La cererea publicului, am revenit cu partea a doua de perle, marca Iris. Luaţi-vă nişte popocorn şi desfătaţi-vă niţel 🙂

< Suntem afară la plimbare. Iris mă întreabă:
– Țe fațe cățelu?
– Se plimbă.
– Țe aie ia gât cățeiu?
– Are zgardă, iar de ea e prinsă lesa.
– De țe aia gaidă şi iesă?
– Ca să nu fugă în stradă unde l-ar putea lovi maşinile.
Stăpâna lui nu-l poate ține de mână aşa că foloseşte lesa.
Se gândeşte:
– Şi stăpâna asta o duțe pe Iis ia pimbaie.

< Iris mă întreabă mirată:
– Țe fațe mama?
– Îmi pun puțin fond de ten.
Se încruntă, acum şi mai mirată:
– De țe pune mama fundochem (aşa-i spune verişoară-sa la sudocrem 😁) pe față?

< 06:45 am
– Mama, bună dimineața, a tezit Iis. Viau să fac un pişu gozav.

< Momentul ăla când copilul plânge că nu vede în oliță pârțul pe care tocmai l-a executat.

< – Tu Irisule, te iubesc tare.
– Pentu că eşti fumoasă.
– Eşti, dar nu de asta te iubesc. Te-aş fi iubit la fel de tare şi dacă erai urâtă.
– Şi eu te iubesc când eşti uiâtă, mama.

< Irisule, ce fel de ouă sunt astea, aşa de mici?
– De veveiţă.

<Gătesc, iar Iris mă asistă. Adaug sare.
– Ţe faţe mama?
– Pun sare.
Începe să ţopăie şi zice:
– Şi Iis saie.

<- Tu Iris, unde ți-ai pus sticla cu apă?
– În păduie.
– Hai măi Irisule, serios, unde?
– În păduie.
– În ce pădure?
– În păduia femecată.
Ce să fac, mă duc s-o caut. Poate găsesc şi niscaiva urzici, poate nişte ciuperci..

< O ducem uneori la mănăstire pentru că în imaginația ei este de fapt un castel, iar ea ditamai prințesa la curtea regală.
După ultima vizită mi-a spus:
– La castel am văzut o micuță.
– O fetiță micuță? Nu înțeleg.
– O micuță (măicuță) cu iochie iungă, neagă şi fumoasă.

< Îmi flutură prin faţa ochilor o felie de măr, apoi pe ton pisicesc îmi cere:
– Mama să spună lu Iis “dă-mi şi mie puţin măi, te iog, hai te iog, te iog fumos”.
Mă conformez:
– Tu Iris, dă-mi şi mie te rog puţin măr.
Se încruntă.
– Nu aşa. Spune “te iog, te iog”.
– Te rog, te rog să-mi dai şi mie puţin măr.
– Spune “tu Iis”.
– Tu Iris, te rog, te rog să-mi dai şi mie puţin măr.
– Mama spune “te iog fumos”
– Tu Iris, te rog, te rog frumos să-mi dai şi mie puţin măr.
Satisfăcută, muşcă din măr şi-mi spune peste umăr:
– Nu viau.

< Iris se uită cu teamă la M care a aţipit pe canapea.
– Mama, ţe faţe tata?
– Cred că doarme.
Mă ia de mâna îngrijorată.
– Mama, tata iatiă (latră).
– Nu puiule, tata sforăie.

< Momentul când vine în vizită un prieten şi fiică-ta îl întâmpină cu:
– Bună, măgaiuie (măgarule)! apoi îi zâmbeşte larg
Iar tu trebuie să îi explici fâstâcindu-te, că nu e răutăcioasă sau nepoliticoasă, ci doar îi plac foarte tare măgării.

< GPS-ul zice:
– Peste 150 de metri, virați la stânga.
Iris zice:
– Peste ciuciu meti viați a diapta.
M conduce. Se uită în oglindă. Ridică din umeri şi mă întreabă:
– În ce direcție trebuia să virez?

< Ai adrenalina la nivel maxim, atunci când pe ascuns ți-ai înfundat mecla cu ciocolată, însă plodul te găseşte şi te întreabă suspicios:
– Mama, țe-ai în guiă?

< Avem un instalator în baie. Iris stă în uşă şi ne informează:
– Domnu’ e doctoiu de budă. 🚿

< Ne aduce curierul un pachet.După ce îl desfacem împreună, Iris mă întreabă nedumerită:
– Mama, de ţe ne-a cumpăiat cuieiu căiţi?

< Azi am dus-o la mănăstire pentru ca tot cerea să vadă “castelul”. Am aprins şi lumânări împreună dacă tot eram acolo. Să-mi fac griji că a început să sufle în lumânările celor vii?

< – Mama ţe voibeşte boasca?
– Păi, vorbeşte limba broaştelor.
– Cum?
– Nu ştie să spună cuvinte, aşa că zice oac oac. La fel cum Ozzy, când vorbeşte limba câinilor, zice ham ham.
Se gândeşte.
– Şi tanti când voibeşte, ea zice în imba tantiioi.

< Plouă. Cana colorată cu cafea îmi încălzeşte mâinile. Mă uit pe geam. Ozzy, în curte, ţine între labe un os, pe care-l roade pofticios. Iris înfulecă la clătitele cu banane.Vine lângă mine, îmi înconjoară gâtul cu braţele şi mă linge repede pe obraz.
– Mama, eu sunt Ozzy şi te pup.

< Ne jucăm împreună în nisip.
– Mama, să fațem un toit.
– Vrei să facem un tort?
– Da. Un toit bun bun.
– Păi hai să facem. Ce aromă o să aibă?
– De iumânăi (lumânări).

< Ştii că sigur ai un copil manierat, când, după ce l-ai şters la fund, o ia la fugă şi strigă:
– Muițumesc pentu ajutooooi.

< Mi-am pus într-un bol nişte cereale cu iaurt. Iris îi dă târcoale, mai scapă câte un deget în el, apoi şi-l linge cu nesaț.
– Mama, de țe mănâncă Iis?
– Probabil îți era şi ție poftă.
– Nu. Iis mănâncă să nu moaiă de foame.

< Constată contrariată:
– Mama, eu am un cap.
– Ai. Cel mai drăguţ cap din lume.
– Mama, de ţe am eu doai un cap?
– Hmmm, pentru că tu nu eşti balaur.
– Ba nu, pentu că sunt ieneşă (leneşă).

< La mare, într-un Lidl, o familie face cumparături în costum de baie. Iris arată cu degetul spre băiețelul din grup, şi-mi spune încântată de descoperire:
– Mama, uite şi Mowgli fațe cumpăiătui. Mowgli! Mowgliiiiiii!

< – Mama, am săit în băitoacă!
– Ţi se vor uda picioarele, tu Irisule.
– Nu, am ţizme de iegumă.

< Abia am pupat-o de noapte bună şi am ieşit din cameră. Fac doi paşi şi aud:
– Mama, mamaaaa!
Urc iar la ea.
– Da, Irisule. Ce s-a întâmplat?
– Aveam puțină nevoie de tine.
– Pentru ce?
– Să-ți schiu o iețetă voiam. Poftim. (Îmi întinde o rețetă imaginară). E cu ioşii.
– Mulțumesc.
– Noapte bună, mama.
– Noapte bună, Irisule.

< – Păiu meu e bond.
– Cum zici că e părul tău?
– Bond.
– James Bond?
– Da.
No bun, bine că ne-am înţeles.

< Moment de tandrețe. Mă priveşte cu atenție.
– Mama, ai un nas aşa de fumos.
– Oh, mulțumesc, Irisule!
– Fumos şi maaaie!

<Bunicul îi spune o poveste lui Iris, în acelaşi timp mai arunca ochii la meci:
– Se uită el atent, şi-l vede pe iedul cel mic sub pat. Vai, ce gol frumos a dat Teixeira, măi puiule. Şi l-a luat lupul pe ied de-acolo. Foarte frumos golul, da, chiar frumos. Dup-aia lupul…

“Dosar de Mamă” e şi e Facebook