Am fumat treisprezece sau paisprezece ani, din adolescenţă până pe la 30 de ani. Acum sunt nefumătoare, am renunţat la ţigări de trei ani jumătate. Chiar şi acum, uneori când simt miros de ţigară aprinsă, inspir adânc, cu poftă. Îmi amintesc perfect de ce îmi plăcea să fumez, îmi amintesc şi cum după ce aşteptam pauza ore întregi, aprindeam mult dorită ţigară şi fumul îmi inundă plămânii, îmi amintesc şi de uşoara stare de ameţeală plăcută care urma.
Recunosc că mi-a plăcut foarte mult să fumez. Dimineaţa la cafea, în pauze la serviciu, acasă în bucătărie sau pe balcon, în weekend cu o bere în faţă. Ţigară e companionul perfect, te ajută când eşti furios, când eşti îngândurat, suferi sau când te distrezi, te ajută să socializezi cu alţi fumători. Aşadar, e greu să te gândeşti că la un moment dat, ar trebui să faci toate astea fără ţigări.
Într–adevăr, nu e uşor deloc să te laşi de fumat, primele zile nu faci decât să te gândeşti la ţigări. Personal, am reuşit abia la a doua încercare, însă chiar şi acum uneori mă visez fumând, sau îmi doresc uneori să aprind o ţigară. Însă după trei ani jumătate de abstinenţă, e o dorinţă ce dispare în câteva secunde. E greu da, însă devine mai uşor atunci când ai o motivaţie.
Şi ce motivaţie mai bună poţi avea decât că eşti însărcinată? Că în ţine creşte copilul tău, pe care tu îl doreşti?
Între 15% şi 25% din femeile însărcinate fumează. Femei care provin din medii diferite, femei cu diferite nivele de educaţie, femei cu studii şi acces la informaţie sau analfabete, adolescente sau trecute de prima tinereţe, cu venituri mai mari sau mai mici, femei ce au în comun faptul că sunt pe cale să devină mame. Îmi imaginez că măcar o dată cineva le-a spus că fumatul dăunează fătului. Îmi imaginez că chiar dacă nu le-a spus cineva, ele ştiu oricum.
Şi cred că cele mai multe încearcă să se oprească, dar nu reuşesc. Şi-atunci se sperie şi se învinovăţesc. Unele fumează pe ascuns, rusinandu–se că cineva le-ar putea vedea şi le-ar blama, numindu-le inconştiente. Se amăgesc că patru, cinci ţigări pe zi, nu au cum să dăuneze bebeluşului şi se hotărăsc să nu depăşească numărul ăsta. Se ascund după faptul că unii medici neprofesionişti, le liniştesc spunându-le că dacă fumezi două ţigări pe zi e ca şi cum te–ai plimba la ora de vârf pe jos, într-un oraş aglomerat, aşa că nu-i mare scofală.
Se gândesc poate şi la tatăl bebeluşului, la cum el nu are control când vine vorba de deciziile mamei legate de sănătatea copilului şi iarăşi se simt vinovate.
Departe de mine gândul de a face morală cuiva, asta cred eu că simt ele, corectaţi–mă dacă greşesc.
O mama care a fumat în timpul sarcinii, îmi povestea cum atunci când poftea o ţigară, încerca să se abţină spunându–şi că dacă mai aprinde una, copilul îi va muri în pântec. Se ameninţa singură, încercând să se oprească, imaginându–şi cele mai îngrozitoare scenarii legate de copilul afectat de faptul că ea fuma. Şi totuşi, aprindea ţigara. Şi azi, şi mâine, în fiecare zi până la naştere. Întrebată de ce nu se oprea, nu găsea un răspuns. Suferea în tăcere, dar fuma în continuare.
Ar trebui să fie o alegere simplă, de la sine înţeleasă, însă de multe ori, viitoarele mame aleg să fumeze chiar şi după ce testul le arată cele două liniuţe roz.
Fumul de ţigară conţine în jur de 4000 de substanţe chimice, cele mai nocive componente fiind nicotina şi monoxidul de carbon. Intoxicaţia acută cu monoxid de carbon a gravidei poate conduce la decesul intrauterin al fătului sau la apariţia unor malformaţii fetale.
Nicotina scade fluxul de sânge din placentă, aşadar scade oxigenarea fătului. Astfel e afectată mecanica plămânilor cu scăderea ulterioară a frecvenţei respiratorii.
Femeile însărcinate fumătoare, îşi expun copilul la toxinele din fumul de ţigară, într-o perioada critică de dezvoltare a plămânilor acestora, funcţia pulmonară fiindu-le uneori afectată, pentru tot restul vieţii.
Fumătoarele prezintă un risc mai mare de naştere prematură. Funcţiile organelor unui copil născut prematur pot fi insuficient dezvoltate, iar copilul poate avea şi o greutate mică la naştere.
Pentru fumătoare există risc de avort spontan mai mare decât pentru nefumătoare.
Conform unor studii, copiii ai căror mame au fumat în timpul sarcinii, pot dezvolta mai frecvent ADHD (sindromul deficitului de atenţie şi hiperactivităţii), au un risc mai mare de moarte subită (de aproximativ 3 ori mai mare decât copiii născuţi din mame nefumătoare) şi dezvoltă mai frecvent afecţiuni respiratorii (cum ar fi astmul).
Risc de două ori mai mare de a dezvolta complicaţii ale sarcinii legate de placentă: dezlipire de placentă şi interpunerea placentei în calea ieşirii fătului din uter, situaţii ce pot duce la sângerări importante cantitativ, implicit punerea în pericol a vieţilor mamei şi a fătului.
Nu neg că sunt copii care se nasc sănătoşi şi cu o greutate bună, în ciuda faptului că mamele au fumat pe parcursul sarcinii. Însă există şi situaţii în care complicaţiile au apărut şi sarcinile s-au oprit din evoluţie sau copiii au rămas cu probleme respiratorii pentru tot restul vieţii.
Vrei şi eşti pregătită să îţi asumi riscul ăsta?
Încearcă să gândeşti că atunci când fumezi, nu doar tu o faci. Copilul tău fumează odată cu tine. Rolul nostru e să-i protejăm, să le oferim un start curat.
Încearcă să ceri ajutor fără să–ţi fie teamă de critici, asumă–ţi statutul de fumătoare şi cere ajutor. Du-te la medic, e în măsură să te îndrume.
Se pune multă presiune pe mamele care fumează şi în schimb nu se face nimic pentru a le veni în ajutor atunci când încearcă să renunţe la ţigări, nu cred că la noi există vreun program de informare şi susţinere dedicat lor.
Dacă şi soţul tău fumează, roagă-l să renunţe împreună cu tine.
Încearcă să conştientizezi pe îndelete consecinţele pe care le are fumatul asupra bebeluşului tău.
Imaginează–ţi cum arată copilul tău. Că are mâini, urechi, sprâncene şi tot ce îi mai trebuie ca să fie perfect. Închide ochii şi vizualizează-l. E acolo, creşte în tine, o fiinţă perfectă, ruptă din carnea ta. Ajut-o să se dezvolte frumos, stinge ţigara!
Acum!
Credit foto: www.tobaccocampaign.com
“Dosar de Mama” e si pe Facebook 🙂
Pingback: Sriracha, my love! | Dosar de Mamă