Când se termină iubirea?

întreabă din senin:
Mama, dacă se termină iubirea?
– Cum se întâmple așa ceva, puiule? Iubirea mea n-o se termine niciodată. Te iubesc până la stele, până în alte galaxii, până rătăcesc și apoi îmi găsesc drumul înapoi. O iubire de felul ăsta nu se poate termina niciodată.
– Nu, mama. Iubirea mea pentru tine. Dacă se termină?
Deschid gura și nu știu ce -i zic. Cum adică se termine iubirea ei pentru mine? De ce s-ar întâmpla asta? Ce-oi fi făcut eu greșit de își pune asemenea întrebare? Îmi dreg glasul și încerc par convingătoare:
– Nu cred se poate termina nici iubirea ta pentru mine.
– De ce?
Păi, vezi tu, iubirea dintre o mamă și copilul ei e cea mai specială dintre toate iubirile care există.
– De ce?
– Pentru o mamă își crește copilul în burtă, înainte -l nască. Acolo în corpul ei îi modelează obrăjorii și urechile, tălpițele și ochii, tot acolo îl ține în siguranță și la căldurică până când e gata fie născut. Apoi îl hrănește la țâță cu laptele ei, îl leagănă cu brațele, îi liniștește plânsetele, îi păzește somnul, îl protejează cum știe ea mai bine. Copilul o iubește la rândul lui pe mama, încă din burtică. De-aia o lovește uneori cu piciorușele sau mâinile.
Ca -i spună o iubește?
– Exact.
Așa face și Zmeurică?
Da, și la fel ai făcut și tu. Știam iubeșți încă de când erai în burtica mea.
Și când se termină iubirea asta?

E clar n-o renunțe la întrebarea asta, și eu nu știu deloc ce -i răspund. Îmi vine fac n-aud și -i distrag atenția, însă știu după o vreme va întreba din nou. Bănuiesc însă nu are nevoie de un răspuns, ci de fapt încearcă ea -mi spună mie ceva și nu sește altă cale s-o facă. Așa încerc o ajut:
Crezi poate iubirea ta pentru mine se termină atunci când eu sunt supărată și poate țip la tine?
– Nu, nu atunci.
– Atunci când tu vrei ți citesc sau ne jucăm și eu îți spun trebuie lași lucrez?
– Nu.
– Atunci când îmi ceri înghețată și eu te refuz?
– Nu.
Când te cert?
– Nu.
– Atunci când îți spun sunt prea obosită și am nevoie de puțină liniște?
– Nu, nu, nu atunci.
– Atunci când?
– Iubirea mea pentru tine o se termine când n-o mai fiu favorita ta.
Mi se strânge sufletul. Deci e despre Zmeurică, e despre îngrijorările ei, despre nesiguranțele legate de venirea fratelui pe lume. Iarăși. vrea urlu în momentele astea. mi bag capul în nisip. Însă nu pot fac asta, n-am voie, nu-mi permit.

– Irisule, tu mereu vei fi favorita mea, n-o ți poată lua nimeni locul, niciodată.
Ba nu.
Ba da. Noi două avem între noi o magie făcută de zâne, care e imposibil de desfăcut.
– Ce fel de magie?
– E una despre dragoste. Făcută cu o baghetă aurie și cu sclipici plin de iubire. Zânele au presărat peste noi sclipiciul ăsta și au făcut magia pentru totdeauna, nimeni și niciodată n-o s-o poată desface. Eu te voi iubi mereu și tu vei iubi pe mine mereu.
Când iubirea mea o se termine, eu n-o te mai iubesc.
– Poate uneori o se mai scuture puțin din praful ăsta magic cu sclipici, și atunci o iubești mai puțin. Însă nu-i nimic.
– Nu? N-o te superi?
– Nici vorbă. O am eu destulă dragoste pentru amândouă, până când tu o te hotărăști iubești din nou. Eu o aștept răbdătoare. Ți-am zis e o magie specială și nu poate fi desfăcută nicicum. Indiferent ce se întâmplă, noi două o ne iubim.
– E roz sclipiciul ăsta?
În special roz, da. Zânele știu ți place foarte tare.
Se joacă cu un ponei și pare deocamdată nu mai are alte întrebări. Eu simt de parcă fi alergat un maraton, cu burta asta cât un butoi. Mi-ar prinde bine niște zâne acum, zău dacă nu. Unele care învețe ce fac data viitoare când ia Iris la întrebări.

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.