Nu mai plânge că ești bărbat

DSC_1074

Am fost zilele trecute la un laborator, pentru analize. Lume pestriță acolo, tineri, pensionari, părinți cu copii de mânăAtenția mi-a fost atrasă fix de cei din urmă. Mama, tata și doi băieți. Părinții ii aduseseră pe cei mici  pentru analize de sânge și exudate, am înțeles din ce vorbeau. Băieții, unul cam de șase ani, celălat cam de opt, stăteau pe scaune și se jucau, chicotind și îmbrancindu-se. Mama, nemulțumită, s-a uitat în jur, apoi la băieți și i-a apostrofat răspicat:

– Ei, lasă -i spun eu doamnei va facă și te-o injecție. În limbă ca nu mai faceți atâta gălăgie.

M-am cutremurat nițel, imaginândumi cum ar fi -mi facă cineva o injecție în limbă. Apoi mi-am adus aminte -s adult și mama celor doi n-are cum sperie pe mine cu așa ceva. Doar băieții, fiind doar niște copii, au amuțit deodată, privinduse îngroziți unul pe celălalt. Mama a zâmbit către tată mulțumită și gata, liniștea mult dorită s-a instalat în cabinet.

Când mama i-a anunțat ei sunt următorii, cel mic a început plângă.

– Nu vreau merg, mi-e frică, eu nu duc, vreau mergem acasă acum, o doară, etc.
Mama, l-a pus la punct imediat:
Termină odată enervezi. Ce plângi așa ca un bebeluș? Lasă n-o te doară deloc.

Doar cel mic știa c-o -l doară și nu se lăsă așa ușor:
Ba nu, eu nu duc!
Iar mama, i-a închis gura cu o singură și scurtă propoziție:
Dacă nu termini, te pocnesc.

Tatăl a încuviințat și el dând din cap nemulțumit către copil, în timp ce și cel mare incpea se agite.

Când le-a venit rândul, au început evident urletele. Imagineazăți fii silit faci ceva de care ți-e groază, în timp ce fix oamenii care ar trebui te liniștească, te amenință:
Opreștete din plâns îți dau una, ai dup-aia de ce plânge. Taci odată, nu te omoară! faci de râs, încetează! Toată lumea se uită la tine! Ia uită-te la tine ce băiat plângăcios, mai mare rușinea! Nu mai plânge ești bărbat, nu fetiță! Sclifositule! Nu mai mișca mâna jar mănânci! Deschide gura ca lumea, nu mai boci ca o prințesă! Răule, deloc nu asculți!

Imagineazăți ești îngrozit, te simți un animal hăituit și mama sau tata nu îți zic nici o vorba de alinare, nu te iau în brațe, nu te alină, nu te mângâie,  nu te liniștesc și nu te cred te doare.

Am plecat de-acolo cu inima îndoită. Câteodata chiar cred ca nu ne mai facem bine.

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

45 Shares

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.