Gata izolarea, de mâine avem liber la ieșit în lume. Știam că la un moment dat o să ne întâlnim și noi cu boala, căci prea ne-a dat târcoale în ultima vreme, deși am fost cât se poate de cuminți de la începutul pandemiei și până acum.

Bănuiesc că Iris a adus-o de la școală, pentru că ea a avut prima simptome. A făcut febră imediat ce a intrat în vacanță, dar inițial nu m-am îngrijorat. A doua zi a făcut febră din nou, de data asta cu frisoane. A acuzat dureri de cap, de gât și avea amețeli. Ei bine, amețelile astea mi-au dat cu virgulă, pentru că ea la răceli nu amețește. Aveam teste rapide acasă, așa că de dimineață, înainte să bea sau să mănânce, i-am făcut un test, care a ieșit pozitiv. Mi-am făcut și mie unul pentru că începuse să mă doară gâtul și să tușesc. Al meu a fost negativ.

Am anunțat imediat medicul de familie, iar el ne-a zis să sunăm la 112, ceea ce am și făcut. Operatoarea m-a ascultat, mi-a luat datele și m-a informat că în cursul serii respective urma să vină o ambulanță pentru testarea oficială.

La ora de culcare amândoi copiii aveau febră. Ambulanța a venit la patru dimineața. Spre surprinderea mea, testele efectuate de personalul din ambulanță erau dintre cele rapide, nu pcr, așa cum mă așteptam eu. Am întrebat de ce, mi s-a explicat că asta e procedura. Eu am fost prima testată, rezultatul a fost din nou negativ.

Testul lui Iris era pozitiv. Pe M nu l-au testat pentru că nu avea simptome, pe Carol pentru că “e prea mic, n-are sens să-l chinuim”. Am explicat că cel mic făcuse și el febră, mi s-a spus că putem considera că este infectat și el.

Următoarele trei zile copiii au fost destul de bolnavi. Medicul de familie ne-a prescris tratamentul. Febră, amețeli, tuse seacă, apatie. Nasol că erau bolnavi amândoi, ambii voiau la mama, iar eu mă simțeam din ce în ce mai rău. Tușeam, simțeam că mă scurg de pe picioare și făceam febră. În două rânduri cu frisoane. Apoi, pe neașteptate au apărut niște dureri cumplite de spate. Am luat din patru în patru ore analgezice, preț de vreo patru zile. Fără ele nu puteam funcționa. N-am mai pățit așa ceva în viața mea. Între timp, asurzeam durerea cu o sticlă plină cu apă fierbinte lipită de spate. Carol voia doar în brațele mele, iar asta a făcut situația destul de chinuitoare.

Am mai făcut două teste, ambele negative. Apoi eu și Iris am rămas fără miros. După încă vreo zi eu am rămas și fără gust. Bănuiesc că și Carol, pentru că nu mai voia să mănânce nimic, după ce inițial gusta din mâncare. Din fericire M a avut doar o durere de cap și a fost funcțional. El a fost salvarea noastră. Și testele lui erau în continuare negative. Dsp-ul ne-a sunat abia după o săptămână, ne-a luat datele tuturor și cam atât. Nu ne-a întrebat de simptome sau cum ne simțim. Oficial Iris a fost izolată, iar Carol carantinat, fiind contactul ei direct.

Noi, adulții, suntem vaccinați, testele noastre au fost negative, așadar puteam circula. Eu n-am făcut-o totuși, pentru că aveam simptome evidente. Aș fi preferat un test pcr pentru un rezultat corect, dar n-a fost să fie, așadar am stat tot timpul acasă.

Copiii și-au revenit cel mai repede. Am stat totuși în gardă tot timpul, pentru că nu știam la ce ne puteam aștepta de la o zi la cealaltă. După ce durerile de spate m-au iertat, situația s-a schimbat mult în bine. Nu știu dacă am avut covid sau nu, toate testele de salivă și unul nazal mi-au ieșit negative, însă am avut simptome evidente. Nu știu nici dacă faptul că sunt vaccinată poate influența rezultatul acestor tipuri de teste. În continuare Iris și cu mine nu avem miros, dar ne simțim bine.

Sper să nu ne mai întâlnim niciodată cu acest virus și sunt profund recunoscătoare că ambii copii au trecut cu bine peste această încercare.

Aveți grijă de voi și de ai voștri! Sănătate!