Afinele

dsc_0005

Cu degetele mititele, adună una câte una afinele din castronul galben, mestecându-le apoi simandicos. Se strâmbă şi ţuguie buzele cu un plescăit când nimereşte un fruct mai acru. Ia mai multe afine în pumn. Îşi duce mâna la gură , desface pumnul şi dă drumul afinelor, acoperindu-şi apoi toată faţa cu palma, nu cadă niciuna. Apoi îşi linge arătătorul şi degetul mijlociu cu o concentrare spectaculoasă.

E atâta drăgălăşenie în gesturile astea neîndemânatice, atâta nevinovăţie şi frumuseţe mi dau lacrimile.

Înţelege îndată o urmăresc, se uită fix în ochii mei o vreme, apoi zâmbeşte luminos.
Bunăăăă, îmi spune, lungind ultima literă. Ţe faţi?
uit la tine cum îţi îndeşi afinele alea în gură şi gândesc cât de drăguţă eşti şi cât de tare te iubesc.
Da, aprobă.
Păi da, te iubesc foarte tare.
Mama iubeşte pe Iis foate taie.

Nu-i articol în care povestesc ceva. Vreau doar las asta aici, ca n-o uit.
“Dosar de Mama” e şi pe Facebook

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s