Dacă ar fi s-o întrebi pe Iris care-i mâncarea ei preferată, ce crezi c-ar răspunde? Cartofi prăjiți, omletă sau altceva de genul asta, așa-i? Ei bine, ai fi destul de departe de adevăr, pentru că ea ar răspunde dintr-o răsuflare, fără să se gândească prea mult:

– Curry, mâncarea mea preferată e curry.
Și-apoi ar întreba direct:
– Mama, când faci curry? Azi? În seara asta? Spune, mama, azi?

Iar eu probabil m-aș uita în cămară să văd dacă s-ar fi rătăcit pe-acolo o cutie cu lapte de cocos și apoi aș răspunde:
– Fac, puiule, cum să nu.

Aș tăia niște  cubulețe mici din piept de pui, cât să încapă într-o guriță de copil și le-aș trage nițel prin tigaie cu usturoi și ghimbir. Bucătăria s-ar umple de arome imediat, iar Iris ar  începe să țopăie de nerăbdare. Peste carne aș pune o cutie de roșii tocate și puțină apă. Apoi aș adăuga destulă pudră curry cât să coloreze totul într-o nuanță frumoasă de galben și aș amesteca în cratiță, așa, fără grabă. Eu folosesc pudra curry de la Kotany.

Las toate să bolborosească împreună o vreme, nu prea multă, căci pieptul de pui se gătește repede, apoi torn și laptele de cocos. Ei bine, laptele ăsta îi dă sosului o textură fină, cremoasă și un gust bestial. Mai las totul să fiarbă puțin, adaug sare după gust și aia e, iau cratița de pe foc. Servim mereu nebunia asta cu orez alb. Iris îmi cere mereu să îi amestec orezul cu sosul în așa fel încât nici o boabă să nu rămână albă.

Apoi mănâncă. Și cu mâinile și cu picioarele. Iar când verișoara e în vizită, am în bucătărie doi copii care se ling pe boticuri după o porție de curry.

Încercați și voi 🙂 Poftă bună!
“Dosar de Mama” e si pe Facebook