– Mama, viau să mă sui pe mătuia aia, arată ea spre mătura din curte.
– Dar de ce?
– Viau să mă sui pe ea şi să zboi.
– Aoleu, cu mătura aia portocalie să zbori?
– Da. Până acoio sus sus sus. Până ia bec.
– E prea sus, nu ştiu dacă am curaj să te las tocmai până acolo.
– Să mă iaşi. Ca să iocuiesc acoio.
– Unde acolo?
– În bec.
– Cum să locuieşti tu în bec?
– Aşa. O să fie acoio căsuţa mea.
– Hmmm. Păi şi acolo unde o să–ţi parchezi tu mătura?
Se uită gânditoare la bec.
– O să ţi-o dau ţie.
– Logic, cum de nu m-am gândit că tot la mine ajunge?
– Da.
– Şi eu cum o să pot veni să te vizitez?
– Cu mătuia.
– Dar eu nu ştiu să zbor cu mătura.
– Te învăţ eu imediat.
– Bine bine, dar voiam să ştiu cum o să încap eu la tine în bec, atunci când te voi vizita?
– Nu o să încapi. Mai bine nu mai vii. Stai acasă la tine.

“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook