Prima zi de vacanță. Zmeu se trezește pe la 4:40. Dimineața, desigur, ce credeați? Începe să mormăie, îi dau sânul. Îl ia, îl molfăie, îl scoate, iar îl ia, îl pupă puțin și mormăie de zor mai departe. Se foiește și își întinde corpul mic ca un butuc.

Se uită la mine și începe să bodogăne. Îl ridic și îl duc în altă cameră, de teamă să n-o trezească pe Iris. Se uită la mine și zâmbește știrb. Mi se înmoaie genunchii de drag și-l pup până mă satur. De fapt nu prea mă satur, dar începe el să protesteze și-l las în pace.

Îi schimb scutecul și ne mai jucăm puțin până i se face iar somn. Apoi, băgați unul în celălalt, el cuibărit la sân, adormim. Se foiește mult în somn, probabil îl doare burtica dacă e să mă iau după pârțurile sonore care sparg liniștea.

Se trezește de tot înainte de ora 7:00, iar Iris pe la 7:30. După micul dejun propun să mergem la bibliotecă, până nu se face prea cald. Cremuiesc copiii, Iris protesteaza ca e scârboasă crema, de ce o dau, că ea e mare nu bebeluș.

Își caută globul cu apă, pe care vrea să-l arate doamnei bibliotecare, pentru că și ea are unul pe birou. Îl scapă în curte, globul se sparge, Iris urlă. Zmeu se sperie și începe să plângă și el. Fain, nici n-am apucat să ieșim pe poartă încă, mă gândesc, și e abia 8:30.

Se potolesc amândoi și plecăm. Pe drum, Iris încă șucărită, caută motive să se smiorcăie. Nu-i place șapca, o strânge (deși îi e mare), are cozorocul negru și nu e culoare de fete, apa nu e destul de rece, afară e prea cald, trebuia să-și pună perechea cealaltă de sandale.

Știu că e supărată din cauza globului și o las să-și verse amarul.

Pe măsură ce ne apropiem de bibliotecă, îmi dau seama că, la naiba, va fi închisă. Azi e liber după Rusalii. Mă enervez pe mine, că doar știam de liberul ăsta, unde mi-o sta mintea? Ajungem, încercăm ușa cu o vagă speranță, e închisă, așa că încep iar urletele. Vreau carte, eu ce mă fac fără carte, nu-i corect, eu nu plec de aici până nu se deschide, de ce e închis, arată-mi și mie Rusaliile alea să le văd.

Plecăm cu greu de-acolo, după ce suspină vreme îndelungată și își șterge nasul, cu promisiunea că mâine revenim.

Mă las convinsă să mergem la Profi, să cumpărăm cu trei monede de 50 de bani, o biluță cu jucărie de la automat. Stăm zece minute să se hotărască ce automat să aleagă. Scot jucăria și o desfac. E un cățel adormit, făcut din ceva chestie gelatinoasă. Iris îi aruncă o privire, se încruntă, trântește un “e urât, nu-l vreau, eu voiam dinozaurul” și începe iar să plângă.

Încerc să nu mă enervez, deși nu prea îmi iese. Știu că e supărată din cauza globului spart și a bibliotecii închise, că plânsul ăsta e doar exprimarea amărăciunii. În drum spre casă se miorlăie într-una, ba că vrea cățelul, ba că uite ce urât e.

E cald, Zmeu se zbate la pieptul meu în sistem, aud că îmi sună telefonul, dar e în rucsac undeva și până îl găsesc se oprește. E abia ora 10:00, luni, sper doar că ziua bună nu se cunoaște de dimineață. 😜

Voi cum sunteți, toate bune?

“Dosar de Mamă e și pe Facebook

Iris nu reușea să se dea singură în leagăn, oricât a încercat și în oricâte rânduri i-am arătat noi cum să-și facă vânt cu picioarele. Neputința asta îi crea o frustrare teribilă de fiecare dată când urca în leagăn, mai ales că prietenii ei puteau singuri, pe când ea nu. Așa că se lăsa mereu cu supărare, cu miorlăială și chiar plânsete sau țipete.

Zilele trecute am găsit-o plângând în curte. Am crezut că s-a lovit sau că și-a stricat vreo jucărie, însă când am întrebat-o ce a pățit, mi-a zis tristă:
– Plâng pentru că mi-a murit bunica.

