Despre moarte

ian1 (77)
Mama, tu o moli?
Da, dar nu curând. Și-apoi, toată lumea moare.
Și tata?
Și el, da.
Și Ozzy?
Și Ozzy.
Și eu?
Toată lumea moare, Irisule.
Tu când o moli?
Peste foarte, foarte, foarte mulți ani. Am de gând trăiesc mult tare.
– De țe?
Păi, ca fim împreună cât mai mult timp.
Când o moli, n-o mai fim împleună?
Când o mor eu, tu deja o fii femeie în toată firea și n-o mai ai așa mare nevoie de mine.
– De țe?
– Pentru o fii ocupată cu alte chestii. Dacă o ai familie și copii, o vrei îți petreci timpul cu ei.
– Nu, n-o vleau împalt jucăliile cu ei.
Sau poate o călătorești mult, sau o ai o slujbă foarte interesantă. Și atunci o vrei petreci mai mult timp fără mine.
– Acum nu vleau.
– Acum nici nu trebuie. Și nici eu nu vreau.
– Acum îmi mai țitești caltea cu Apolodol și îmi mai faci pâine cu gem. Mai tâlziu moli, nu acum, bine mama?
– Bine, Irisule, promit!

“Dosar de Mama” e și pe Facebook

Plimbare frumoasă într-o zi mohorâtă – Centrul Muzeal Eco-Turistic Delta Dunării

Tulcea_dec (80)Era sfârșit de săptămâna și trebuia mergem la bunici -i ajutăm bage vinul în beci. Da da, vin din acela negru, ușor amărui, bun cu spume, cum numai bunicul lui Iris știe facă.   Copila încă își mânca micul dejun, când am fost anunțați nu mai avea sens mergem, deoarece ploua întruna, fără semne s-ar fi oprit.

Eram deja îmbrăți, cu rucsacul, cafeaua în termos și gustările de drum pregătite, așa ne-am hotărât nu rămânem totuși acasă, ci mergem la plimbare. Pentru tot plănuiam ajungem acolo la un moment dat, am hotărât mergem la Tulcea, vizităm Centrul Muzeal Ecoturistic Delta Dunării. Si bine am făcut.

Centrul are o expoziție permanentă care redă excepțional habitatul natural din Rezervația Biosferei Delta Dunării, un acvariu public, iar în ziua în care l-am vizitat noi era deschisă și o expoziție de fluturi.

Decorurile din cadrul expoziție redau fidel 46 specii de plante, 3 specii de reptile, 44 specii de păsări și 12 specii de mamifere. Pe măsură ce te apropii de fiecare decor, acesta prinde viață.

Dacă închizi ochii și te concentrezi pe sunet, poți jura ești în Deltă, pentru expoziția este dotată cu un sistem audio care redă sunetele păsărilor, ale animalelor, foșnetul vântului și clipocitul apei. Aproape simți briza, e de-a dreptul minunat.

Imediat ce am început vizităm, m-am bucurat hotarâsem venim aici.

Lui Iris i-a fost puțin teamă  de mistrețul expus, însă în brațele lui tatăsu s-a liniștit.  Tot in cadrul expozitiei  sunt aranjate decoruri  în care sunt reproduse scene din viața locuitorilor Deltei.

Tulcea_dec (35)

Cred la expoziția de fluturi am stat vreo patruzeci de minute. Nu pentru am fi foarte pasionați de frumoasele înaripate, ci pentru acolo erau amenajate niște măsuțe cu scaune pentru copii, coli A4 imprimate cu fluturi și o grămadă de creioane colorate. A mutat  Iris scaunele între ele până le-a zăpăcit și a ținut musai coloreze câte un fluture la fiecare masă.
Tulcea_dec (37)
“Acvariul este dotat cu instalații moderne și are o capacitate de stocare a apei de 150
tone. Prezintă o colecție formată din 24 specii de pești indigeni întâlniți în Delta Dunării și Marea Neagră, 23 specii de pești de recif, opt specii de nevertebrate marine și șase specii de corali aduse din Indonezia.” (www.icemtl.ro)

Aici i-am văzut pe Nemo și pe Dory, iar Iris a privit curioasă minute în șir la un rechin.

Chiar dacă n-am nimerit cea mai faină vreme, ci a fost o zi de-a dreptul cețoasă și rece, tot ne-am plimbat pe falezadin Tulcea, mai ales M are amintiri multe de aici.
Tulcea_dec (69)
Am văzut un vapor, păsări și chiar un cățel cu o bucată de pâine în gură. 🙂
Tulcea_dec (84)

Tulcea_dec (104)

La întoarcerea spre casă, am făcut un mic ocol și ne-am dus totuși -i vedem și pe bunici. A fost o zi bună!

Si da, am băut și niște vin din-ăla bun 🙂

Dacă sunteți în zonă, recomand cu încredere Centrul Muzeal Ecoturistic Delta Dunării din Tulcea. Luați musai copiii cu voi pentru aici au ce vedea!

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

Tihna de zece minute – o pauză timp de 365 zile

sept6 (21)

Nu mi-am făcut planuri mărețe pentru 2018. Toată treaba asta cu “new year, new me”, cam face dau ochii peste cap. Cred dacă vrei faci musai ceva, dacă îți dorești și visezi la ceva, momentul acționezi în sensul ăsta este acum. Nu începând de mâine, de luna viitoare sau de la anul.  Acum e momentul, întodeauna acum. Altfel înseamnă doar îți dorești, dar cam amâni și te minți frumos. Anul se schimbă în calendar, true story,  însă asta nu înseamnă că  în mod miraculos, tu ai devenit mai ambițios.

Așa , eu însămi fiind o mare amatoare de amânări, am fost sinceră cu mine de data asta și am lăsat rezoluțiile în plata lor. Odată cu ele și presiunea. Plănuiesc doar le iau pe toate așa cum vin, chiar dacă pe neașteptate uneori, ca varicela pe care o avem  acum în casă, de exemplu.

Un singur lucru îmi propun și vreau pentru mine. Și nu doar pentru mine, ci și pentru voi. Pentru toate mamele care se împart între copii, job, gospodărie și soț. Îmi doresc ca noi toate, ne luăm în fiecare zi din anul care vine, un răgaz de zece minute. O spuneți zece minute nu înseamnă nimic. Iar eu o contrazic.

Zece minute pot fi suficiente dacă le folosești cum trebuie. Ascultați pe mine, am lucrat câțiva ani pe vase de croazieră, unde,  zece minute de somn în pauză, puneau  pe picioare instant.

Pe parcursul unei zile, fie ea aglomerată sau liniștită, avem nevoie de măcar o pauză. De la job, de la copii, de la orice. Nu sugerez demisionați sau fugiți în lume, vă propun doar  ca în fiecare zi, vă luați cele zece minute ca va reconectați cu voi.

Zece minute în care detașați de orice altceva, în care fiți conștiente doar de voi,  zece minute care fie doar pentru și despre voi. Timp în care v-ați putea întinde, sau ați putea savura un ceai în liniște. Ați putea privi pe fereastră sau ați putea asculta melodia preferată. Sau ați putea foarte bine nu faceți nimic. Zece minute în care nu v-ați gândi la șeful care țipă, la rata care trebuie plătită în curând,  la copil, sau la ce gătiți rapid diseară. Zece minute în care nu vă atingă nimic. Pentru zece minute întregi, în fiecare zi, ați avea grijă doar de voi. V-ați oferi doar dragoste, așa cum o oferiți atât de natural familiei voastre.

Zece minute nu sunt puține dacă le folosim zilnic. Cele zece minute ne pot ajuta ne deconectăm de tot ce e în jurul nostru și ne reconectam la propria persoană. Desigur nu e ușor, mai ales când nu obișnuim ne oferim singure pauze. Însă cu antrenament, doar avem un an întreg la dispoziție, sunt sigură putem reuși.

Pentru mine scopul acestui exercițiu e îmi acord mai multă atenție, îmi observ nevoile, fiu mai blândă cu mine și mi dau șansa iubesc. Sunt destul de încrezătoare amintindu-mi de mine în fiecare zi, chiar și doar pentru zece minute, va face diferența în viitor.

Tihna de zece minute se va numi acest “experiment” care începe acum și care va dura 365 de zile.  Vă invit și pe voi în călătoria asta, luăm împreună o pauză zilnică binemeritată timp de un an.

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

Paste cu sos de roșii și ton

DSC_0361

Nu știu dacă există copil căruia nu-i placă pastele. Eu personal, n-am cunoscut deocamdată nici unul. Iris le-a mâncat bine încă de la început, ceea ce e foarte bine, pentru pastele sunt un fel de mâncare rapid care se face foarte ușor.

