– Am o poftă tembelă de ciocolată, îi spun eu mamei. Sau de tort cu ciocolată. Nici când eram gravidă nu visam așa la ceva ciocolatos.
– Poate pentru că ești obosită, îți cere corpul niște energie, îmi spune mama.

Long story short, când s-a întors tata de la plimbarea de după-amiază, mi-a înmânat trei ciocolate. Îl trimisese mama să le cumpere pentru mine.

Treaba e ca a adus din-alea amărui, fix de care eu nu halesc, dar ai mei nu știau asta. Acum mama a dispărut deodată de-acasă. Pot face pariu pe orice că a plecat după altă ciocolată. Asta după ce în cele patru săptămâni pe care le-a petrecut aici s-a ocupat de tot ce înseamnă casă. Gătit, curățenie, spălat, plimbat Iris, plimbat Zmeu. S-a asigurat că nu sar nici o masă, că beau suficientă apă, m-a liniștit când am avut nevoie, mi-a luat bebelușul din brațe ca să iau câte o pauză scurtă.

A petrecut mult timp în bucătărie gătind pentru Paștele catolic și cel ortodox, tot ce am poftit. În timpul ăsta eu am stat pe canapea cu Zmeu în brațe și m-am luptat cu treaba asta numită alăptare. Atât am făcut. De tot restul s-a ocupat ea, mama.

Mâine pleacă bunicii, iar eu simt că rămân fără mâna dreaptă și fără o bucată de suflet.

Au fost aici și când s-a născut Iris, ne-au fost aproape și acum când a venit Zmeu. S-au asigurat de ambele dăți că m-am recuperat după operații și că ne putem descurca singuri. Pentru asta le sunt mai mult decât recunoscătoare.

Dacă aveți bunici care vă ajută, asigurați-vă că le mulțumiți des, că ei sunt mereu conștienți de recunoștința voastră. Sper că știți ce comori aveți lângă voi și vă asigur că sunt mai prețioși decât aurul sau diamantele.

P. S. S-a întors mama cu patru ciocolate. V-am zis eu că pot pune pariu.

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook