S-a dus la culcare veselă, însă a adormit greu. În cazul ei baia nu aduce relaxarea sau moleşeala care pregăteşte de somn, ci îi pune motoraşele în funcţiune la capacitate maximă.
După ce s-a ridicat de câteva ori în fund, ba să-i pup palma dreapta, ba pe aia stânga, ba nasul, ba fruntea, ba să–mi comunice că azi când se juca în curte a văzut-o pe vecina şi că era tare frumoasă, a adormit.

Am coborât la M cu gândul să îmi torn şi eu nişte rom aromat în pahar, apoi să–mi întind picioarele pe canapea şi să zac relaxată în aşteptarea noului an. N-am făcut nici una din chestiile astea, pentru că Iris a început să plângă şi am fugit la ea. Nu era deloc un plâns pe care să-l pot linişti cu mângâiat pe spate aşa că am ridicat-o în braţe, iar ea s-a ghemuit acolo şi a plâns până a adormit.

Am încercat fără succes să o transfer în pătuţ de câteva ori, apoi m-am resemnat şi am rămas cu ea în braţe. Cu opt minute înainte de miezul nopţii am coborât să–mi pup bărbatul şi cu câteva minute înainte de ora unu urcam iarăşi grăbită la Iris care plângea din nou. După fornăitul nasului am înţeles repede că anul nou venise cu răceală şi că ăsta era motivul pentru care copilul meu nu reuşea să doarmă.

Restul nopţii ne-a adus plânsete, nas înfundat şi ca să o ajut să respire mai bine, am aţipit pe bucăţele în fund, cu ea în braţe. Spre dimineaţă a tuşit, s-a înecat cu muci şi a vomitat. În părul meu, pe pernă, pe aşternut, pe pătuţ, sub pătuţ. Bineînţeles că plângea şi n-am putut s-o las din braţe cât să curăţ, aşa că am rămas acolo în miros de vomă până dimineaţă.

Acum e mai bine, a mâncat puţin şi nivelul de energie îi e la fel de ridicat ca de obicei. E uşor palidă şi are ochii sticloşi, fără să aibă febră însă. Desigur că somnul de prânz n-a mai avut loc tot din motive de nas înfundat.

E drept că n-am petrecut revelionul ăsta, dar mă pot lăuda că am stat trează toată noaptea, fix ca la douăzeci de ani.
Voi cum aţi petrecut?

“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook