Carucior am avut din prima zi. Il tineam in living, in speranta ca as putea s-o mai intind pe Iris acolo dupa ce adormea.
Dar nou nascuta mea nu prea dormea, iar daca printr-o minune inchidea ochii, se trezea imediat ce trupul ei mititel atingea o alta suprafata. V-am mai povestit aici cum a fost cu somnul la noi.
Asa ca obiectul cu patru roti, a devenit o piesa de mobilier, care ocazional era scoasa la aer.
In carti scrie ca acei copii care sunt scosi afara cu caruciorul, adorm usor si adanc in contact cu aerul proaspat, ciripitul pasarelelor si ritmul rotilor care se invart. E drept ca Iris nu stie sa citeasca, poate de-aia nu adormea, ci urla neintrerupt pana se colora purpuriu, intorcand capete pe strada, oameni care probabil isi imaginau ca nu-i copila mea, din moment ce nu reusesc s-o linistesc.
Scuturam caruciorul inainte si inapoi, la stanga si la dreapta, transpirata si transformata toata de ingrijorare ca sigur nu fac ceva cum trebuie, pentru ca plangea de mama focului indiferent in ce ritm il miscam sau cate cuvinte dragastoase ii sopteam. Se linistea insa de indata ce o ridicam in brate.
Asa ca de cele mai multe ori, plimbam un nou nascut cu un brat, iar cu celalat impingeam caruciorul, care deh, avea si el nevoie sa fie scos in lume. Am inteles repede ca Iris nu se va imprieteni curand cu caruciorul acela, ca cel mai bine ii este in bratele mele. Si atunci am facut cunostinta cu babywearingul.
E drept ca am facut cunostinta pe fast forward si imi pare tare rau nu m-am informat in detaliu din prima zi, despre modalitatea corecta si sanatoasa de a purta copilul. Astfel ca aproximativ o luna, am avut-o pe Iris agatata de mine intr-un sistem tip chilot pe care il primisem cu imprumut. Abia cand mi-a fost clar ca nu sta deloc confortabil si ca pozitia ei nu e naturala, am inceput sa ma documentez temeinic si scolareste.
Asa am descoperit o multitudine de sisteme pentru purtarea copilului, toate ergonomice, acestea permitand copilului sa ia o pozitie naturala in timpul purtarii, cu genunchii mai sus de fundulet si cu spatele curbat, in forma literei C.
Wrap tesut, wrap elastic, sling cu inele, mei tai, ssc, imi doream sa le cumpar pe toate si sa-mi fac colectie, sa folosesc in fiecare zi altul, atat de frumoase erau.
Ulterior, am exclus wrap-ul tesut pentru ca nu-s nici cea mai indemanatica persoana din lume si nici cea mai rabdatoare, cu certitudine n-as fi putut face legaturile cu Iris in brate. Cred ca am facut o alegere buna cand am ales un ssc (soft structured carrier) Boba 4g si apoi un sling cu inele. Ambele mi-au facut viata mult, muuult mai usoara.
Cand Iris refuza sa doarma altfel sau voia sa stea doar in brate, o puneam in Boba (care poate fi folosit dupa ce copilul implineste sase luni) si-apoi imi vedeam de treaba. Gateam, faceam curatenie sau alte teburi gospodaresti linistita, pentru ca adormea in zece minute, ma puteam ocupa si de altceva si eliminam frustrarea de a ma simti blocata cu copilul in brate.
Plimbarea a devenit o placere de ambele parti, Iris nu mai plangea, era cuibarita aproape de mine, unde se simtea in siguranta si protejata. Puteam s-o plimb astfel pe distante mari, imi era usor sa intru in locuri in care accesul caruciorului nu ar fi fost posibil, faceam cumparaturi, plateam facturi, o duceam cu umbrela deasupra capului daca ploua sau cu gluga pe cap daca batea vantul, nicio circumstanta nu ne impiedica sa iesim afara.
Acum ca e mai mare si cantareste in jur de zece kilograme, iar eu cincizeci, imi e mai usor sa o port in spate, ca pe un rucsac.
Slingul cu inele are marele avantaj ca poate purta copilul nou nascut. Iar asta e un mare ajutor pentru mama in perioada colicilor, atunci cand copilul plange si trebuie oricum tinut in brate. Imi pare nespus de rau ca n-am folosit unul atunci cand Iris era nou-nouta.
Am purtat-o insa in sling, cand era ceva mai mare si a fost incantata pentru ca datorita posibilitatii de purtare pe sold, slingul ofera o vizibilitate mai buna copilului si e foarte util atunci cand acesta devine curios si interesat de tot ce-l inconjoara. Cu slingul ne-am plimbat cand a inceput sa arate cu degetul masinile, copacii si casele. Copilul poate fi purtat in fata sau pe sold, culcat sau in sezut.
Un alt avantaj al acestor sisteme, e faptul ca mama poate alapta in timp ce-si poarta pruncul, intr-un mod foarte discret.
E greu sa descriu cum e s-o port pe Iris, s-o am lipita de mine cateodata ore intregi, sa o surprind ca-mi studiaza chipul sau sa-i simt capul pe pieptul meu si ritmul respiratiei atunci cand adoarme acolo. E ca o declaratie de dragoste de la mine, pentru ea.
Sisteme de purtare cat si informatii detaliate despre cum se folosesc sa gasesc pe cateva site-uri romanesti: www.kiddyshop.ro, www.mamawear.ro, www.poarta-ma.ro, www.hiphip.ro
Un alt loc util pentru sfaturi si schimb de informatii legate de subiectul acesta, e grupul “Poarta-ma – ajutor in BW” pe Facebook. Personal, aici am invatat cum sa o asez pe Iris corect in slingul cu inele.
Chiar daca sunt mare fan babywearing, sunt recunoscatoare caruciorului, care sa recunoastem, e foarte folositor. Nu toata lumea e dornica sa care un plod de zece kilograme in spinare, nu toate mamele au spate pentru asa ceva.
Caruciorul il folosim des, mai ales cand cumparam chestii ce nu incap intr-un rucsac, sau cand pur si simplu nu vreau sa o port. Sau cand nu vrea ea, caci sunt si asemenea situatii.
Caruciorul ne foloseste acum, cand Iris a inceput sa mearga si vrea sa exerseze tot timpul. Oboseste, trebuie sa se aseze, ca dupa cinci minute sa se ceara iarasi jos, e lesne de inteles ca ne salveaza caruciorul.
Insa raman mereu indragostita de babywearing si ma topesc de drag cand vad o mama purtareata.
Tu cum iti plimbi copilul?
P.S. “Dosar de Mama” e si pe Facebook 🙂
https://www.facebook.com/Dosar-de-Mama-579769225497577/?ref=hl
Dosar de Mamă 