Sarmale. Da, iarăși.

6-585x368
Mi-e dor de sarmalele mamei mele, pentru evident, sunt cele mai bune din lume. Nu au nici un ingredient secret, mama nu pune în ele decât fix ce se pune în mod obișnuit, totuși nu mai sunt altele ca ale ei. Pentru sunt făcute de ea, de mama mea.
La dorul ăsta de care zic, se mai adaugă și o poftă teribilă de gravidă, ca fie treaba bună. Bine, bine, o ziceți, dar de ce nu pui tu mâna fain frumos ți faci singură? Iar eu o va răspund oricât străduiesc, nu pot împacheta sarmalele alea, care parcă vor musai mi facă în ciuda și se desfac de fiecare dată.
Când a fost mama ultima dată în vizită, a vrut mi facă și mi le congeleze, însă eu, căpoasă, am refuzat. nu, abia am mâncat, nu vreau s-o pun la treabă. Și cine ziceți voi stă acum și visează la sarmalele alea acum? Ba am cumpărat chiar și sarmale gata făcute, însă nu mi-au plăcut.
Așa imaginați cam în ce fel mi s-au înmuiat genunchii aseară, când cumnata mi-a apărut la ușă cu un bol plin de sarmale, pe care le făcuse special pentru mine.

De dimineață le-am așezat frumos în crock pot și am setat oala minune la opt ore pe slow, pentru ne plac gătite în felul asta. Le-am adăugat o sticlă de suc de roșii de grădina și-acum uit la ceas. Hai opt ore, hai odată.
Hai abia aștept fac și-o mămăligă lângă sarmalele alea din care iasă aburi.

Ceea ce doresc și vouă! Și sarmalele, dar și cumnata! 🙂

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook
Credit foto: Carte de Retete

43 Shares

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.