Oriunde te vei afla

sept6 (59)

Zilele trecute ne-am plimbat cu trotinetele pe malul lacului . Prima noastră plimbare după ce ne-am întors de la Ciuc. Iris și M o luaseră înainte, iar eu plimbam alene, cu ochii la lac. Era o zi frumoasă, senină și fără pic de vânt. Apa se prezenta în fața mea ca o oglindă. Lină, ca un patinoar.

Era la ora asfințitului, iar soarele colora apa în portocaliu, galben și cel mai frumos roșcat aprins. Pe luciul apei se odihneau sute de păsări ce stăteau acolo liniștite, ca pictate.

M-am oprit și-am inspirat adânc. Am încercat absorb momentul acela cu totul. Singură, doar eu cu mine, în liniște. Apa, culorile, păsările și tot calmul adunat acolo. Și mi-am adus aminte cum sora mea mi-a zis cu puțină vreme în urmă:
“E important știm ne bucurăm de fiecare loc în care ne aflăm, oriunde ne-am afla“.

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

34 Shares

Ce miere de albine folosim noi (P)

Mierea de albine este un produs care nu ne lipsește niciodată din cămară. O folosim la răceală și tuse, la diferite marinade pentru carne, la  măști cosmetice, pentru prevenirea constipației,  la îndulcit ceaiuri,  la faimoasa turtă dulce, ba o ungem și pe pâine.
miereE drept uneori îmi bag degetul direct în borcan și mănânc minunea vâscoasă de culoarea chihlimbarului, așa, stând în picioare, în bucătărie. Iubesc mierea, îi iubesc gustul fin și versatilitatea.
miere 2Pentru și Iris mănâncă miere, sursa acesteia e foarte importantă. Însă în sensul asta, suntem foarte norocoși, deoarece sora lui M se ocupă cu apicultura, așadar avem o sursă sigură și de nădejde. Mierea de care vorbesc este naturală, nu se intervine asupra ei cu nici un fel de procesare.

Îndrăznesc v-o recomand  pentru noi o folosim de ani de zile, și pentru ar fi păcat nu știți de ea. În acest moment, cumnata mea poate livra miere de tei, de floarea soarelui, miere polifloră, de rapiță, de salcâm  și de izmă sălbatică (incredibil de parfumată). Mierea poate fi livrată deocamdată în Constanța și în București.
miere 3
Profilul de Facebook al mătușii lui Iris este acesta, numele ei este Paulina, și dacă o contactați, va răspunde cu drag la orice întrebări aveți referitoare la mierea de albine pe care o vinde.
miere 5
Va amintesc mierea nu este recomandată copiilor mai mici de un an, deoarece poate provoca botulism.

“Dosar de Mamă”  e și pe Facebook

37 Shares

Rochița cu buline

jun1 (77)

Mama, vreau port rochița aia.
Care rochiță?
Aia cu buline.
– Nu cred știu fix care are buline.
Aia de la bunica. Acum ea a murit.
– …..
Mai știi când mi-a luat bunica rochița?
Îmi amintesc, Irisule, da.
– M-am bucurat foarte tare.
Da, știu.
Și era lungă, lungă, lungă până la pământ.
Știa bunica ce-ți place ție.
Da. Și bunica era veselă când mi-a luat rochița aia cu buline.
Râdea, îmi amintesc bine și eu. Și tu te învârteai în rochia ta nouă, iar ea te sorbea din priviri.
duc caut rochița. O se bucure bunica din cer?
– Cu siguranță puiule. O te învârti din nou și ea iar o râdă. De data asta, din cer.

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

68 Shares

În ce moduri seamănă Iris cu mine

july (301)

Iris nu seamănă cu mine din multe puncte de vedere. Ea se atașează de obiecte, pe când eu arunca jumate din casă, dacă ar fi doar după mine. Ea adoră rochiile și prințesele, pe când eu am fugit mereu de partea asta roz a vieții. Rupând pământul am fugit. Nici la chip nu-mi seamănă, ba e în continuare bucățică ruptă din M.

Daaar, căci se strecoară și un dar pe-aici, sunt și câteva chestii pe care cred le are de la mine.

First is first, înclinația ei către dramă. Asta-i sigur de la mine, tatăsau nu-i așa dramatic ca noi. Tot ce simte Iris e la intensitate maximă. Fie supărare sau bucurie, ea le simte cu fiecare por și le exprimă așișderea, fără rezerve. M e mai domol, pe când eu sunt ca o furtună de vară. Tot așa și Iris.

Are chipul lui M, e drept, însă fruntea înaltă o are de la mine. Iar eu de la tata. Fruntea asta nu avantajează prea tare, pentru n-am păr bun de breton  s-o acopăr măcar parțial, însă consolez cu ideea e semn de deșteptăciune :))
Pe Iris însă, fruntea asta înaltă, o prinde de minune.

Încăpățânarea. Nu-i o calitate cu care te mândrești, mai ales când o folosești doar ca demostrezi (uneori absolut eronat) numai tu ai dreptate mereu. Sper însă Iris și folosească  partea ei de încăpățânare în mod inteligent, ca și atingă țelurile și o ducă departe, către îndeplinirea viselor.

Pasiunea pentru înghețată. Eu cred nu există desert mai bun pe lume. La fel pare creadă și Iris. Înghețata ni se pare perfectă. O găsești oriunde, are orice aromă îți poți imagina, e răcoritoare și dulce. O poți mânca împreună cu cineva drag, mai ales când cumpărați arome diferite. Iris gustă din înghețatele noastre, și de curând ne da și nouă din a ei.

Iris iubește cu patimă. Fix ca mine. Nu știe cu jumătăți de măsură. Așa iubește pe mine, așa își iubea bunica (pe care încă o amintește adesea), pe una dintre educatoare în mod deosebit, și pe verișoara ei. Își exprimă vocal afecțiunea, prin declarații siropoase și fizic, cu pupături apăsate și îmbrățișări strânse.

Spune ce-i trece prin cap. Fără filtru. Fără menajamente. S-ar putea ca treaba asta se datoreze încă  vârstei, însă s-ar putea ca totuși nu. Cert e eu încă  nu m-am făcut bine, mie nu mi-a trecut 🙂

Așa o fi semănând ea foarte tare cu M, însă iote am scos la iveală și lucruri pe care le are de la mine. Fata lu’ mama, cum ar veni! 😀

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

52 Shares

D-ale copiilor

july (146)

Am și eu o dilemă. lămurească cineva, rog, de ce unghiile copiilor sunt în permanență negre? Hmm, sau numai unghiile copilului meu arată mereu așa? Adică, oricât de scurt și des i le- tăia, deși teoretic nu există spațiu în care mai intre murdăria, unghiile ei au mereu măcar nițel de negru acolo. E drept și scurmă cât e ziua de lungă, ca găinile, prin pământ, prin nisip, mai zgârie și scoarța copacilor când i se oferă ocazia. Sau când se joacă cu plastilină. Ați observat ce unghii au copiii dup-aia? Indiferent cât de scurt le-ați tăiat? Unde mai intră plastilina aia? Cum? Ei bine, presupun   pentru mine, acesta va rămâne un mister nerezolvat.

Copiii au tot soiul de obiceiuri bizare. De exemplu, Iris a avut la un moment dat o faza (ce părea interminabilă), în care îi făcea deosebită plăcere și curețe scamele dintre degetele de la picioare. Oricând și oriunde. În căruciorul de cumpărături, în sala de așteptare la medic, în fața musafirilor. Sau același explorat după scame, însă de data asta în buric. Ce-o crede sește ascuns acolo?

Alt obicei pe care-l are, e se mute dintr-un capăt în altul al patului, pe măsură ce locul pe care-și are așezat capul, se încălzește. Ah, e cald sub cap, trebuie mut tocmai în partea cealaltă. Doar ca peste cinci minute se încălzească și acolo. Și tot așa, până adoarme.

Sau pâinea prăjită cu unt, care  nu se poate mesteca și înghiți decât dacă este tăiată cubulețe. Nu dreptunghiuri, Doamne păzește!

Toate-s bune, vin  și trec, unele mai haioase, altele mai puțin, dar unghiile, dom’le, care-i treaba cu unghiile?

“Dosar de Mama” e și pe Facebook

 

50 Shares