Cand ne jucam impreuna, mereu ii construiesc turnuri din cuburi, pe care ea, fara exceptie, cu un dos de manuta bine plasat, le darama de la baza. Niciodata n-apuc sa asez mai mult de patru sau cinci, unul peste altul, pana cand Iris entuziasmata la vederea turnului, se grabeste sa-mi distruga constructia rapid.

Daca nu e fix langa mine, atunci ma grabesc tare, tare, sa il fac cat mai inalt sau poate chiar sa ridic mai multe. Totusi, niciodata nu dureaza prea mult, pana remarca tinta ce trebuie musai culcata, fara mila, pe covor.
Mutrita i se lumineaza de zambete, tipa, ridica mainile si porneste clatinandu-se navalnic spre turnuri. Se apleaca, fundul ii ramane sus, cu o mana se sprijina de podea, cu cealalta matura turnul de la baza si apoi striga vesela. E strigatul victoriei. Urmat de dansul victoriei. Imi arata cu degetul isprava si topaim dansul victoriei impreuna.

Aseara, in timp ce se juca singura, iar noi o priveam gales de la distanta, a luat un cub. Pe care l-a mozolit bine, l-a racait cu un deget, l-a lovit zdravan de podea si apoi l-a lasat acolo. Apoi l-a luat pe al doilea si cu maxima concentrare l-a asezat peste primul.

M si cu mine ne dadeam coate, uite, uite ce face copilu’, mandri nevoie mare de asemenea realizare. Ca sa ne arate ca doua cuburi sunt un fleac, si ca e loc de mai bine, l-a luat pe al treilea si stangaci l-a asezat peste celelelate doua. Se uita acum la un mini turnulet din trei cuburi si la parintii ei care cu gura pana la urechi se agitau, aplaudau si strigau “bravoooo” in tandem, de parca plodul ar fi construit cel putin Empire State Building.

Foarte mandra, s-a plimbat prin tot livingul, aplaudand la randul ei si razand incantata ca a facut ceva pe placul nostru. Cand ovatiile la scena deschisa s-au terminat, s-a repezit la turn si fara mila, l-a pus la pamant dintr-o singura miscare.

“Dosar de Mama” e si pe Facebook 🙂
https://www.facebook.com/Dosar-de-Mama-579769225497577/?ref=hl