Hai să ne jucăm!

20151104_123343.jpg

M-am jucat cu ea toată ziua. De dimineaţă şi până seara, cu pauză doar pentru somnul ei de după-amiază. N-am făcut nimic altceva, n-am lucrat, n-am gătit, citit, spălat sau dereticat prin casă, văzut vreun film, nici afară n-am putut ieşi din cauza ploii. Aşa că ne-am jucat o zi întreagă.

Ne-am alergat, am mers în patru labe, am construit clădiri din cuburi (eu am construit, ea le-a trântit la pământ), am făcut puzzle din lemn (eu am încercat să-l fac, ea fura câte o piesă două şi fugea cu ele chicotind, sperând că o urmăresc).

Am citit toate cărţile pe care le are, i-am citit şi oferta de la Lidl cât a stat pe oliţă (aparent funcţionează), am ascultat cântecele şi le-am cântat şi noi în gura mare, ea a călărit căluţul de cauciuc în timp ce eu îl îndemnam “diii, diiii”.

Am aruncat-o cât de sus am putut şi până m-au durut mainle, pentru că îi place şi râde în hohote.

Am “gătit” cu ea la bucătăria de plastic, şi ca un adevărat pirat mi-a pus cuţitul (de jucărie, don’t freak out) la gât, apoi a încercat să mă hrănească cu o spatulă.

I-am făcut teatru de păpuşi în timp ce aplauda zgomotos şi tropăia de încântare.

Din timp în timp, alerga în braţele mele, îşi lăsa capul pe pieptul sau umărul meu şi rămânea acolo. Doar puţin, însă suficient cât să o respir, să o lipesc de mine şi s-o ţin acolo nemişcată. Puţin. Dar atât de mult, atât de bine, atât de perfect.

Acum ea doarme, iar eu sunt destul de obosită. Însă hei, sunt şi fercită! 🙂

“Dosar de Mama” e şi pe Facebook
https://www.facebook.com/Dosar-de-Mama-579769225497577/

Cand trei cuburi te pot face fericit

12176350_10153648357859876_723628853_oCand ne jucam impreuna, mereu ii construiesc turnuri din cuburi, pe care ea, fara exceptie, cu un dos de manuta bine plasat, le darama de la baza. Niciodata n-apuc sa asez mai mult de patru sau cinci, unul peste altul, pana cand Iris entuziasmata la vederea turnului, se grabeste sa-mi distruga constructia rapid.

Daca nu e fix langa mine, atunci ma grabesc tare, tare, sa il fac cat mai inalt sau poate chiar sa ridic mai multe. Totusi, niciodata nu dureaza prea mult, pana remarca tinta ce trebuie musai culcata, fara mila, pe covor.
Mutrita i se lumineaza de zambete, tipa, ridica mainile si porneste clatinandu-se navalnic spre turnuri. Se apleaca, fundul ii ramane sus, cu o mana se sprijina de podea, cu cealalta matura turnul de la baza si apoi striga vesela. E strigatul victoriei. Urmat de dansul victoriei. Imi arata cu degetul isprava si topaim dansul victoriei impreuna.

Aseara, in timp ce se juca singura, iar noi o priveam gales de la distanta, a luat un cub. Pe care l-a mozolit bine, l-a racait cu un deget, l-a lovit zdravan de podea si apoi l-a lasat acolo. Apoi l-a luat pe al doilea si cu maxima concentrare l-a asezat peste primul.

M si cu mine ne dadeam coate, uite, uite ce face copilu’, mandri nevoie mare de asemenea realizare. Ca sa ne arate ca doua cuburi sunt un fleac, si ca e loc de mai bine, l-a luat pe al treilea si stangaci l-a asezat peste celelelate doua. Se uita acum la un mini turnulet din trei cuburi si la parintii ei care cu gura pana la urechi se agitau, aplaudau si strigau “bravoooo” in tandem, de parca plodul ar fi construit cel putin Empire State Building.

Foarte mandra, s-a plimbat prin tot livingul, aplaudand la randul ei si razand incantata ca a facut ceva pe placul nostru. Cand ovatiile la scena deschisa s-au terminat, s-a repezit la turn si fara mila, l-a pus la pamant dintr-o singura miscare.

“Dosar de Mama” e si pe Facebook 🙂
https://www.facebook.com/Dosar-de-Mama-579769225497577/?ref=hl