A venit  și martie. Adicătelea de-acum pot zice că luna viitoare nasc. Treabă ce-mi dă palpitații. Am emoții și frici multiple, unele legate de naștere, altele de faptul că Iris rămâne acasă în timp ce eu voi fi la spital, apoi de viitorul trai în patru.

N-avem nici un plan. Nici măcar despre cum vor fi aranjamentele de somn, care unde și cu cine o să doarmă, de fapt nu ne-am organizat în nici un fel pentru nici un aspect. De data asta vom lua totul așa cum vine și ne vom adapta la situație pe parcurs.

Ieri m-am apucat să fac bagajul pentru spital, căci da, voi naște la o maternitate de stat. Mi-am călcat cămășile de noapte, am împachetat scutece, șervețele umede și tampoane, apoi am netezit cu mâna hăinuțe minuscule și pufoase. Și uitându-mă la ele, mi-am dat seama că am uitat o grămadă de lucruri de data trecută până acum. De exemplu, nu mai știu cum trebuie îmbrăcat un nou născut. Adică, ok, îi pun un scutec, un body cu mâneci lungi, dar dedesubt se mai pune ceva sau nu? Că zău, am încercat ieri toată ziua să-mi amintesc asta. Cum a fost la Iris, cum o îmbrăcam pe ea. Dar în capul meu e o ceață deasă care nu pare să se ridice nicicum.

Burta împlinește 34 de săptămâni în curând. Zmeurică e foarte activ în continuare, eu mă simt bine chiar dacă dorm puțin și cu multe întreruperi. Citesc cât pot despre alăptare în speranța că de data asta o să-mi reușească mai bine. Dacă aveți sfaturi despre aspectul asta, le primesc cu mare drag.

Cam atât din lumea  noastră. Voi ce mai faceți? 🙂
“Dosar de Mamă” e și pe Facebook
Sursă foto Pixabay