Category: Diverse

Câteodată abia aștept să vină seara. S-o culc pe Iris și să nu mai fiu nevoită să fac nimic altceva. Să–mi pot întinde șalele, să mă uit la un film cu M,  poate să citesc singură, sau doar să dorm. Sunt unele zile de care-s sătulă deja înainte de prânz.

Însă din fericire, nu multe dintre zilele mele arată în felul ăsta. Altele sunt de-a dreptul faine și memorabile. Ca cea de azi, când ne-am trezit cu toții de dimineață, să-l ducem pe Ozzy la cabinetul veterinarului, pentru vaccin. Acolo am întâlnit și am stat de vorbă cu două doamne în vârstă, una dintre ele fiind fermecată de Ozzy.

Doamna ne-a zis că a avut și ea un ciobănesc german cândva, iar că acum avea în grijă un beagle, căruia ii place să fie mângâiat pe urechi. La despărțire ne-am zâmbit unii altora și ne-am făcut cu mâna. Deși sunt o antisocială cu renume, întâlnirea asta mi-a făcut bine și mi-a amintit că uneori discuțiile cu unii necunoscuți pot fi  chiar plăcute.

După ce Ozzy a rezistat eroic la vaccin și Iris a insistat fără  succes să eliberăm papagalul din cabinetul veterniarului, am hotărât să nu mergem direct acasă, ci să ne plimbam împreună pe plajă.

Când am pus piciorul pe nisip, soarele deja încălzea binișor, iar marea ne-a întâmpinat cu niște valuri impresionante, deși vântul abia adia. Malul era tot în spume, dimineața luminoasă, iar în fața mea se așternea o zi frumoasă, împreună cu ai mei.  M și Iris l-au alergat pe Ozzy, în timp ce eu am făcut poze și m-am bucurat de cât de frumoasă era marea.

Apoi, Ozzy s-a împrietenit cu o femelă Akita Inu și s-a jucat cu ea, în timp ce M a povestit puțin cu stăpânii ei, iar eu cu Iris am gătit pizza din nisip, cu o linguriță albastră găsită pe plajă.

Și pentru că gătind chiar ni se făcuse poftă, în drum spre casă am și comandat niște pizza. Ajunși acasă, am mâncat cu toții, nu civilizat în bucătărie, ci pe canapeaua din living, stând turcește cu cutiile în brațe.

De nimic în plus n-a fost nevoie ca ziua asta să fie foarte aproape de una ideală. Timp împreună cu ai mei, o zi cu vreme frumoasă, un câine pe care-l iubesc ca pe un copil, un alt copil care se coace încetișor în mine și-o pizza la prânz. Ce să mai, nimic altceva nu mi-am putut dori azi. Ceea ce vă doresc din suflet și vouă!

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

Am crescut pe o stradă plină de familii tradiționale și simple. Aproape toate erau formate din mamă, tată și copii. Mamele munceau în fabrici, apoi veneau acasă să gătească, să deretice și să vadă de copii, iar tații lucrau pe șantiere și de cele mai multe ori se întorceau seara beți. Copiii nu cunoșteau altă normalitate, așa era la ei cât și în celelalte familii de pe stradă.

Cei mai norocoși dintre copii asistau de obicei doar la scandaluri acasă, la țipete și reproșuri aruncate între o mama copleșită de griji și un tată care abia se mai ținea pe picioare. Poate vedeau niște farfurii sparte și întrerupătoare busite. Alții, mai puțin norocoși, încercau cum puteau să–și apere mamele de pumnii furioși ai capului familiei.

Iar cei mai ghinioniști dintre copiii de pe strada mea, erau treziți în toiul nopții de urletele tatălui turbat de alcool și scoși în stradă împreună cu mamele care aveau de cele mai multe ori ochii vineți și umflați. Dormeau nopți întregi, vară sau iarnă în casa scării sau prin curțile grădinițelor, în spatele blocurilor sau pe la vecini. Unii copii erau bătuți cu furtunul de la mașina de spălat, cureaua sau cu făcălețul. Familii întregi de copii și mame vineți.
Așa că nu mai vreau să aud despre famila tradițională ca și cum ea ar fi modelul perfect. Știu foarte bine cum arată familia românească. Și nici nu-mi ziceți că așa arătau lucrurile acum treizeci de ani, dar acum lucrurile stau altfel. Din păcate, încă sunt străzi și cartiere pline cu astfel de familii.

Desigur că nu în toate familiile tradiționale există agresivitate. Bineînțeles că sunt familii tradiționale în care domnește armonia. Nu generalizăm pentru ca n-ar fi corect. La fel cum nu-i corect sa susținem că toate familiile mai putin tradiționale încearcă să ne fure copiii și-apoi să danseze goale în mijlocul străzii.
După regulile societății, familia mea este una tradițională. Dar nu toate familiile arată așa. Pentru că nu societatea e cea cu care trăiești acasă. Acolo trăiești fix cu cine vrei tu. Iubești fix pe cine îți dictează inima.
Soră–mea își crește fetele singură, prietena mea își crește băiețelul împreună cu mama ei, iar una dintre cele mai bune prietene e căsătorită legal cu altă femeie, evident că în altă țară. Toate cele de mai sus sunt familii. Toate sunt formate din oameni care se iubesc. Nu se bat cu furtunul de la mașina de spălat, nu se înjură, nu se scot unii pe alții noaptea pe casa scării.

Poate dacă ne-am concentra ceva mai mult pe a face educație, pe a îndruma la toleranță și la gânditul în afara bulei noastre, atunci am trăi într-o societate care s-ar ocupa de adevăratele ei probleme. Lipsa educației sexuale în școli, familiile despărțite de sărăcia din țară, școlile cu buda în curte, agresivitatea în cadrul familiei, alcoolismul, spitalele pline de bacterii periculoase, lipsa locurilor de muncă, migrația masivă a românilor în străinătate

Pot înțelege reticența unora cu privire la cuplurile de homosexuali, deși nu o aprob. Cred însă că reticența vine din necunoaștere și din frică. Citesc că homosexualii ne vor înfia copiii dacă le dăm voie să se căsătorească. Că ne vor spurca societatea și valorile. Că ne vor îndemna copiii la imoralitate și ne vor viola pe la colț de stradă. Citesc chestii de genul asta și mă îngrozesc.
Acasă la noi au fost în vizită cupluri de homosexuali. Ba au dormit la noi și peste noapte. N-au ieșit în toiul nopții în fundul gol din camera lor și nici nu s-au pipăit ostentativ în bucătăria noastră. La fel cum nici noi, cuplu de heterosexuali n-am făcut-o în fața lor.

Imaginea pe care românul o are despre homosexuali e total eronată. Oamenii aceștia vor doar să fie lăsati în pace. Să nu comentăm după ei pe stradă, să nu ne uităm urât, să le respectăm dreptul de a fi. O fi chiar atât de greu să înțelegem că cineva poate fi diferit de noi? Avem noi dreptul să disprețuim pe alții doar pentru că sunt altfel?

Aproape oricine cunoaște măcar un homosexual, fără să știe. Pentru că nu-i poți spune cuiva că ești homosexual atunci când ești sigur că vei fi hăituit și disprețuit. Mulți n-au curaj să spună propriei familii, nici măcar propriei mame. Nu-i doresc nimănui o viață atât de singuratică. Teribil e că noi ne băgăm cu bocancii în viața lor, nu ei într-a noastră, dar tot noi ne simțim agresați emoțional.

Ce-mi doresc e o lume mai înțelegătoare, mai tolerantă, mai dornică să vadă viață și prin ochii altuia. Căci vorba unei trupe: “lumea asta cu iubire va scăpa“.

“Dosar de Mama” e si pe Facebook

Deși e în al doilea an de grădiniță, Iris nu merge acolo mereu cu plăcere. Vacanța a fost lungă, s-a jucat în fiecare zi cât a dorit, s-a trezit la orice ora i-a venit, iar acum deodată are un program de respectat. Unde mai pui că nu mai e toată ziua lângă mine, că trebuie să se supună altor reguli, că are o educatoare nouă și că mare parte din colegii ei au trecut la grupa mare.

Despărțirile n-au mai fost tragice dimineața, însă atunci când o iau de la grădiniță, de cele mai multe ori e îmbufnată. Iar eu o înțeleg. Are patru ani, trebuie să asculte mare parte din zi de altcineva, la grădiniță nu-i sunt pupate fiecare vânătaie sau bubiță și multe impulsuri e nevoită să le țină în frâu, atât cât reușește ea.

Recunosc că respir adânc atunci când merg după ea la grădiniță, pentru că nu știu în ce toane o s-o găsesc. Poate s-a certat cu vreun copil, poate nu i-a ieșit vreun desen, poate nu s-a putut juca fix cu ce jucărie a vrut, poate educatoarea n-a auzit-o când a strigat-o. Astea sunt  problemele unui copil de patru ani.

Așa că atunci când mă vede, uneori rabufneste, că doar eu sunt oaza ei. În sfârșit, după o zi la grădiniță, a venit persoana care o acceptă exact așa cum e. Care-i înțelege toanele și motivele pentru care se poartă așa cum o face. A venit mama.

Iar eu, pe lângă înțelegerea mea, îi duc întotdeauna ceva. Ceva bun, se înțelege. E un ritual. Uneori îi duc caise uscate, alteori curmale sau migdale, câteodată fursecuri făcute acasă sau un fruct. Însă întotdeauna îi duc ceva.

Cel mai tare se bucură când primește tălpițe. Mai știți tălpițele? Am mai scris despre ele aici. Păi cine nu s-ar bucură să primească un pachețel (câteodată chiar două) de tălpițe de urs, fix atunci când îmbufnarea e mai mare? 😁

Așa că ne ducem împreună în parcul din spatele grădiniței și acolo Iris le mănâncă. Le scoate din pachețel una câte una și deși cunoaște bucățelele de fructe foarte bine, le studiază  și le întoarce pe fiecare parte înainte să le bage în gură. Ba îmi mai arată câte una care seamănă cu o floare. Dacă e în pasă generoasă, îmi da și mie (ea nu știe că– mi mănânc eu porția singură acasă). Îmi povestește cum a fost la grădiniță, și punându-i întrebări dibace, între tălpițe, reușesc să aflu ce a supărat-o în ziua respectivă.

Tălpițele de urs o înveselesc rapid și cred că ar înveseli pe oricine, atât de drăguțe sunt. Iar eu sunt bucuroasă că îi pot oferi o gustare sănătoasă, 100 % naturală. BEAR prepară snack-urile într-un mod simplu și tradițional, printr-un proces de deshidratare la cuptor cu foc blând, folosind numai legume și fructe, în proporție de 100%, fără concentrați, agenți de coagulare sau alți aditivi. Temperatura din cuptoarele de deshidratare nu depășește nicioadată 42°C, astfel păstrându-se intacte toate calitățile fructelor și legumelor din compoziție.

Din aceeași gamă fac parte și rulourile BEAR Yoyo de fructe, care se aseamănă foarte tare cu tălpițele și sunt preferatele mele.

Dacă aveți copii care merg la grădiniță sau la școală cu pachețel de acasă, probabil că pe lângă clasicul  senviș, le puneți și o gustare dulce. Observ că de cele mai multe ori gustarea dulce e o prăjiturică din comerț, un corn cu ciocolată sau altceva asemănător. Ei bine, să știți că acum puteți să eliminați aceste gustări nesănătoase și să le înlocuiți cu talpite sau rulouri de fructe. Sau cu batoanele Nakd care au la bază un mix de nuci și fructe crude, și atenție, sunt fără adaos de zahăr, siropuri, grâu, lapte sau gluten. Despre aceste bunătăți am mai scris aici.

Recomand aceste produse nu doar pentru copii, ci și pentru adulți, eu însămi consumându-le acum că sunt însărcinată, căci încerc să evit produsele procesate și pe cele cu zahăr.

În gama BEAR mai găsiți și multicerealele Alfabet, litere delicioase și crocante pentru micul dejun, făcute din 5 cereale sănătoase, pline de vitamine și nutrienți, reprezentând micul dejun ideal pentru cei mici. Acestea sunt un produs natural, fără zaharuri rafinate – în loc de zahăr se folosește nectar din suc de cocos, care conține de 2 ori mai mult calciu decât laptele și are, în stare naturală, și un índice glicemic scăzut. Astfel, o porție de 30 de grame de cereale (fără lapte) conține 25% din doza zilnică recomandată de calciu. De asemenea, fiind un amestec complex de multicereale, gama Alfabet este și foarte bogată în fibre. V-am mai zis și altădată despre ele aici.
Noi le mâncăm cu lapte sau cu iaurt.

Pentru că sunt crocante  și numai bune de ronțăit, le puteți adăuga la pachetul celor mici, în loc de gustare.

Produsele BEAR se pot achiziționa din magazinele MEGA IMAGE, Carrefour, Cărturești, Naturalia Bio, Bebe Tei, Diverta, magazinele de tip Plafar, precum și online, de pe AlimenteSpeciale.ro și Unicorn-Naturals.ro.

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

Zilele trecute ne-am plimbat cu trotinetele pe malul lacului . Prima noastră plimbare după ce ne-am întors de la Ciuc. Iris și M o luaseră înainte, iar eu mă plimbam alene, cu ochii la lac. Era o zi frumoasă, senină și fără pic de vânt. Apa se prezenta în fața mea ca o oglindă. Lină, ca un patinoar.

Era la ora asfințitului, iar soarele colora apa în portocaliu, galben și cel mai frumos roșcat aprins. Pe luciul apei se odihneau sute de păsări ce stăteau acolo liniștite, ca pictate.

M-am oprit și-am inspirat adânc. Am încercat să absorb momentul acela cu totul. Singură, doar eu cu mine, în liniște. Apa, culorile, păsările și tot calmul adunat acolo. Și mi-am adus aminte cum sora mea mi-a zis cu puțină vreme în urmă:
“E important să știm să ne bucurăm de fiecare loc în care ne aflăm, oriunde ne-am afla“.

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

Mierea de albine este un produs care nu ne lipsește niciodată din cămară. O folosim la răceală și tuse, la diferite marinade pentru carne, la  măști cosmetice, pentru prevenirea constipației,  la îndulcit ceaiuri,  la faimoasa turtă dulce, ba o ungem și pe pâine.
E drept că uneori îmi bag degetul direct în borcan și mănânc minunea vâscoasă de culoarea chihlimbarului, așa, stând în picioare, în bucătărie. Iubesc mierea, îi iubesc gustul fin și versatilitatea.
Pentru că și Iris mănâncă miere, sursa acesteia e foarte importantă. Însă în sensul asta, suntem foarte norocoși, deoarece sora lui M se ocupă cu apicultura, așadar avem o sursă sigură și de nădejde. Mierea de care vă vorbesc este naturală, nu se intervine asupra ei cu nici un fel de procesare.

Îndrăznesc să v-o recomand  pentru că noi o folosim de ani de zile, și pentru ar fi păcat să nu știți de ea. În acest moment, cumnata mea poate livra miere de tei, de floarea soarelui, miere polifloră, de rapiță, de salcâm  și de izmă sălbatică (incredibil de parfumată). Mierea poate fi livrată deocamdată în Constanța și în București.

Profilul de Facebook al mătușii lui Iris este acesta, numele ei este Paulina, și dacă o contactați, vă va răspunde cu drag la orice întrebări aveți referitoare la mierea de albine pe care o vinde.

Va amintesc că mierea nu este recomandată copiilor mai mici de un an, deoarece poate provoca botulism.

“Dosar de Mamă”  e și pe Facebook