Când m-am panicat degeaba

DSC_0863
Iris
merge la o grădiniță de stat, iar aici sunt doar două grupe. Din cauza asta, în funcție de vârstă, copiii sunt împărțiți pe grupe după cum urmează: grupa mică-mijlocie și grupa mijlocie-mare. Pentru Iris nu împlinise încă patru ani la 1 septembrie, a fost repartizată la grupa mică-mijlocie, aici fiind  copii cu vârste între doi ani jumătate și patru ani.

La aflarea veștii, m-am chircit și zburlit puțin. Urma fie o schimbare majoră pentru Iris, care aștepta foarte tare și revadă foștii colegi. Doar majoritatea trecuseră acum la grupa mijlocie-mare, în timp ce ea rămânea în cea mică-mijlocie.

Pe lângă aspectul ăsta, educatoarea ei preferată fusese înlocuită de una nouă. Având informația asta deja din august, am avut destulă vreme o pregătesc pe Iris referitor la plecarea celei pe care o îndrăgea atât de tare.

A început grădinița, iar Iris s-a adaptat imediat la noua educatoare, așadar aspectul ăsta s-a rezolvat de la sine, ca zic așa. Însă de noii colegi nu i-au plăcut deloc. Pentru sunt “prea mici și plâng mult“, pentru -i voia înapoi pe cei cunoscuți și pentru rutina creată anul trecut fusese acum deranjată. E de înțeles schimbarea nu i-a fost pe plac.

Însă am știut se va adapta, așa nu mi-am făcut probleme în sensul ăsta. Dar m-am îngrijorat din altă cauză. Acum erau copii mult mai mici decât ea în grupă, cum urma progreseze copilul meu? Urma facă iarăși ce făcuse și anul trecut? Colorat, pictat, lipit și modelat plastilină?

Dacă o rămână în urmă, gândeam? Poate totuși ar fi trebuit insist meargă la grupa mijlocie-mareȘi uite-așa m-am perpelit singură câteva zile, neștiind ce fac mai departe.

Acum când gândesc, îmi vine râd. Până la urmă asta am și făcut, când în sfârșit mi s-a ridicat ceața de pe ochi. M-am întrebat simplu, așa cum am făcut-o și anul trecut, la intrarea în colectivitate. Ce așteptări am eu de la grădiniță și ce vrea facă Iris acolo?

Iar răspunsurile au fost aceleași și acum, ca și atunci. Vreau fie în siguranță, fie tratată cu respect și răbdare, și mai ales vreau se joace. cunoscă copii diferiți, mici, mari, veseli, suparăcioși, certăreți sau blânzi. se joace cu toți. și caute persoanele favorite printre ei. se creeze simpatii și conexiuni. învețe fiecare reacționează diferit, mănânce  și doarmă la grămadă.

învețe cedeze jucării și se apere când are nevoie. experimenteze pe barba ei dreptatea și nedreptatea, facă alegeri fără mama în spatele ei. Pentru toate astea nu pot fi învățate acasă, oricât de bun părinte încerca eu fiu. Unele lucruri pot fi învățate doar acolo, printre copii. Asta-i tot ce vreau eu de la grădiniță.

Nu interesează învețe literele și scrie, are timp pentru astea la școală. Nu interesează nici vorbească încă două  limbi sau socotească la patru ani. Vreau se joace, aibă privilegiul de a fi copil și doar atât, pentru cât mai multă vreme. Iar cine crede un copil nu învață nimic prin joacă, se înșeală amarnic.

Acum râd de îngrijorările mele șimi dau seama cât de ușor e te lași prins în vârtejul ăsta aldacă al meu copil n-o știe la fel de multe ca x sau y?”.

Lăsați copiii se joace, lăsați copiii fie copii pentru cât mai multă vreme!

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

54 Shares

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.