Primele care s-au îmbolnăvit au fost nepoatele mele şi sora mea. Tuse, muci, dureri musculare, senzaţie de oboseală şi slăbiciune, pachetul complet. Următoarea am fost eu. Mă simţeam deja obosită de câteva zile, fără să înţeleg exact din ce cauză. Apoi au urmat şi la mine durerile musculare şi am ştiut că am răcit şi eu.

Imediat după mine au urmat mama şi Iris.
Nu ştiu exact ce virus a fost însă nu ne-am mai putut ridica din pat, Iris nici măcar n-a ieşit din cameră. Când ai un copil care nu stă locului niciodată, care se mişcă foarte mult, inclusiv în somn, e foarte greu să-l vezi inert, doborât de boală, mai ales când şi tu te afli în aceeaşi situaţie.

Omul care a salvat ziua a fost tata, el ne-a gătit, el a fost la cumpărături, a aerisit camerele, ne-a făcut ceai şi s-a asigurat că avem tot ce ne trebuie.
Apoi, ca legile lui Murphy să nu se dezmintă, viroza l-a doborât şi pe el. Şi uită–te la noi, o familie întreagă tuşind, plină de muci, cu dureri musculare şi de cap.
Încet, încet, ne revenim, însă chiar şi la două săptămâni de la debut, copiii şi bunicii încă se resimt.

Una peste alta, voiam să vă spun să aveţi grijă de voi, primavara asta nu vine doar cu flori! Sănătate!
“Dosar de Mamă” e si pe Facebook