Dacă răsfoiți paginile blogului de ceva vreme, atunci cred că știți deja că familia noastră nu e formată doar din trei membri, ci din patru. Celor care ați ajuns aici mai târziu, trebuie să vă mărturisesc că un membru din familia noastră e negru, că are un păr negru și des care lucește în bătaia soarelui de-ar face-o geloasă și pe cea mai pretențioasă duduie și că are o dantură care intimidează puțin. 🙂
El e Ozzy, ciobănescul nostru german, de cinci ani. Ozzy e cu noi încă de când ne-am mutat în casa în care locuim acum, așadar încă dinainte să devenim părinți.
El a fost, cum ar veni, primul nostru bebeluș. Când l-am adus acasă avea nouă săptămâni, era ca un ghemotoc mic de blană și mirosea înfiorător.
L-am iubit din prima clipă. A adus tone de bucurie în viața noastră. Ne capsa picioarele cu dinții ăia mici și ascuțiți ca niște ace, de nu mai aveam curaj să coborâm din pat sau să mergem până la baie.
Ne făcea să râdem tot timpul. Ne scotea din casă la plimbare, ne ducea pe malul mării mai des.
Calitatea vieților noastre s-a îmbunătățit după ce l-am avut pe Ozzy.
Ce-o misca acolo in burtica? 🙂
I-a fost chiar cavaler de onoare lui M
Apoi a aparut si ea 🙂
Pe măsură ce scriu cuvintele astea, Ozzy e la picioarele mele, ridică din când în când capul și mă linge.
El e Ozzy, dulaul nostru blanos! Și-l iubim de numa!
“Dosar de Mama” e si pe Facebook
Dosar de Mamă 