Am înghițit în sec, încercând să înțeleg cum jucându-se veselă, a ajuns să-și amintească asta.
– Iris, bunica a murit acum un an.

Imediat ce am închis gura mi-am dat seama ce tâmpenie zisesem. De parcă are importanță cât a trecut. Sau de parcă un copil nu poate suferi la fel de mult ca un adult. Poate chiar mai mult.

– Dar mi-e dor de ea, mi-a spus printre suspine. Și nu-mi mai amintesc vocea ei. Sau cum arată.

Mi s-a ascuns și ea în brațe lângă Zmeu și a plâns mai departe, cu o tristețe care m-a luat prin surprindere.

– O să ne uităm împreună la ce video-uri avem cu ea și apoi o să-ți amintești din nou. Bunica n-ar vrea să fii tristă, ea își dorea să te vadă mereu râzând.
– Bunica mă poate vedea acum?
– Bineînțeles, ți-am zis că ea e mereu în cerul de deasupra ta. Și acum și altădată.
– Mereu?
– Mereu!

A mai plâns mititica, agățată de rochia mea, lăsându-mă plină de uimire. Nu știu de unde venise valul ăla de tristețe, dar copila era supărată tare.

Revenind la leagăne, ieri Iris a învățat în sfârșit să se dea singură. Veselie mare pe capul ei, striga într-una : mama, am reușit, uite cum mă dau. “

Se dădea suficient de tare încât să-mi stea inima, cu codița blondă și cârlionțată fluturând, cu un zâmbet mare desenat pe chip, de la o ureche până la cealaltă. Strângea tare lanțurile leagănului, în timp ce-și făcea vânt, savurând din plin victoria.

Apoi, deodată, încă legănându-se, s-a uitat în sus, către cer și am auzit-o zicând: “mulțumesc, bunico, mulțumesc că m-ai ajutat!”
Și s-a tot legănat o vreme, înconjurată de o aură de fericire pură, pe care doar eu o puteam vedea.

Nu știu dacă Iris i-a cerut ajutor bunicii, nu știu nici dacă ea i-a răspuns nepoatei prin puterea dorului și a iubirii. N-am întrebat-o nimic, dar aș vrea să cred că așa au stat lucrurile.

Las asta aici, Iris, ca să nu uităm niciodată cum ai învățat tu să te dai în leagăn singură, pardon, ajutată de bunica ta din cer 🙂

” Dosar de Mamă” e și pe Facebook
Foto: Pixabay

Mă bag seara în pat cu copiii. Setez alarma la 7:15, deși știu prea bine că nu e realmente nevoie de ea. Îl alăptez pe cel mic, în timp ce copila mai mare se tânguie că de ce nu îi mângâi tălpițele ei și n-o strâng în brațe pe ea. Îi promit că voi face întocmai, de îndată ce adoarme frate-său. Mă țin de cuvânt, până cel mic se trezește.

Reiau alăptatul. Iris plânge, simțindu-se pe bună dreptate abandonată. Încă alăptând, îi întind mâna, încercând s-o liniștesc. Plânge tot mai tare, până o dă într-o tuse zgomotoasă. Zmeu se sperie și începe să plângă și el.

Inspir, expir, inspir, expir. Îl iau pe Zmeu și mă ridic în picioare, va fi nevoie să-l legăn puțin, până se liniștește. Îl țin cu o mână, în timp ce cu cealaltă îi șterg lui Iris nasul.

Acum vrea neapărat s-o învelesc. Știu că nu-i e frig, că vrea doar atenție, că-i sătulă să mă vadă într-una cu frate-său în brațe, așa că încerc s-o acopăr cu singurul braț liber. Nu fac o treabă prea bună, iar ea se supără din nou. Zmeu încă plânge.

Mai lipsește doar puțin să mă apuce și pe mine. Iris îmi spune că ar vrea să ne mutăm amândouă pe o altă planetă. Îmi vine să-i răspund că m-aș duce mai degrabă singură vreo două zile, dar îmi mușc limba și tac.

