Înghețată cu banană și măr copt pentru burtici supărate

DSC_0168

Cine are copil, e foarte probabil a trecut cu el prin cel măcar un episod de enterocolită. Mai ales dacă ăla micu’ e în colectivitate. Până acum Iris n-a avut nici un episod. Până acum. Căci vineri noapte am făcut și noi cunoștință cu acest dușman care speria teribil. Enterocolita.

Încă n-am energie multă și deocamdată nici nu vreau mi amintesc despre vineri noapte în detaliu, așa despre asta într-un articol viitor. Treaba e atunci când copilul are enterocolită, nu are voie mănânce orice. Știu noile recomandări zic nu ținem musai regim, însă am încercat și la noi nu funcționează așa.
DSC_0151

Alimentele care i-au fost permise lui Iris de medic au fost: orez, morcov fiert, supă de rădăcinoase, banană, măr copt, sticksuri. A mâncat bietul copil orez până i s-a luat. Ținea mâna la gură și refuza orice deși declara -i e foame. Cerea fix măr. Însă așa crud n-avea voie, iar copt nu-i plăcea deloc cum arată. Banana era și ea refuzată fără drept de apel.
DSC_0156
Așa mi-am pus mintea de mama la contribuție și am venit cu soluția. Înghețată. Ce copil ar refuza înghețata? Eu nu cunosc niciunul. Așa asta am făcut. Am copt două mere, apoi le-am zdorbit cu furculița în tovărășia unei banane coapte.
DSC_0163
Compoziția am turnat-o în forme de înghețată și am băgat-o la congelator.  După vreo două ore aveam înghețată cu banană și măr copt. Și un copil cu enterocolită care mânca ceva în sfârșit.

Nu știu dacă ar funcționa și la voi, eu doar împărtășesc secretul ăsta și spun Iris a mâncat și mărul copt sau banana sunt alimente care i-au fost recomandate în regim. Nu mai zic de aroma aia de măr copt demențială din înghețată. Sau de culoarea frumoasă și arămie. Curcubeu pe cerul gurii, ce mai…
DSC_0166

Încercati și voi înghețată cu banană și măr copt!
“Dosar de Mama” e și pe Facebook

Turtă dulce cu miere

DSC_0171Unul dintre cele mai faine mirosuri e cel de turtă dulce care se coace în cuptor. Aroma scorțișoarei care învăluie toată casa, îmi îndulcește ziua, oricât de amar ar fi început ea. Iar scorțișoara asta combinată și cu alte condimente miroase fantastic de bine.

DSC_0153Iris e iar bolnavă, iar tușește, iar are muci, așa stă acasă. De dimineață a fost mofturoasă și nu i-am intrat nicicum în voie. N-a vrut mănânce nimic, nici măcar clătitele cu banane pe care nu le refuză niciodată. Când am văzut nici măcar astea nu-s pe placul ei, m-am gândit încerc the next best thing.  Adică turtă dulce. Adevărul e atunci când am hotărât fac turta, nu m-am gândit doar la Iris, ci și la mine. Pentru pot mânca și singură un castron întreg, atât de bună și de moale iese.

DSC_0156
Am înghesuit într-un castron 400 grame de făină, pe care am colorat-o cu aproximativ două lingurițe de scorțișoară, un vârf de linguriță de cuișoare (pe care le-am zdrobit în mojar), jumătate de linguriță de nucșoară și o bucățică de ghimbir proaspăt rasă.  Desigur dacă va hotărâți încercați rețeta, puteți drămui condimentele după gustul vostru. Am amestecat puțin, cât se îmbine aromele și inspir mirosul ăla nemaipomenit, apoi am adăugat o linguriță de bicarbonat de sodiu și puțină sare.

DSC_0162
La petrecerea din castron au mai fost invitate două ouă, 150 de grame de unt moale, coaja rasă de la o mandarină   împreună cu scucul ei  stors și o linguriță cu esență de vanilie. Apoi am pus trei linguri cu miere. Voi puteți pune mai puțin daca vreți, însă cu trei, ies perfect.

De aici i-am predat ștafeta lui Iris care a amestecat compoziția până s-a plictisit, apoi am frământat-o eu cu mâinile încă puțin, nu prea mult  însă. În faza asta e posibil mai fie nevoie de puțină făină, aluatul nu are voie curgă.

DSC_0168Am decupat turtele cu formă de inimioară și le-am băgat la cuptorul preancalzit, la 180 grade, unde s-au perpelit vreo doisprezece minute. A mâncat Iris direct câteva bucăți, așa pot consideră  misiunea ca fiind îndeplinită.

DSC_0181

Încercati și voi turta dulce cu miere!
“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

Colier din paste pictate

DSC_0107

Când e acasă, ca acum, pe motive de vacanță și răceală (iar!), e musai să-i umplu timpul cu activități. Nu vă imaginați că-s mamă model și că le facem chiar în fiecare zi, sau că am mereu inspirație și chef. De cele mai multe ori vrea să-i citesc sau să ne jucăm în curte. Alteori pictează pietre și scoici, colorează, sau se joacă singura.

