Complimente

h (30).JPG

Încă suntem la bunici. Pentru eu aici am copilărit şi trăit până la 25 de ani, încă mai ţin minte vecinii de bloc. Vecini care nu au văzut-o pe Iris niciodată până acum, sau poate doar atunci când avea vreo şase luni. Aşadar e lesne de înţeles cu fiecare vecin sau cunoscut cu care ne întâlnim, purtăm mai mult sau mai puţin această conversaţie:

Vai, asta e fetiţa ta?
Da, ea este, toată-i a mea.
– Ioi, dafrumoasă îi. Nu-i aşa eşti o frumuşică? Câţi ani ai? Cum te cheamă?
Iris răspunde inevitabil:
– Nu vei.
Interlocutorul întreabă:
– Ce zice?
– Zice nu vrea.
– Ce nu vrei tu buburuză mică, nu vrei vorbeşti puţin cu tanti, tu frumoasă cu părul blond?
Iris nu cedează:
– Nuuuu vei.
Vai tu, dar îi tare frumoasă, ca maicăsa. fie sănătoasă şi aducă numai bucurii.
Mulţumim, sărumâna, bucur v-am văzut.

Aşa-i când ai copil mic, complimentele curg şi din stânga şi din dreapta. Nu-mi displace, na, recunosc, bring it on. Şi-apoi cu buzunarul şi ego-ul plin de epitete care mai de care mai pompoase la adresa frumuseţii fetei mele, care doar de la sa a putut moşteni asemenea frumuseţe răvăşitoare, plimb îngâmfată, cu pieptul înainte şi pasul săltat.

Până întâlnesc cu vecinul care are aprozarul de la colţ:
Bună ziua.
Bună ziua. Vai, dar ce fetiţă frumoasă ai tu acolo? E a ta, aşa-i?
Se uită atent la Iris, apoi la mine.
– A mea e, da, laud eu.
Iar se uită cu atenţie la Iris, apoi iar la mine.
Şi aţi venit puţin la bunici, aşa-i, tu frumoasă mică?
Da, răspunde Iris.
Tu mititică, dar eşti frumoasă tare, tot uit la tine şi minunez ce frumuseţe de păpuşică ai.
Da, aprobă Iris.
Vecinul iar se uită lung la mine. Se încruntă puţin, ridică o sprânceană. Se uită la Iris şi zâmbeşte:
Frumoasă. Cu cine semeni tu oare ai ieşit aşa de frumoasă?
Iar se uită la mine, apoi continuă.
– Oare cu tatătu semeni? Ia spune tu frumoaso, semeni cu tăticutău, aşa-i?

“Dosar de Mama” e şi pe Facebook

Leave a Reply