Când nu mai vrei să ai un frate

DSC_0983

Stă pe genunchii mei și îmi privește burta.
Mama?
– Hm?
– M-am răzgândit. Nu mai vreau am frate.
– Hopa. Păi de ce?
– Nu mai vreau eu. Nici frate, nici soră. Nu vreau am deloc. Vreau fiu numai eu singură. nu-l mai naști pe Zmeurică.
Îmi pare rău, Irisule, dar Zmeurică e pe drum, nu este cale ne răzgândim acum. Dar de ce nu mai vrei fii soră mai mare?
– Pentru nu cred c-o -l iubesc pe ăsta. Și arată sugestiv către burta mea bombată.
Păi eu nu prea cred n-o -l iubești.
Se bosumflă, privește pe sub sprâncene și zice:
Ba nu, n-o -l iubesc deloc.
– Nici când o te caute cu mânuțele alea mici, mici de tot?
Se străduiește nu zâmbească șimi răspunde bosumflată:
– Nu, nici atunci.
– Nici când cu ochișorii o te caute prin cameră?
– Nu nu, deloc n-o -l iubesc.
– Nici când o întindă brațele spre tine ca -l iei hopa sus?
Niciodată.
– Am înțeles.
– O stau departe de el mereu. O merg în altă cameră ca nu-l văd niciodată. Nici nu-l vreau.

încearcă, văd face asta intenționat, însă în spatele sclipirii din ochii ei pâlpâie și îngrijorarea. Nu știe ce-o așteaptă. Nu știe te va trebui împartă cu intrusul cel mic. Nu știe dacă va trebui dea de la ea ceva. Nu e dispusă facă asta. E tentant fie sora cuiva, însă deloc ispititor și împartă părinții, sau iubirea lor. O cred și o înțeleg. Are doar patru ani. Acum doar trei ani abia învăța meargă, acum doi ani jumătate abia învăța vorbească. Acum doi ani abia învăța folosească olița. Acum un an abia mergea pentru prima dată la grădiniță. Iar acum, uite, acum va avea un frate.

doare suferința ei. doare nedumerirea asta prin care trece. E o fetiță atât de bună, atât de iubitoare, atât de înțelegătoare. Știu va fi o soră bună, odată ce Zmeurică va fi cu noi. Pur și simplu știu asta instinctiv. Însă faptul -l va iubi, n-o va scuti de suferința de a nu mai avea pe mine doar pentru ea. Știu în teorie ce am de făcut și acum, dar și atunci când voi avea doi copii, sper însă știu și pun totul în aplicare, pentru a face tranziția cât mai ușoară.

– Irisule, știi nu-i nimic dacă n-o -l iubești.
– Nu?
– Nu. Plus nici nu trebuie ne grăbim cu asta. Cred mai bine așteptăm liniștiți până se naște Zmeurică. Apoi, mai vedem noi.
Și dacă tot n-o -l iubesc?
– O -l iubim noi, n-o rămână neiubit. O iubim pe amândoi. Iar Zmeurică n-o ia nici măcar o picătură din iubirea noastră pentru tine.  Noi avem suficientă dragoste pentru amândoi în inimile nostre.
– …
Știu ești îngrijorată, și eu sunt puțin. Nu e nimic în neregulă cu asta. Nu înseamnă suntem rele sau răutăcioase.

La culcare, își lasă capul ușor pe burta mea.
Îmi place adorm aici.
Știu.
– Dar tot nu vreau fie fratele meu.
Știu, miai spus. E în regulă. Te iubește mama până la stele și înapoi.
Și eu te iubesc. O așteptăm și o vedem cum o fie. Dacă o -l iubesc pe Zmeurică sau nu, bine mama?
– E perfect așa, puiule. E perfect.

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

173 Shares

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.