Category: Activităţi & Reţete

Când e acasă, ca acum, pe motive de vacanță și răceală (iar!), e musai să-i umplu timpul cu activități. Nu vă imaginați că-s mamă model și că le facem chiar în fiecare zi, sau că am mereu inspirație și chef. De cele mai multe ori vrea să-i citesc sau să ne jucăm în curte. Alteori pictează pietre și scoici, colorează, sau se joacă singura.

Ieri însă am avut treabă. Și-a pus colierul roz primit de la una dintre mătuși și apoi s-a supărat că n-am și eu unul. După o partida de plâns, menită să-i sublinieze părerea de rău că gâtul meu nu e la fel de împodobit ca al ei, am hotărât că e cazul să remediem problema și să facem împreună un colier din paste pictate.

Nu-i deloc greu de făcut, materialele le are oricine acasă și e o ocazie bună de petrecut timp de calitate cu copilul. Am avut nevoie de:

• Câteva  paste penne.
• Acuarele.
• Pensulă.
• Un șiret.
  
  

  

  Cu mânuțele ei, a pictat pastele în culori diferite și a așteptat nerăbdătoare că acestea să se usuce. Apoi, împreună, le-am înșirat pe un șiret.

  

  

  Când a fost gata, Iris era așa încântată de rezultat încât n-a mai vrut să-mi dea mie colierul. Așa că gâtul meu tot neîmpodobit a ramas. 🙂

  

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

Îmi place conopida. Îmi aduce aminte de liceu, când prietena şi colega mea de bancă îşi împărţea pachetul cu mine. Făcea tanti Jeni, mama ei, o salată de conopidă cu maioneză demenţială. Era tartinabilă şi delicioasă. Când gătesc conopidă, mereu îmi amintesc de sendvişurile alea.

Şi lui M îi place. O mănâncă chiar şi crudă. Iris însă nu se dă în vânt după conopidă. Dacă vreau s-o gătesc, trebuie mereu să mă gândesc ce mai fac pe lângă, să mănânce mofturoasa, si s-o zic pe aia dreapta, nu mai am chef să fac mai multe feluri de mâncare, câte unul pentru fiecare membru al familiei. Aşa că m-am tot gândit cum aş putea găti conopida ca s-o mâncăm toţi, iar eu să nu mai stau toată ziua în bucătărie.

Am ajuns la concluzia că dacă lui Iris îi plac chifteluţele cu dovlecel la cuptor, sigur îi vor plăcea şi astea cu conopidă. Şi am avut dreptate. A halit câteva bucăţi chiar înainte să meargă la somn.

Am tăiat bucheţele şi am pus la fiert o conopidă mare. Am opărit-o fără milă, însă am scos-o înainte să se înmoaie prea tare şi am lăsat-o la scurs. Apoi am tocat-o mărunt, împreună cu un praz care se cam ofilea în cămară.

Le-am adăugat spre împrietenire două ouă, nişte piper proaspăt măcinat şi o ploaie mică de sare. Am ras cam osutacincizeci de grame de brânză (telemea şi burduf am avut eu) şi am amestecat-o cu restul compoziţiei.

Am mai presărat numai niţică pudra de usturoi şi câteva linguri de pesmet. Le-am lăsat o vreme să se cunoască, să se combine între ele şi apoi am format chifteluţele între palme.

Le-am stropit cu câteva pufuri din sticluţa de ulei şi le-am perpelit vreo treizecide minute la osutăoptzeci de grade. Le-am şi întors în jumătatea de oră cât au stat la cuptor, ca să se îmbujoreze frumuşel în ambii obrăjori. Le-am scos din cuptor şi-am suflat minute bune la câteva, ca să nu frigă mânuţele alea mici şi nerăbdătoare ale lui Iris.

A mâncat, am mâncat şi eu. Au fost bune, sărut mâna pentru masă!
“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook

Tuşeşte şi are muci, aşa că nu-s prea multe locurile în care putem merge. Când e aşa, n-o duc nici în parc, ca să nu împartă răceala şi altor copii. Chiar dacă e bolnavă, e totuşi veselă şi activă, aşa că trebuie să îi umplu timpul cu activităţi.

