Eu nu cred ca ne naștem singuri, așa cum se tot spune. Nimeni nu se naște singur, în clipa în care scoatem nasul în lume, lângă fiecare dintre noi este o mamă. O cunoaștem dintr-o mie. Eu pe-a mea sigur.

Nu mai e alta ca ea. Și dacă ar fi, nu mi-ar trebui. Eu nu m-am născut singură, mama era și ea acolo.

Așa să știi, mamă, că niciodată nu m-am simțit singură, datorită ție. Pentru mine ești linia orizontului, ești acasă, ești omul care mă vede și mă iubește exact așa cum sunt.

Nu e nevoie ca mamele să fie perfecte, copiii lor nu au nevoie ca ele să posede asemenea calitate imposibilă. Ca să fii o mamă bună, nu trebuie să le faci pe toate, nu e necesar să muți munții din loc pentru copilul tău. Nu, el are nevoie de un singur lucru. Unul atât de simplu.

Copilul trebuie să știe doar că mama e acolo pentru el. În schimb, ea chiar trebuie să fie. Locul unde copilul se întoarce, ca mama să-i mai sufle în aripi, unde își întoarce privirea dacă se împiedică, în brațele căreia poate plânge fără rușine.

Îți mulțumesc, mama, că ai fost mereu acolo pentru mine, că niciodată n-am fost singură, că întotdeauna te-am știut aproape, oricâți kilometri ar fi fost între noi. Ești farul meu aprins atunci când în jur e întuneric, ești calmul chiar și atunci când e furtună. Te iubesc și îmi doresc din suflet să ne vedem cât mai curând!

La mulți ani!

Dosar de Mamă e și pe Facebook