dacă?

Dacă n-o aveţi, v-o recomand din suflet. Cartea ne vorbeşte despre dragostea necondiţionată pe care un părinte o poartă propriului copil. Ursuleţul Martin îi pune mamei diferite întrebări, îngrijorat fiind că ea nu l-ar mai iubi la un moment dat. Mama îi da răspunsuri pline de dragoste şi îl asigură delicat de iubirea ei veşnică.

Bulgăraş de primăvară

Pentru că Ariciul doarme în timpul iernii şi nu ştie cum arată aceasta, îl roagă pe Iepuraş să-i păstreze şi lui puţină. O poveste simpatică tare.

Cadou de ziua ta

Pentru că nu ştiu când e ziua lor, Ariciul şi Iepuraşul, hotărăsc să şi le sărbătorească împreună mâine. Amândoi caută să-i facă celuilat, cadoul perfect.

Ce-ţi aduci aminte

Aceiaşi Arici şi Iepuraş, joacă împreună jocul după care mereu se ceartă. O poveste drăguţă despre prietenia celor doi. După cum se vede, Iris are trei cărţi din colecţie, cei doi eroi sunt printre preferaţii ei.

Te iubesc, orice culoare ai avea!

Girafa Gigi îşi doreşte foarte tare o surioară sau un frate, însă atunci când chiar devine soră mai mare, lucrurile nu sunt aşa cum îşi imagina ea.

Minunata pălărie a lui Millie

Când Millie vrea să îşi cumpere o  pălărie dar nu are bani s-o facă, trebuie doar să îşi folosească imaginaţia ca să aibă ce îşi doreşte. Iris o iubeşte pe Millie.

Voi reveni cu o nouă selecţie din cărţile lui Iris. Între timp, spuneţi-ne, voi ce le citiţi copiilor?

“Dosar de Mamă” e si pe Facebook