Am întrebat-o ce ar vrea să facă şi mi-a zis:
– Viau să pictez.

Dar când i-am scos blocul de desen a zis că nu-l vrea. Însă că totuşi vrea să picteze. Aşa că am adunat împreună de prin curte, diverse obiecte. Două scânduri mici, câteva scoici, o nucă, o castană şi vreo două pietricele. I-am umplut un pahar cu apă, i-am dat acuarelele, o pensulă şi gata. A pictat foarte concentrată vreo jumătate de ora, doar cu pauze mici de suflat nasul. Iar la final, mi-a dat mie toate obiectele pictate, foarte mândră de cadoul pe care mi-l făcea.

Pictura e un mod foarte fain de petrecere a timpului. Pentru copii e o activitate plăcută, le dă ocazia să îmbine culori, le pune creativitatea la treabă. Îi ajută să–şi dezvolte o abilitate importantă, anume coordonarea mână-ochi. Pictura poate ajuta copiii să înveţe dimensiunile şi formele. Pictura îi ajută pe copii să dobândească abilităţi cu privire la modul în care se concentrează asupra detaliilor. Pictura mai ajută şi la ameliorarea stresului.

Chiar dacă desenele lor nu au nici o formă şi arată mai degrabă a mâzgăleli, chiar dacă mai mult murdăresc decât colorează, vă îndemn să-i lăsaţi să se exprime prin pictură. Şi dacă vreţi să-i faceţi de-a dreptul fericiţi, atunci pictaţi împreună cu ei. Ia uitaţi ce minuni pot face. 🙂

“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook

Lui Iris îi place foarte tare să se joace în nisip. De fapt, cui nu-i place?  🙂
Pentru că deja afară e tare cald şi nu mai putem merge în parc chiar la ce oră vrem, ne-am gândit să-i facem o ladă de nisip în curte.

Am căutat iniţial să cumpărăm una, însă apoi, am socotit că dacă o facem noi (a se citi M) va fi mai ieftină, unde mai pui satisfacţia că am făcut ceva fain pentru copilul nostru, e pe măsură.

Aşa că M a cumpărat o scândură de cinci metri, două rigle de câte patru metri, jumătate de kg de cuie, spray-uri cu vopsea în diferite culori, nişte şmirghel şi s-a apucat de treabă. În mai puţin de două ore, lada de nisip a fost gata.

Fundul lăzii este din placă de osb, însă aceea o aveam deja, aşadar n-a mai fost nevoie să o cumpărăm.

Dimensiunile lăzii de nisip sunt de 1 x 1,2 metri, iar înălţimea este de 15 cm.

Investiţia a fost mai mică de 100 ron, iar bucuria lui Iris de nepreţuit. Să vă spun şi de zâmbetul lui M, când a văzut-o jucându–se în lada făcută cu mâinile lui? 🙂

“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook

Acum că e suficient de mare (doi ani şi şapte luni) să se bucure de rezultatul muncii ei (sau a noastre împreună în cazul de faţă), încerc să o implic în diverse activităţi. De data asta, am făcut împreună felicitări de Paşte.

Ca să duceţi munca la bun sfârşit, aveţi nevoie de:
– coli de hârtie colorate
– lipici
– creioane colorate
– foarfecă

Am tăiat colile de hârtie în două, apoi le-am împăturit în formă de felicitare. Am decupat cercuri mici şi mari colorate, pe care mai apoi le-am crestat cu foarfeca. Am mai tăiat şi ovale mici, în formă de ouă.

Apoi am desenat puii la fel ca în filmuleţul din linkul de mai jos şi i-am lipit pe felicitare, împreună cu ouăle. Iris a ajutat la lipit şi mai apoi la colorat produsul final. Copiii mai mari însă pot ajuta şi la decupat.

Sunt sigură că oricine s-ar bucura să primească mai degrabă o asemenea felicitare, la care au lucrat şi cei mici, decât una cumpărată. Iris a fost foarte mândră de rezultat.
Ideea am găsit-o aici:  http://krokotak.com/2017/04/easy-to-make-easter-card/

“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook