Pe bune, Murphy, pe bune?


În
fiecare dimineață în care trebuie meargă la grădiniță, Iris se smiorcăie. Nu vrea se trezească, mai cere încă cinci minute, bodogane, se plânge, șoseta nu e bine pusă, tricoul are o eticheta care o zgârie, de ce trebuie și pună colanții ăia, vrea pâine cu unt, dar de ce nu am prăjit-o, doar eu trebuia -i citesc gândurile, știți voi, tot festivalul. Toate astea pentru a fost nevoie se trezească atunci când ea ar mai fi vrut doarmă. E drept și mie mi-e milă s-o trezesc, căci somnul la ora aia îi este profund și doarme exact ca un îngeraș frumos.

explic. De când sunt cam cât un butoiaș, cu burta din dotare, somnul nu mi-e tocmai lin. Nu-mi găsesc poziție bună de somn, ficiorul pe care-l găzduiesc face dansul călușerilor fix când întind și trezesc des ca merg la baie. Noaptea care a trecut n-a fost una chiar fericită, am avut nenumărate treziri, iar după ora trei n-am mai reușit mai adorm, așa am citit întinsă lângă Iris. Am închis ochii din nou abia la cinci jumătate, iar la șase, surpriză, s-a trezit furtuna. Șase! Pe bune, mai copilă? Sâmbătă?

Să-mi explice și mie cineva, după care lege nescrisă copiii nu se pot trezi deloc atunci când merg la grădiniță, dar dispun de toată energia în diminețile din weekend? Pe bune, Murphy, pe bune?

“Dosar de Mama” e și pe Facebook
Sursa foto: Pixabay

50 Shares

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.