Nu știu dacă există copil căruia să nu-i placă pastele. Eu personal, n-am cunoscut deocamdată nici unul. Iris le-a mâncat bine încă de la început, ceea ce e foarte bine, pentru că pastele sunt un fel de mâncare rapid care se face foarte ușor.
De curând am început să îi dau să mănânce și ton, nu știu de ce abia acum, cred că am fost foarte sceptică cu privire la cel din conservă. Însă am găsit un tip de ton în ulei de măsline la Lidl (nu, nu e reclamă), care nu conține crocobauri și am îndrăznit să-i dau să guste. I-a plăcut, așa că imediat am executat o porție de paste, apoi un sos cu roșii și ton, pe care le-a devorat cu ambele mâini.
Așa că acum când mă grăbesc sau când nu e altceva în frigider, asta fac. Perpelesc doi sau trei căței de usturoi în puțin ulei vegetalși îi învârt în oală cât să nu se bronzeze. Apoi îi scot frumușel și adaug roșiile tocate ( dacă am pun prospete, dacă nu din conservă). Las roșiile să dea un clocot apoi adaug conserva de ton (căreia i-am scurs bine uleiul în prealabil). Le las să bolborosească o vreme spre imprietenire, apoi le fac cunoștință cu nițică smântână pentru gătit ( cu cât mai grasă, cu atât mai bine).
Smântană da preparatului o textură cremoasă și o culoare de-ți vine să mănânci sosul așa gol, sau poate să înmoi o coajă de pâine proaspătă în el. La final, arunc în oală niște busuioc proaspăt sau uscat, apoi potrivesc gustul cu sare și piper. Și aia e. Voila, sos cu roșii și ton în zece minute.
Amestec sosul cu pastele și pun farfuria pe masă. Opresc copila să intre direct cu fața și mâinile în mâncare și încerc să-i dau o furculiță. Nu e garantat că o va folosi totuși. Însă ce e sigur întotdeauna, e că farfuria va rămâne goală.
Happy mom, happy kid! 🙂
Ia să încercați și voi pastele cu sos de rosii și ton.
“Dosar de Mamă” e și pe Facebook
Eu fac ceva asemanator, dar fara sos de rosii, sos de rosii imi place cand e fiert mai mult. A, si adaug ceapa sau, uneori, masline, pe langa ton, usturoi si smantana. Demult n-am facut, mi-ai facut pofta. 🙂
Eheee, acum vreau reteta! 🙂