Când copila m-a lovit

d-4

Ne jucam de ceva vreme împreună, aşezate pe covor, când mi-a sunat telefonul. Am rămas acolo lângă Iris în timp ce vorbeam cu persoana care sunase. Mai degrabă încercam am o convorbire e corect spun de fapt, sunt sigură ştiţi la ce refer. Imediat ce m-a văzut cu telefonul la ureche, Iris a început ridice tonul, se caţere cu picioarele pe mine, apoi ţipe încercând mi acopere vocea cu a ei.

Iris te rog ai puţină răbdare, termin imediat.
– Nu vei mama vobeşte a teiefon.

Am luat-o în braţe însă s-a zbătut până am aşezat-o iar pe covor, ca apoi plângă vrea iar sus la mine. Multă gălăgie, în încercarea de a convinge renunţ la apelul telefonic. Îmi era imposibil înţeleg ce îmi spune persoana cu care vorbeam, aşa m-am aşezat în genunchi , la nivelul lui Iris, încercând o liniştesc din poziţia asta. Şi atunci s-a întâmplat.

Rapid, cu intenţie şi precizie, m-a lovit cu palma peste cap. S-a întâmplat atât de repede şi a lovit atât de tare încât pentru o clipă uimirea m-a lăsat nemişcată. Iris părea la fel de surprinsă de ce se întâmplase şi se uita fix în ochii mei aşteptând vadă ce urmează.
Nu mai lovise niciodată aşa. Nu cu intenţie.

Am întrerupt convorbirea telefonică şi pentru o clipă am rămas aşa, neştiind ce fac. durea. Nu acolo unde lovise, durea sufletul se întâmplase şi asta. lovise intenţionat. Ştiam trebuie reacţionez imediat într-un fel, pentru mutricica lui Iris începea se schimonosească spre plâns.

M-am pus în locul ei, în locul unei copile de doi ani şi patru luni şi am încercat văd lucrurile prin ochii ei. Uite cum acum se joacă cu mama şi o are numai pentru ea, mama nu lucrează, nu găteşte, nu face curăţenie, nu pune haine la spălat, doar se joacă cu ea pe covor. E aşa de bine se joace cu mama, se simte iubită, importantă şi ar face doar asta toată ziua. Nimic nu e mai bine decât asta, nici joaca cu păpuşa de la Moş Crăciun, nici cu trenuleţul lui Mickey şi Minnie, nici alergatul prin parc, nimic nu egalează timpul petrecut cu mama.

Şi-apoi iată sună telefonul şi magia se destramă, mama nu mai e atentă la ea, nu o ascultă când ţipă şi pare chiar supărată pe ea. De ce nu înţelege oare mama acum fetiţa o vrea doar pentru ea? Nu vrea s-o împartă cu nimeni când se joacă împreună. De ce nu se opreşte din vorbit? De ce îi spune întruna aibă răbdare? Ce e aia răbdare? În corpul ei mic se adună un vârtej de emoţii pe care copila nu le înţelege şi care trebuiesc eliberate. Mâna mică se ridica rapid şi poc, o loveşte pe mama.

Am respirat adânc si mi-am pus braţele în jurul ei, iar ea a început imediat plângă. A plâns încet o vreme, până toate emoţiile puternice s-au risipit. Abia când s-a liniştit i-am explicat nu e în regulă lovească pe mine sau pe altcineva atunci când e supărată. I-am zis îmi pare rău am întrerupt timpul nostru special împreună ca vorbesc la telefon, înţeleg de ce s-a supărat când am făcut asta. Şi apoi am repetat nu lovim atunci când suntem furioşi. poate ţipa sau plânge cât are nevoie, nu şi lovi însă.
Apoi a ieşit soarele şi copila s-a înseninat imediat ce a lăsat toată frustrarea să iasă.

Recunosc că nu-i uşor cu un toddler, uneori simt cum calc de-a dreptul pe teren minat, însă încerc privesc lucrurile şi din punctul ei de vedere. Şi nici măcar asta nu-mi iese întotdeauna. Dar încerc şi azi, şi mâine şi în fiecare zi. Şi iert când nu reuşesc, căci sunt o mama bună pentru ea, un om cu limite şi emoţii proprii.

“Dosar de Mama” e şi pe Facebook

One thought on “Când copila m-a lovit

  1. Aceleasi gesturi le face si fetita mea de 1an si 10 luni, intradevar nu a apucat inca sa ma loveasca dar restul povestirii este identic cu ce se intampla si in cazul nostru. La inceput nici eu nu am inteles reactia si chiar ma suparam pe ea, dar cu timpul mi-am dat seama ca ceva se intampla in capusorul ei deoarece de la ras si distractie maxima dintr-o data atunci cand suna telefonul, se infuria foarte tare. S-a intamplat in schimb sa ajunga la telefon inaintea mea si sa il arunce cu putere sa nu apuc sa raspund…..

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s