Martie 2019, la Școala 27 din capitala europeană București, o învățătoare țipă la copiii care lipesc felicitări pentru ziua mamei, în timp ce cântă un cântecel. E supărată foc că cei mici nu cântă cum vrea ea și că nici cu lipitul nu se descurcă prea bine. Așa că urlă la ei. Că-s enervanți dracii ăștia mici.
Doamna învățătoare se filmează în timpul ăsta și postează din greșeală filmulețul pe grupul de whatsapp al clasei, unde evident că-l văd toți părinții. De aici ajunge imediat în presă, iar doamna vedetă la știri.
Directoarea școlii declară că învățătoarea a avut ieșirea necontrolată fiind stresată din cauza unei probleme în familie. Nu-i justifică reacția însă aia e, era și ea nițel supărată și s-a descărcat pe copii, ce să-i faci?
Din știre aflăm că doamna rămâne să predea la clasă până la finalizarea anchetei, și ce dacă celor mici le e frică de ea, că pușca mea, așa zice legea și aia e, n-avem ce face. Învățătoarea poate fi sancționată cu un simplu avertisment sau își poate chiar pierde locul de muncă, deși mă îndoiesc că o să se întâmple așa ceva. Probabil îi vor scădea 10% din următorul salariu, așa cum ne-a obișnuit deja sistemul.
Că e și ea un singur om și-s copii mulți, că na, orice om normal își mai pierde răbdarea, nu trebuie să exagerăm acum pentru puțintică urlătură. Că e regretabil, dar oricine poate avea o zi mai proastă.
Cum e posibil? Cum să accepți tu ca al tău copil să fie tratat în halul ăsta? Cum să iei apărarea doamnei în loc să-ți aperi copilul? Mă sufoc de ciudă când văd așa ceva. Copiii doar pe noi ne au de partea lor. Pe noi, parinții lor. Noi trebuie să fim mereu, mereu, mereu în colțul lor. Noi suntem glasul care se ridică atunci când sunt nedreptățiți, noi scoatem pieptul înainte pentru ei atunci când au nevoie.
Urlă neputința în mine pentru că am trăit abuzul ăsta ani de zile. Am tremurat la auzul vocii ridicate și nu mi-a luat nimeni niciodată apărarea, deși eram doar un copil. Știți cum e să fii mic de tot și să nu te ajute nimeni? E înfiorător, te schilodește pe termen lung.
Protejați-vă copiii, reclamați abateri de genul ăsta și nu faceți niciodată compromisuri doar pentru că învățătoarea e cea mai bună din școală și nu vreți s-o pierdeți. Aprobând urletele îndreptate câtre copiii voștri veți pierde mai mult de-atât. Veți pierde încrederea lor, veselia și zâmbetul lor!
Dosar de Mama e si pe Facebook