De curând am început îi dau mănânce și ton, nu știu de ce abia acum, cred am fost foarte sceptică cu privire la cel din conservă. Însă am găsit un tip de ton în ulei de măsline la Lidl (nu, nu e reclamă), care nu conține crocobauri și am îndrăznit -i dau guste. I-a plăcut, așa imediat am executat o porție de paste, apoi un sos cu roșii și ton, pe care le-a devorat cu ambele mâini.
DSC_0338

Așa acum când grăbesc sau când nu e altceva în frigider, asta fac.  Perpelesc doi sau trei căței de usturoi în puțin ulei vegetalși îi învârt în oală cât nu se bronzeze. Apoi îi scot frumușel și adaug roșiile tocate ( dacă am pun prospete, dacă nu din conservă). Las roșiile dea un clocot apoi adaug conserva de ton (căreia i-am scurs bine uleiul în prealabil). Le las bolborosească o vreme spre imprietenire, apoi le fac cunoștință cu nițică smântână pentru gătit ( cu cât mai grasă, cu atât mai bine).

Smântană da preparatului o textură cremoasă și o culoare de-ți vine mănânci sosul așa gol, sau poate înmoi o coajă de pâine proaspătă în el. La final, arunc în oală niște busuioc proaspăt sau uscat, apoi potrivesc gustul cu sare și piper. Și aia e. Voila, sos cu roșii și ton în zece minute.
DSC_0348

Amestec sosul cu pastele și pun farfuria pe masă. Opresc copila intre direct cu fața și mâinile în mâncare și încerc -i dau o furculiță. Nu e garantat o va folosi totuși. Însă ce e sigur întotdeauna, e farfuria va rămâne goală.

Happy mom, happy kid! 🙂
Ia încercați și voi pastele cu sos de rosii și ton.

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

Ce-ați citit pe blog în 2017 și alte baliverne

DSC_0263

Blogul ăsta al meu a pornit așa, cumva în joacă. Între timp s-au adunat aici câteva sute de texte, care formează deja un jurnal al copilăriei lui Iris. V- minți pe voi, m- minți și pe mine dac- susține am blog de parenting, pentru aici eu nu dau sfaturi de crescut copiii. Jumate din timp nici eu nu știu cum -l cresc pe-al meu, trăiesc cu o tonă de îndoieli și frici, așa n-o s-o iau pe drumul cu sfaturi nici în anul care vine, promit.

Știu cei care întoarceți la blogul meu, o faceți pentru nota personală a poveștilor și nu neapărat pentru informație mulțumesc pentru asta! Faptul va întoarceți citiți, încurajează continui în același stil și mi stăpânesc dorința de a duce cu valul uneori.

Îmi doresc ca anul viitor conving cât mai mulți părinți investească în cărți, le citească celor mici, -i ia de mână și -i ducă în librării și biblioteci. În sensul ăsta voi încerca scriu mai mult despre despre ce cărți citim noi și ce cărți îi citim lui Iris.

Îmi mai doresc ca anul care vine scriu cartea pe care i-am promis-o lui Iris de când s-a născut. Aceasta îi va fi dedicată ei, scrisă de mine și ilustrată de M. Vreau foarte tare îi facem cadoul asta împreună. Nu va fi o carte publicată, nu am pretenții de genul asta, ci una pe care o vom tipări noi în câteva exemplare, pentru familie. Vreau pot duce la capăt și ideea de club de carte pentru copii, în care îmi doresc citesc povești copiilor de toate vârstele într-un cadru organizat.

Și pentru la sfârșit de an arunc privirea peste umăr și statistici, mai jos va prezint top 10 al celor mai citite articole de pe blog în 2017:

  1. Brațe
  2. Scrisoare pentru sora mea.
  3. Nu doarme din cauza ca te stresezi tu prea tare.
  4. De ce bunico, de ce?
  5. Cand n-a vrut sa mearga la gradinita
  6. Mama singura, sa nu uitam de ea
  7. Zilele in care-mi vine sa fug.
  8. Cand copila m-a lovit
  9. M-ati intrebat cum am facut-o sa vorbeasca
  10. Nu toate mamele simt magia.

Singurul articol care surprinde teribil se găsește în top 10 din 2017 și încă pe locul doi,  e Scrisoare pentru sora mea, pentru ca l-am scris în 2015. Aparent sunt multe surori care se îndrăgesc unele pe celelelalte, așa iar profit de ocazie vă spun cât de tare o iubesc eu pe-a mea! 🙂

Cam așa arată 2017 în statistici, mulțumesc din suflet ne intrați în casă, ne citiți și ne scrieți. așteptăm cu drag și-n anul care vine!

Much love! <3

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook