Când părinți ai copiilor de la grădiniță au anunțat că cei mici au varicelă, am controlat-o pe Iris și i-am găsit o bubiță. Una singură, pe burtă. Fiind vineri și urmând sfârșitul de an, ne-am dus cu ea la medic doar cu bubița aia, de teamă că apoi se vor închide toate cabinetele câteva zile. Doctorița s-a uitat la ea și ne-a zis: “Poate să fie varicelă, la fel cum foarte bine poate să nu fie, dar având în vedere că e epidemie și au și colegii de la grădiniță, probabil că este.”

Am plecat din cabinet destul de confuzi, fără să fim siguri că are varicelă. M-am pregătit totuși psihic pentru ce urma și am așteptat bubele. Însă ele n-au venit. Mă rog, cel puțin nu așa cum zice la carte, sau cum auzi că apar la varicelă. Lui Iris i-au apărut maxim douăzeci de bubițe și a avut stare subfebrilă câteva nopți, în schimb a fost extrem de agitată. Ușor isterică, aș zice. A fost foarte norocoasă, a avut o formă foarte ușoară, parcă nu ne venea să credem că asta fusese tot. Iar noi, ca berbecii, din cauza că scăpase așa de ieftin, ne îndoiam în continuare că chiar avusese  varicelă.

Știam totuși că dacă asta fusese,  atunci eu urma să fiu confirmarea diagnosticului lui Iris, pentru că nu făcusem varicelă în copilărie. Așa că am așteptat, iar așteptarea mi-a fost răsplătită. Joi m-a durut capul destul de rău. Seara a început să mă doară și spatele într-un fel cam neplăcut. Vineri dimineață aveam deja câteva bubițe, iar starea de rău ajunsese la apogeu.

Citisem despre cât de urâtă poate fi varicelă la vârstă adultă, însă nu mă așteptăm că o să mă doară tot corpul, într–una. M-am întins în pat și nu m-am mai putut ridica de acolo nici măcar ca să–mi iau un pahar cu apă. În cursul aceleiași zile câteva bubițe s-au mai alăturat distracției. Mă dureau îngrozitor spatele, ceafa și mijlocul, într-un așa fel încât nu puteam să stau confortabil în nici o poziție. Tâmplele îmi zvâcneau și mă durea în gât. Noaptea am avut febră cu frisoane și am stat chircită sub o plapumă și o pătură, în timp ce Iris dormea în tricou și picioarele goale. M-am zvarcolit toată noaptea și m-am trezit la fiecare jumătate de ora cu senzație de vomă, fără să vărs realmente.

Sâmbătă dimineață am rămas mută când m-am văzut în oglindă și când m-am dezbrăcat. Aveam bube peste tot. Cine a avut formă agresivă știe ce înseamnă peste tot. Adică și în părțile corpului pe care soarele nu le vede de obicei. Fața mi-e inflamată și roșie, plină de bășici și pete roșii. Trunchiul e plin, am la subraț, pe pleoape, în gură, pe pielea capului, în nas, pe tălpi, în palme, pe gât,în urechi și în spatele urechilor. Sunt așa, un soi de Miss Bubiță.

Sâmbătă după–amiază am reușit să mă ridic din pat și să mă mișc puțin prin casă. Ba am pus chiar și de o tocană de vită la slow cooker. Seară mă moleșisem iarăși și bubele începuseră să mă mănânce. Rău de tot. Când sunt atât de multe, e înfiorător pentru că nu te mai ajută nici mama mixturii mentolate. Am dormit doar o oră în cursul nopții din cauza mâncărimii, am stat ba în pat, ba pe jos, ba am plâns în pumni de ciudă, ba am râs isteric. Am avut o stare de om ușor dus cu pluta, însă acum sunt ceva mai bine, deși sunt foarte obosită. În cursul nopții au mai ieșit alte bube, deși nu înțeleg cât de mult se mai pot înmulți. Iar asta e abia a treia zi.

Așa că pot să confirm, varicela la vârstă adultă e ca o durere în fund. La propriu, aș putea spune. Aveți grijă de voi și cei din jurul vostru! Sănătate multă!

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook
Sursa foto aici