Ieri însă am avut treabă. Și-a pus colierul roz primit de la una dintre mătuși și apoi s-a supărat că n-am și eu unul. După o partida de plâns, menită să-i sublinieze părerea de rău că gâtul meu nu e la fel de împodobit ca al ei, am hotărât că e cazul să remediem problema și să facem împreună un colier din paste pictate.

DSC_0097

Nu-i deloc greu de făcut, materialele le are oricine acasă și e o ocazie bună de petrecut timp de calitate cu copilul. Am avut nevoie de:

  • Câteva  paste penne.
  • Acuarele.
  • Pensulă.
  • Un șiret.

    Cu mânuțele ei, a pictat pastele în culori diferite și a așteptat nerăbdătoare că acestea să se usuce. Apoi, împreună, le-am înșirat pe un șiret.

    Când a fost gata, Iris era așa încântată de rezultat încât n-a mai vrut să-mi dea mie colierul. Așa că gâtul meu tot neîmpodobit a ramas. 🙂

    DSC_0113

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

Chifteluţe cu conopidă la cuptor

DSC_0096

Îmi place conopida. Îmi aduce aminte de liceu, când prietena şi colega mea de bancă îşi împărţea pachetul cu mine. Făcea tanti Jeni, mama ei, o salată de conopidă cu maioneză demenţială. Era tartinabilă şi delicioasă. Când gătesc conopidă, mereu îmi amintesc de sendvişurile alea.

Şi lui M îi place. O mănâncă chiar şi crudă. Iris însă nu se în vânt după conopidă. Dacă vreau s-o gătesc, trebuie mereu gândesc ce mai fac pe lângă, mănânce mofturoasa, si s-o zic pe aia dreapta, nu mai am chef fac mai multe feluri de mâncare, câte unul pentru fiecare membru al familiei. Aşa m-am tot gândit cum putea găti conopida ca s-o mâncăm toţi, iar eu nu mai stau toată ziua în bucătărie.

Am ajuns la concluzia dacă lui Iris îi plac chifteluţele cu dovlecel la cuptor, sigur îi vor plăcea şi astea cu conopidă. Şi am avut dreptate. A halit câteva bucăţi chiar înainte meargă la somn.

Am tăiat bucheţele şi am pus la fiert o conopidă mare. Am opărit-o fără milă, însă am scos-o înainte se înmoaie prea tare şi am lăsat-o la scurs. Apoi am tocat-o mărunt, împreună cu un praz care se cam ofilea în cămară.

Le-am adăugat spre împrietenire două ouă, nişte piper proaspăt măcinat şi o ploaie mică de sare. Am ras cam osutacincizeci de grame de brânză (telemea şi burduf am avut eu) şi am amestecat-o cu restul compoziţiei.

DSC_0074Am mai presărat numai niţică pudra de usturoi şi câteva linguri de pesmet. Le-am lăsat o vreme se cunoască, se combine între ele şi apoi am format chifteluţele între palme.


Le-am stropit cu câteva pufuri din sticluţa de ulei şi le-am perpelit vreo treizecide minute la osutăoptzeci de grade. Le-am şi întors în jumătatea de oră cât au stat la cuptor, ca se îmbujoreze frumuşel în ambii obrăjori. Le-am scos din cuptor şi-am suflat minute bune la câteva, ca nu frigă mânuţele alea mici şi nerăbdătoare ale lui Iris.

DSC_0084
A mâncat, am mâncat şi eu. Au fost bune, sărut mâna pentru masă!
“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook

Pictură pe diverse obiecte

DSC_0070

Tuşeşte şi are muci, aşa nu-s prea multe locurile în care putem merge. Când e aşa, n-o duc nici în parc, ca nu împartă răceala şi altor copii. Chiar dacă e bolnavă, e totuşi veselă şi activă, aşa trebuie îi umplu timpul cu activităţi.

Am întrebat-o ce ar vrea facă şi mi-a zis:
– Viau pictez.


Dar când i-am scos blocul de desen a zis nu-l vrea. Însă totuşi vrea picteze. Aşa am adunat împreună de prin curte, diverse obiecte. Două scânduri mici, câteva scoici, o nucă, o castană şi vreo două pietricele. I-am umplut un pahar cu apă, i-am dat acuarelele, o pensulă şi gata. A pictat foarte concentrată vreo jumătate de ora, doar cu pauze mici de suflat nasul. Iar la final, mi-a dat mie toate obiectele pictate, foarte mândră de cadoul pe care mi-l făcea.
DSC_0068
Pictura e un mod foarte fain de petrecere a timpului. Pentru copii e o activitate plăcută, le ocazia îmbine culori, le pune creativitatea la treabă. Îi ajută şi dezvolte o abilitate importantă, anume coordonarea mână-ochi. Pictura poate ajuta copiii înveţe dimensiunile şi formele. Pictura îi ajută pe copii dobândească abilităţi cu privire la modul în care se concentrează asupra detaliilor. Pictura mai ajută şi la ameliorarea stresului.

DSC_0086
Chiar dacă desenele lor nu au nici o formă şi arată mai degrabă a mâzgăleli, chiar dacă mai mult murdăresc decât colorează, îndemn -i lăsaţi se exprime prin pictură. Şi dacă vreţi să-i faceţi de-a dreptul fericiţi, atunci pictaţi împreună cu ei. Ia uitaţi ce minuni pot face. 🙂

DSC_0084

“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook