Ohooo, câte n-am zis eu când eram cu burta la gură. Ce le mai știam eu pe toate când copila  încă mai creștea în mine. Cum mai judecam eu și ce mai dădeam din cap dezaprobator la acțiunile unora și-ale altora. Ce-mi mai promiteam eu că o să fac și c-o să dreg, că o să fiu eu mama aia care o să facă totul ca la carte. Că o să găsesc eu o cale să fac lucrurile altfel.

Iar acum, când Iris are deja aproape trei ani și nouă luni și  îmi amintesc ce îmi imaginam eu că n-o să fac niciodată în rolul de mamă, mai spun atât: ahahahahahahahahaha!

*N-o să las niciodată copila să–mi acapareze viața cu totul.
Aha, fix așa ziceam. Nu știu ce-mi imaginam c-o să nasc, probabil o păpușă. Mi-a acaparat viața și nici măcar nu m-a întrebat dacă voiam. Recunosc, acum că sunt mama, totul se învârte în jurul lui Iris. Toată viața mea. Depind de programul ei,  gătesc cu nevoile ei nutriționale în gând, planific activități și ieșiri împreună ca să aibă experiențe diverse, mi-am adaptat viața în așa fel încât să-i fie ei bine.
Surpriza însă, a venit din faptul că mi-am dat seama că de fapt nici nu mă deranjează. Îmi place să fiu cu ea, îmi place s-o văd mereu, sunt recunoscătoare că am privilegiul să fiu martoră la toate etapele astea fantastice prin care trece. Știu că toate se duc repede, mult prea repede, așa că poate să acapareze tot ce vrea, eu n-o să mă opun deloc.

*N-o să-i dau niciodată suzeta.
Așa credeam, că suzeta e ceva soi de balaur. Că dacă i-o dau, o să o folosească până la majorat. Realitatea e că suzeta ne-a ajutat foarte mult și că aș folosi-o din nou dacă aș mai avea nevoie de ea. Suzeta o liniștea pe Iris și o ajuta la somn, iar mie îmi dădea răgaz să respir. Yay pentru suzeta, zic acum! 🙂

*N-o să mă fac niciodată că n-o aud.
– Mama, Elsa are păr blond și nu știu de ce nu are și Ana la fel. Că sunt surore amândouă.
– Mama, eu când o să fiu mare, o să fiu piloată. Că fetițele sunt piloate și băieții piloți. O să conduc un avion până acolo sus, sus până la acoperiș.
– Mama, la grădiniță am învățat că pâinea se face cu drojdie, apă și sare. Atât. Nu și cu făină, cum zici tu. Doamnele așa ne-au spus.
– Mama, mama, mama, mamaaaaa!
Mda, mă mai fac câteodată și că n-o aud. Am dezvoltat abilități deosebite chiar. Și nu, nu mi-e deloc rușine cu asta. 🙂

*N-o să permit să mi se umple casa de jucării.
Buahahahahaha. Atât !

*N-o s-o las niciodată prea mult la tv.
Nici n-am lăsat-o prea mult, ce-i drept. Deloc în perioada de bebelușeală. Întotdeauna cu program, atunci când a mai crescut. Până am făcut eu varicelă și M s-a dus la serviciu. Atunci am pornit televizorul dimineață  pe Disney Junior și l-am mai oprit seara. Never say never, lecție învățată. Fără tv în ziua respectivă, aș fi pocnit.

*N-o să-i miros niciodată fundul, în loc să verific dacă are nevoie să-i  schimb scutecul.
Ziceam așa pentru că nu știam că e mult mai simplu. Am folosit metoda asta cu succes până când a renunțat ea la scutec. Pac, o întorceam cu fundul în sus, o adulmecam și gata. Știam direct dacă trebuia schimbată sau nu. Abilitate specială de mamă se  numește treaba asta. 😀

*N-o să facă crize de furie în public.
Nici legat de asta nu știu ce-mi imaginam înainte să fiu mama. Că crizele de furie se întâmplă doar cu programare, poate 🙂
Sau că poate copila mea n-o să aibă motive să le facă. Ce să zic, of, draga de mine, că habar n-aveam!

*N-o să folosesc niciodată copilul ca scuză.
Eheee, să fiți voi sănătoși, de câte ori am folosit eu scuza asta, de multe ori fără să–mi dau măcar seama c-o fac, ce-i drept. Nu pot să ies acum că am copil. Nu m-am pieptănat azi că n-am avut timp, am copil. Sunt nervoasă că aia e, am copil. Etc, etc.

*N-o s-o șantajez niciodată.
– Haide Irisule, te rog deschide gura ca să te consulte doamna doctor.
– Nu vreau.
– Doamna doctor te poate ajuta cu tusea, puiule. Și cu durerea aia în gât care nu-ți dă pace. Haide, spune aaaaaaa.
– Nu. Nu vreau.
– Iris, deschide gura!
– Nu!
– Haide gâzule, apoi mergem împreună și mâncăm o înghețată.
– Aaaaaaaaaaaaa. E bine așa, mama?

Sunt sigură că mai sunt și altele pe care juram că n-o să le fac, dar totuși le-am făcut. Și-s curioasă, lista voastră cum arată? 😀

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook