Când am văzut cele două liniuțe, am rămas cu testul în mână, încercând să cuprind cu mintea că în mine creștea o viață nouă. Deși ai fost un copil plănuit, nu mă așteptam să vii așa de repede. Dar acum, cunoscându-te, știind ce băiețel hotărât ești, nu mă mai mir deloc.

Însărcinată cu tine n-am mai sărbătorit fiecare zi, n-am avut timp să cânt burții, sau să-ți vorbesc prea mult. Vezi tu, de data asta eram mai ocupată, o aveam deja pe soră-ta. Dar chiar dacă eu n-am avut timp, să știi că Iris ți-a desenat de multe ori pe burtă, ți-a cântat și mi-a pus toate întrebările posibile din lume despre cum urma să fie viața cu tine.

N-am mai citit despre naștere sau despre nou-născuți. Uneori uitam în câte săptămâni era sarcina. Sună îngrozitor așa-i? Dar nu e, să știi. Pe-atunci eram ocupată să fiu mamă și femeie însărcinată în același timp, iar ăsta nu-i chiar ușor. Mă gândeam mereu cum te va primi soră-ta, cum urma să-i dai tu viața peste cap. Vezi tu, eram destul de ocupată.

Am fost mai calmă și mai încrezătoare, pentru că aveam deja experiență. Știam cu ce provocări o să vii. Mă gândeam totuși, că tu urma să mă împarți de la început, că nu mă puteai avea doar pentru tine, așa cum mă avusese soră-ta pentru ea. Mă întrebam dacă o să te pot iubi la fel de mult ca pe ea. Vezi tu, pe-atunci încă nu te cunoșteam, nu te ținusem în brațe, nici tu nu-ți agățasei încă mânuța de degetul meu.

Apoi într-o noapte, i-am pupat fruntea soră-tii în timp ce dormea, am plâns puțin știind că o etapă din viața ei se termina brusc, în timp ce ea visa și habar n-avea ce se întâmpla, l-am trezit pe tată-tu și am plecat spre spital.

Îmi amintesc tot, așa să știi. Dacă închid acum ochii, văd totul cu mintea. Eu născând, cu rugăciuni pe vârful limbii, cerând cerului și pământului să vii sănătos, eu plângând atunci când te-am auzit pentru prima data. Sunt aici, ți-am strigat, mai știi? Sunt aici, ne vedem în curând, să nu-ți fie teamă, băiețelul meu.

Mi te-au adus și ți-am cântat ca să îmi auzi glasul, să știi că ești din nou cu mine, că te țineam bine și erai în siguranță.

Apoi am rămas doar noi, îți amintești? Eu țin minte fiecare zbârcitură adorabilă de pe fața ta, îmi amintesc chiar și ce culoare aveau perdelele de la geam și cu ce erai îmbrăcat. O mamă nu vrea să uite lucrurile astea. Am stat tot timpul lipiți unul de celălalt zilele alea. Tu molfăind sânul și căutând-mă cu mânuțele, eu plutind pe valuri de iubire, în timp ce te sorbeam cu privirea. Erai moale și blând, te linișteai de îndată ce te luam, iar eu mă îndrăgosteam din nou iremediabil de un nou copil.

Azi ești băiețel mare, nu la fel de moale ca atunci, însă ești iubitor, ești bun și jucăuș, ești băiețelul meu. Al doilea născut, cel fără de care gașca n-ar fi fost completă.

Dosar de Mamă e și pe Facebook