Șaptesprezece. Atâtea săptămâni au trecut de când m-ai ales pe mine drept căsuță. Tot atâtea, de când în mine bat iarăși două inimi și de când sunt mamă de doi. Mulți spun că devii mama abia atunci când naști, însă eu cred că de fapt ești deja, atunci când mai porți în tine încă un suflet.
Eu sunt tot ce știi tu acum. Prin mine respiri și te alimentezi, iar stările mele îți influențează dezvoltarea. Vom mai fi o vreme așa, amândoi, uniți în felul ăsta atât de special, apoi când va veni vremea, ne vom întâlni. Faptul că tu crești acum în mine, că eu cu corpul meu te protejez de tot și toate, ne va lega pentru totdeauna. Mamă și copil, asta vom fi unul pentru celălalt, până la sfârșitul lumii.
Azi ai lovit pentru prima dată. Poc. A fost așa, ca un salut. Bună mama, sunt aici, uite, acum destul de puternic încât să mă simți. Apoi iar, poc. Bună, copilul meu, și eu sunt aici, pregătită pentru tot ce-o să aduci cu tine. Te așteptăm aici cu toții, mama, tata și Iris, sora ta. Știu că pentru tine, ea va fi și luna și stelele, soarele și poate tot cerul, dar să știi că și ea e nerăbdătoare să te întâlnească. Îți vorbește, pupă burtica și se întreabă dacă vei fi drăguț. Bineînțeles că da, doar ești fratele ei, îi spun eu mereu.
Dragul meu Zmeurică, să știi că deși burta mea te va mai găzdui doar încă o vreme, eu te voi purta în mine pentru tot restul vieții.
Cu dragoste, semnat, mama.
