Durerea din piept


Din decembrie până săptămâna trecută, Iris nu prea a dat pe la grădiniță. Au fost vacanțele, apoi diverse viroze au ținut-o și ele departe. Vremea a fost urâtă, ploioasă, străzile pline de noroi și am stat mai mult în casă decât pe-afară. Bineînțeles că un copil de patru ani are nevoie de activități, are nevoie să alerge, să țipe, să se manifeste în toată splendoarea lui chiar și atunci când e închis între patru pereți, pentru vreme îndelungată. Așa că începutul săptămânii trecute m-a găsit cu o nerăbdare pe care știu c-o cunoașteți și voi. Aia în care îmi doream doar să fie bine, fără nas curgător, fără tuse, să meargă la grădiniță, ca să iau și eu o binemeritată pauză de câteva ore. Mă simțeam obosită, burta mi-e tot mai mare, aveam musai nevoie de puțină liniște și leneveală.

S-au aliniat planetele și luni dimineață am dus-o la grădiniță, apoi m-am întors direct acasă. Plănuiam ca după ce îmi terminam treaba, doar să citesc, să stau întinsă pe canapea și să mă mai ridic de-acolo abia înainte de ora patru, când trebuia să merg după Iris. Visam de multă vreme la o asemenea zi. Zis și făcut, m-am tolănit pe pat cu cartea în mână și am citit, ba am și moțăit puțin la un moment dat. Apoi, când m-am trezit și am văzut că încă mai erau câteva ore bune până la patru, am simțit o apăsare puternică în piept, una pe care n-am putut-o alunga nicicum. Și nu, nu era de la sarcină.

Deodată mi s-a făcut foarte dor de Iris, am simțit o nevoie disperată să o văd, să o lipesc de mine și să o țin acolo până m-aș fi liniștit, până când bătăile inimii mele și-ar fi regăsit ritmul. Mi s-au umplut ochii de lacrimi, apoi am început să plâng de-a binelea. Îmi dorisem atât de mult jumătatea aceea de zi doar pentru mine, adică fără Iris, apoi când primisem exact asta, realitatea mă lovea în față. Mai avem atât de puțin timp doar cu ea.

Timpul nostru în formula asta urmează să se termine în câteva săptămâni. În scurt timp, Iris mă va împărți cu încă un copil. Unul care deși e fratele ei, pentru ea va veni ca un străin, poate chiar ca un intrus. Știe tot ce presupune asta, știe că zilele și nopțile noastre nu vor mai arăta la fel, știe toată teoria, însă sunt sigură că habar n-are ce-o așteaptă. Mă exprim în felul ăsta, pentru că mă pun în locul ei și încerc să înțeleg lucrurile din perspectiva copilului de patru ani, care deodată nu mai e centrul universului în familia lui.

Și mă doare până la lacrimi durerea ei, deși e o durere care încă nici măcar nu e aici. Mă doare în piept doar imaginându-mi cât de greu îi va fi. Până a împlinit trei ani, am stat tot timpul împreună, m-a avut pentru ea în fiecare clipă a vieții ei și nu ne-am despărțit niciodată mai mult de două ore. Apoi a mers la grădiniță și lumea ei s-a mai lărgit, însă tot foarte mămoasă a rămas. E o fetiță iubitoare care are nevoie tot timpul de contactul fizic cu mine. De îmbrățișări, de ținut de mână, de pupături și mângâieri.

Într-un mod absurd, deși sunt nerăbdătoare să trăiesc viața în patru, să-l primesc pe Zmeurică în familia noastră și să-l aduc acasă, mă simt vinovată. Vinovată că-i dau viața peste cap lui Iris. Că va deveni soră mai mare fără s-o fi întrebat cineva vreodată dacă-și dorește musai asta. Mă doare în piept haosul și dezordinea prin care va trecea ea în curând. Mi-e teamă că n-o să știu să-i arăt și atunci cât de tare o iubesc, că poate între țipete de bebeluș și nopți nedormite, o să fiu mai puțin disponibilă pentru prima mea copilă. Că o să se simtă abandonată și rănită. Că o să regreseze. Că obosită fiind, o voi repezi, că nu voi mai avea timp să-i citesc sau pentru joacă.

Așa că am plâns în ziua aceea de luni, cu pieptul îngreunat de dor și de griji, de temeri și de îndoieli, până când a venit ora patru și m-am dus după Iris la grădiniță. Am strâns-o tare și m-am abținut cu greu să nu plâng iar. Am plecat împreună spre casă ținându-ne de mâini, mama și copilul ei, in timp ce din burtă Zmeurică parcă încerca să mă liniștească: haide măi mama, haide că va fi bine!

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

 

138 Shares

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.