Ruşinea că nu ai alăptat

Mother-feeding-bottle-to-six-month-old-baby

Când după cinci săptămâni de alăptare exclusivă am cântărit-o pe Iris şi am aflat nu câştigase în greutate decât treisute de grame, aşadar abia atinsese din nou greutatea avută la naştere, am înlemnit. Medicul dădea din cap nemulţumit şi îmi repeta deja a treia oară e timpul suplimentez cu lapte praf, Iris nu-şi va dezvolta abilităţile conforme vârstei dacă nu e hrănită corespunzător, am amânat destul, cantitatea de lapte pe care eu o produceam fiind evident insuficientă.

Purtasem discuţia asta de două ori deja, şi tot de atâtea ori hotărâsem mai aşteptăm puţin, şi apoi încă puţin, în speranţa Iris va lua în greutate. Însă situaţia nu s-a îmbunătăţit, Iris părea flămândă tot timpul, plângea fără oprire, iar eu simţeam neputincioasă cu ghemotocul în braţe.

Citisem despre puseele de creştere şi despre cum este imposibil ca o mamă nu producă suficient lapte ca îşi hrănească nou născutul, despre cum nu trebuie cedezi şi suplimentezi cu lapte praf, e nevoie de răbdare, lactaţia se reglează în funcţie de cât de mult stă la sân pruncul, ştiam toată teoria. Cu toate astea, copilul meu nu lua în greutate şi plângea la sân.

După ce naşterea prin cezariană contribuise şi ea la mica depresie în care scăldăm, alăptarea fetiţei mele era acum ancora mea. Sentimentul pe care o mama îl are când îşi alăptează copilul este de uniune perfectă cu fiinţa aceea căreia i-a dat viaţă din corpul ei, corp care mai apoi, hrăneşte pruncul, încălzeşte şi protejează nou născutul. A fost teribil de greu rup legătura asta.

Mama i-a dat primul biberon cu formulă, iar Iris l-a devorat. Am plâns mult şi am simţit am eşuat în calitate de mama şi femeie. Nu puteam îmi hrănesc copilul, corpul meu refuza ajute, cu toate încercasem ceaiuri şi pastille pentru stimularea lactaţiei, iar când nu o alăptam, pompam orice picătură. Simţeam în punctul acela, dacă fi plecat, Iris nu mi-ar fi simţit lipsa în niciun fel, pentru ea nu mai depindea de mine. Oricine poate avea grijă de un bebeluş dacă are la îndemână o cutie cu lapte praf, nişte apă şi un biberon, gândeam. Îmi desprinsesem copilul de la sân, legătura aceea specială fusese ruptă, ancora mea nu mai ţinea la suprafaţă.

Singurul lucru pozitiv a fost Iris a încetat mai plângă tot timpul. Am continuat o alăptez până când treptat, dar sigur, a refuzat mai sugă. Aşa cum spune orice carte, dacă îi dai biberon bebeluşului, acesta va refuza sânul iar asta s-a întâmplat şi în cazul notru. Ajunsesem în punctul în care reuşeam o alăptez doar noaptea, iar în timpul zilei mânca formulă şi ce reuşeam eu pompez. Îmi pompam laptele ziua şi noaptea, o ţineam pe Iris cu o mâna şi pompam cu cealaltă, îl stocam la frigider până reuşeam cu greu umplu un biberon.

Am continuat în acest mod până când cantitatea de lapte pompată a devenit infimă, moment în care Iris a fost hrănită exclusiv cu formulă.

A trecut, Iris a crescut şi cu lapte praf, s-a dezvoltat normal şi frumos ca orice alt copil, e o fetiţă veselă şi drăgăstoasă. Dar sentimentul de vină a rămas, îl simt şi acum. Vină şi ruşine n-am alăptat-o.

Întotdeauna când cineva întreaba dacă am alăptat sau încă alăptez, simţeam nevoia disculp şi povesteam cu amănunte cum am alăptat dar n-am reuşit exclusiv, încercând mi conving interlocutorul nu sunt o mama rea.

Cred nu sunt singură în situaţia asta. Şi zău n-ar trebui simţim e nevoie explicăm cuiva de ce am ales formulă, dacă am reuşit alăptăm sau nu, chiar dacă vrem alăptăm sau nu.

Sigur alăptarea trebuie recomandată tuturor mamelor şi fiecare trebuie înţeleagă nu există nicio formulă care ar putea măcar vag imite compoziţia laptelui matern. Beneficiile alăptării sunt bine cunoscute şi nenumărate, toate mamele ar trebui înţeleagă aceste aspecte înainte ia o decizie. Însă presiunea care se pune pe mama care nu alăptează este destul de mare şi nedreaptă. I se sugerează discret doar mamele bune îşi alăptează copiii şi decizia de a suplimenta sau hrăni copilul exclusiv cu formulă, e una extrem de egoistă. Ştiţi ce impact au toate astea asupra psihicului şi aşa fragil al unei lăuze extenuate?

Înainte le arăţi cu degetul pe aceste femei, opreştete o clipă şi priveşte-le. Sunt mame rele? Îşi abuzează copiii? Nu! Sunt mame, atât! Mame care poate fac alte alegeri decât cele pe care le-ai face tu. Dar tot mame sunt. Cele mai bune pentru copiii lor.

Hai ne gândim puţin la asta!

 

Credit foto: www.healthandfitnesstalk.com

“Dosar de Mama” e si pe Facebook

8 thoughts on “Ruşinea că nu ai alăptat

  1. Hai frate.. Lumea comentează aiurea oricum. Important e sa faci ce e mai bine pentru copil și punct. Aia te face o mama buna. Asa alăptează și alea care fumează sau beau alcool și în niciun caz nu sunt ele mai bune ca tine! Da, e ceva unic sa alăptezi, dar când nu se poate, nu se poate! Important e bebe sa fie sănătos și atât. Legătură mama-copil nu o poate lua nimeni și nimic. Chill!

    Like

  2. Foarte frumos scris. Ma regasesc in absolut fiecare cuvintel pus aici. M-am simtit foarte vinovata ca nu am reusit sa o alaptez pe buburuza mea, iar sentimentul acela inca ma mai urmareste. Mai ales cand vad sau aud despre mame “bune/perfecte”care isi alapteaza bebelusii. Intr-adevar presiunea este foarte mare si de multe ori, te poate face sa te gandesti daca chiar ai facut tot ce se putea, daca ai luat decizia corecta … Cu toate astea, fetita mea a crescut frumos si cu lapte praf. Este sanatoasa si voioasa si ma priveste cu cei mai dulci ochisori din lume, pe mine, mama asta “imperfecta” care nu a reusit sa o alapteze.

    Like

  3. Acelasi lucru l-am patit si eu, am ajuns acasa cu bebelu meu si iam dat o saptamana exclusiv lm,apoi a inceput sa imi planga isteric cand l-am dus la doctor m-i sa spus ca nu am lapte suficient si ca ar trebui sa suplinez cu lapte praf,am fost foarte dezamagita de mine,dar in acelasi timp suparata pe doctora, sotul pe de alta parte punea presiune pe mine ca nu este satul copilul si asa am ajuns in situatia de a cumpara lp,dupa 3 zile bebelu a refuzat sa mai ia san,:((( …eu isistenta il puneam ori decate ori ii erea foame ,dar din pacate se sfarsea totul cu un biberon…pff… Plansetele lui de disperare m-au impins sa renunt la a mai incerca de ai da san….nu aveti idee in ce hal plangea….aproape de lesin….:((…si acum la o luna si o saptamana pot spune ca el este sanatos si vioi, imi simte lipsa cand plec de langa el, si aaaaa pana acum a mancat 3 cutii de lapte praf de 800 si azi am inceput-o pe a 4a…asa ca mamici nu va descurajati…bebei cresc si cu lp, chiar daca nu contine ceea ce contine lm…succes.

    Like

    • Dana, daca inca alaptezi noaptea, daca inca bebelusul suge, te sfatuiesc sa contactezi un consultant in alaptare.
      Eu asta as face daca as putea da timpul inapoi. Cu ajutor calificat si suport sunt sigura ca poti reusi. Strang pumnii!

      Like

  4. Din fericire am alaptata si inca alaptez ( la un an si cinci luni). Dar te inteleg perfect. Acelasi lu ru am simtit eu la nastere…mi-am dorit aproape obsesiv de tare sa nasc natural…pana la urma s-a lasat cu cezariana…si am fost pusa la zid de lumea din jur…ma intrebau toti…Cum ai nascut? Si eu raspundeam…Cezariana…iar ei spuneau cu fata schimonosita de compasiune si judecata…Cezariana,asa-i?
    Pe langa vina pe care o simteam eu, fetele lor si compatimirea lor nu imi folosea la nimic… In fine…sper sa te fi vindecat de vina… 🙂 te pup :*

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s