Cu coada ochiului, îl văd cum caută în cutia cu condimente. Ridic ușor ochii din laptop și mă uit pe sub sprâncene, sperând să nu observe că-l pândesc. Scoate cutia din dulap și o pune pe masă. Trece cu degetele printre punguțele de boia, busuioc și cimbru. Mormăie ceva nemulțumit. Zâmbesc.

– Ce cauți?
– Mărarul. Nu mai avem?
– Nu știu. Dacă nu-l găsești acolo, atunci probabil că nu.
– Păi de ce nu mai avem?

It’s just one of those days. În momentul ăsta știu că orice aș răspunde, o să bombăne că i-am consumat mărarul. Chiar dacă știe că e probabil singura verdeață care mie îmi displace teribil. Nu-mi place gustul și nici mirosul ei. O folosesc în mâncare doar atunci când gătesc ceva special pentru el, căci lui îi place foarte tare. Așadar e imposibil ca acum să lipsească pentru că l-am consumat eu.

– Probabil l-am folosit pe tot ultima dată când am gătit cu mărar, zic eu, totuși.
– Nu știu cum se face dar eu mereu cumpăr și niciodată nu mai este când am nevoie, bombăne el, în timp ce așează cutia la loc în dulap.

Îmi mușc buzele. Aș mai zice ceva, dar câteodată e bine să lași de la tine, îmi spun. Câteodată e despre mărarul care lipsește din cutia cu codimente, sau despre cum pare că niciodată n-apucăm să mai stăm și singuri, sau doar despre șosetele care mai mereu rămân desperecheate după ce le spăl. Alteori e despre lucruri mai serioase.

De multe ori însă, e despre a ști când să taci, pur și simplu. Să-l lași pe celalt să bombăne și să–și arate nemulțumirea pe motive absolut nerezonabile. Chiar dacă la prima vedere pare copilăresc, de fapt aproape niciodată nu e. Și cu certitudine data viitoare vei fi tu în locul lui. Poate n-o să fie vorba de mărar, dar sigur va fi ceva la fel de nesemnificativ. Însă toți avem nevoie sa fim tolerați chiar si atunci cand nu suntem rezonabili.

În seara asta, am deschis un alt dulap din bucătărie, când căutam pastele. Pitite bine, departe de cutia de cu condimente, departe de nevasta care fură mărarul, am găsit plicurile astea 😀

Asa că eu atât mai am de spus:
Love and marriage, love and marriage
They go together like a horse and carriage
This I tell you, brother
You can‘t have one without the other 😀

P.S. “Dosar de Mamă” e și pe Facebook