Mă întind cu Zmeu și îl alăptez din nou. Cu o mână o mângâi pe Iris. S-a dezvelit, îi e cald și-mi cere să deschid ușa de la balcon. Apelez iar la răbdarea ei și o rog să aștepte puțin.

Vine să-l pupe pe Zmeu și-l țocăie până îl trezește. Reiau alăptatul.
Mă duc lângă Iris după ce adoarme mititelul. Ne ținem în brațe. Zâmbește cu gura până la urechi, e foarte mulțumită că mă are doar pentru ea. Îmi mângâie obrajii și îmi șoptește nimicuri copilărești. Lacrimile îmi înțeapă ochii, în timp ce-mi spun în gând: n-o să ma simt vinovată, n-o să-mi dau voie, n-o să las vina să mă copleșească, fac tot ce pot, sunt o mamă bună pentru amândoi. Lacrimile se lasă convinse și nu curg.

Cu greu adoarme și Iris. Îmi dau voie să plâng puțin, apoi mă las furată de somn. Peste noapte, mă trezesc să alăptez de țâșpe ori și apoi încă o dată când Iris are nevoie să meargă la baie.

La 4:30, Zmeu, trezit de-a binelea, exersează mormăitul și gânguritul. Iris începe să se foiască, așa că iau piticul și merg cu el în altă cameră. Îi schimb scutecul, îi admir moaca dulce, îi ascult bodogănitul adorabil, apoi îl alăptez. E la puseu și se zbate nemulțumit, ba vrea țâța, ba n-o vrea, așa că sunt nevoită să continui alăptatul în picioare, plimbându-mă prin încăpere.

Când adoarme e deja trecut de 5:30. Mă întind cu el și cad într-un somn adânc. Mă trezește strigătul lui Iris: mamaaaaa, unde ești, mamaaa?
Zmeu deschide ochii, mă uit la ceas. E ora 6. Casc lung și mă întind. Aia e, ready or not, începe ziua. Iau telefonul și anulez alarma, în timp ce Iris mă strigă iar din camera ei.
Bună dimineața! 😊

“Dosar de Mamă e și pe Facebook.

Atunci când îți calc rochița, chiar dacă tot teribil de șifonată arată la final.

Atunci când oricât de tare încerc să mă abțin, tot îți mănânc dulciurile pe care tată-tu le cumpărase special pentru tine.

Atunci când îți fac codițe, chiar dacă niciodată, dar niciodată nu ai cărarea pe mijloc.

Atunci când îți fac doar omletă la cină, pentru că iar n-am reușit să gătesc nimic.

Atunci când mergi doar cu tată-tu în parc, iar eu rămân acasă cu Zmeu.

Atunci când te fac să crezi că ți se înroșesc urechile dacă minți.

Atunci când mă întrebi ce am în gură, iar eu mestecând ciocolată de zor, îți spun că e doar niște morcov.

Atunci când tu nu ești atentă și profit de asta ca să sar două sau trei pagini din cartea pe care ți-o citesc.

Atunci când îți spun că am ochi și la spate, dar sunt magici și nimeni nu-i poate vedea.

Îmi dau silința, pe cuvânt!

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook
Sursa foto: Pixabay

„Natura ne aseamănă. Educaţia ne deosebeşte.” (Confucius)

Foarte aproape de Ziua Educației, International House Bucharest și English Kids Academy organizează pentru al optulea an la rând evenimentul educațional Balul Britanic.Evenimentul va avea loc pe 9 iunie 2019, în grădina Hotel Caro din București.

Cu o tradiție deja renumită printre evenimentele cu miză profundă pentru educația și viitorul copiilor din România, Balul Britanic va beneficia și în acest an de spriijinul  Ambasadei Marii Britanii la București șide atenția Casei Regale a Marii Britanii. Balul Britanic este organizat cu sprijinul Inspectoratului Școlar al Municipiului București.

„Este modul nostru autentic de a închide anul școlar, de a ne bucura de reușitele elevilor și de a face încă un pas înainte în ceea ce privește educația copiilor noștri.”, a declarat Mihai Laurentiu Gânj, Președinte English Kids Academy. „An de an înregistrăm rezultate remarcabile în activitatea pe care o desfășurăm, iar asta se datorează numai și numai copiilor. Efortul lor și dorința de a performa răsplătesc toate eforturile noastre și ne fac să ne uităm cu speranță către viitor.”

Dans, costume de epocă și multă distracție

Cu mic și cu mare, copii, părinți și bunici, se vor bucura împreună, la sfârșit de an școlar,încadrulBaluluiBritanic, de un eveniment de poveste cu prinți, prințese, magie și multă bună dispoziție. Balul Britanic oferă un program cultural complex, incluzând reprezentațiile artistice ale copiilor prezenți la eveniment, dar și pe cele ale unor artiști cunoscuți. În cadrul evenimentului vor fi premiați elevii English Kids Academy din clasele II – XII şi elevii participanți la concursul de engleză Fonix. Aceștia vor purta costume de epocă, bucurându-se de premii, concerte şi multe surprize.

Suținem cauzele caritabile

De asemenea, ca în fiecare an, în aceeași zi vor fi strânse fonduri care vor fi donate unor importante cauze caritabile. Principalele teme și cauze caritabile susținute de-a lungul anului prin donațiile strânse cu ocazia Balului Britanic:

• 2013: copiii au fost încurajați să conștientizeze importanța responsabilității sociale, a salvării planetei și a mediului înconjurător; în 2013, Balul a sprijinit Asociația copii în dificultate;
• 2014: i-am îndemnat pe copii să gândească și să acționeze în sensul întrebării: Cum să facem o lume mai bună? Am oferit ajutor bătrânilor aflați in dificultate și de care au grijă în acest moment oamenii de la Fundația CASA PÂINII.
• 2015: le-am propus copiilor să se gândească la viitor, la viitorul lor și al altor copii. Cauza caritabilă s-a îndreptat spre SOS SateleCopiilor. Colaborarea cu SOS Satele Copiilor este una care a început cu mulți ani în urma prin organizarea unor cursuri pentru copiii din SOS care se pregateau să iasă din comunitate și să își ia viața în piept.
• 2016, 2017 si 2018: am învățat despre acceptarea diferențelor dintre oameni și formarea respectului reciproc. Sumele strânse prin taxa de participare au fost direcționate către Centrul Steluțelor – Asociația M.A.M.E.

Mulțumim tuturor partenerilor implicați pentru sprijinul acordat:Albalact, Aqua Carpatica,Bebicafashion, Betty Ice, BluParty, Bookland, Editura Niculescu, Elite Art Gallery/Ella, Eti Food Romania, Franke Kitchen Systems, Fundatia A&D Pharma, Fundatia Vodafone, GameDev Academy, Illy, Igienol,Ideal Board Games, Mega Image – Delhaize Group, MobilaMoll, Moviplast, Pigna, RPG Security, Parmalat,Softwin, Opera Comica pentru copii, Selgros, Happy Cinema, Magic One, Orașelul Cunoașterii, LEGO®.

Despre edițiile trecute ale evenimentului, puteți afla mai multe aici.

***

Despre International House Bucharest

International House Bucharest este liderul cursurilor de limba engleza din România (poziție certificată de Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România, timp de 6 ani la rând) și este membru al International House World Organization, organizație care numără peste 150 de centre de limbi străine în peste 50 tari. International House, cu o existență de peste 60 de ani pe piața produselor culturale și având sediul în Londra a pus bazele standardelor predării limbii engleze în lume – primul curs de pregătire a profesorilor de engleză din lume a avut loc în International House înLondra, acum mai bine de 50 de ani.

International House este prezentă pe piața din România de 15 ani.De anul acesta, International House București a lansat centrul CELTA de formare a profesorilor, alăturându-se astfel unui grup de elită format din peste 300 de centre aflate în parteneriat cu Cambridge Assessment English în 70 de ţări din lume, şi devenind unul dintre cele58 de Centre CELTA de FormareProfesională pe care International House World Organisation (IHWO) le are la nivel global şiunde 4000 de profesori urmează cursul CELTA în fiecare an.

Despre English Kids Academy

English Kids Academy este divizia International House specializata în predarea limbii engleze pentru copii. English Kids Academy, prin International House Bucharest,este singurul centru acreditat de pregătire a profesorilor în predarea limbii engleze pentru copii și adolescenți, curs de calificare a profesorilor moderat de Universitatea din Cambridge.