Mama, mă doare! Tata, mă doare!

bigstock_Sad_Young_Blonde_Child_6544846

Pe ea am văzut-o de la intrarea în supermarket. Avea faţa schimonosită de nervi şi cu ochii mijiţi de încordare, îl privea pe el, copilul.
“Taci din gură, nu mai inventa”
“Dar aşa a zis doamna”
“N-auzi când îţi spun să taci odată? Lasă că vorbesc eu cu doamna aia să vedem ce-ai făcut tu la test” îi şuieră ea, mama, printre dinţii încleştaţi, în timp ce cu mâna dreapta îi suceşte lobul urechii şi îl dirijează către uşa magazinului.

Mă uit hipnotizată la cum degetele îi strâng urechea aproape cu ură, o văd că e furioasă şi că pe măsură ce copilul încearcă timid să vorbească, furia ei creşte, iar urechea lui e tot mai roşie.
Băiatul are cam opt ani, e tuns scurt, cu breton, are pantaloni de trening albaştri şi ţine bărbia în piept. Îşi atinge urechea umflată cu mâna, îşi face curaj, ridică privirea şi încearcă din nou:
“Să ştii că doamna a spus…”

Fără să se mai uite la el, mama îl ia cu mâna dreaptă de mijloc şi văd cum degetele cu unghii din gel colorat îl ciupesc puternic pe copil, reducându-l imediat la tăcere. Atât, scurt, fără cuvinte, fără să-l mai certe. Sigur o să lase o vânătaie urâtă, mă gândesc.
Mă uit la Iris a mea, apoi mă uit la băieţel şi-l văd cum merge cu paşi mici în urma mamei, probabil încercând să găsească o cale să o îmbuneze înainte să ajungă acasă.

Pe el l-am văzut la ieşire din supermarket. Împingea căruciorul cu cumpărături către maşină. Lângă el zburda o fetiţă cu cozi împletite îngrijit, prinse cu funde mari la capete şi cu fustiţă în carouri.

“Dar vreeeaaaau, haide taaaatiiii” se smirocaie insistent cu chipul ridicat către tatăl ei. “Hai, te rooooog, numai una”. Tatăl nu se uită la ea, mă vede pe mine şi mă priveşte fix, într-un soi de “vezi-ţi cucoană de ale tale”. Fetiţa îl trage de mânecă. “Tataaaaa, tata, tata”.

El încarcă aparent imperturbabil, cumpărăturile în portbagaj cu mişcări repezite. “Dacă nu îmi iei, nu mai vorbesc niciodată cu tine”, spune copila îmbufnată şi începe să se smiorcăie.
Parcă trezit din somn de un tunet, o apucă de umeri, o scutură de două ori şi-i spune rar şi răspicat: “Dacă nu termini imediat, să vezi tu ce ciomăgeală îţi iei”. Copila are ochii mari, suspină de câteva ori şi îşi şterge nasul cu mâneca. “ Hai, treci în maşină până nu mă enervezi şi mai rău”.

Ce-o să se întâmple cu copiii ăştia după ce ajung acasă, mă întreb? Mă doare, mă doare fizic întrebarea asta.

“Dosar de Mama” e şi pe Facebook

Sursa foto: quotesgram.com

3 thoughts on “Mama, mă doare! Tata, mă doare!

  1. Intrebarea mai ‘interesanta’ cred ca ar fi : ce-o sa se intample cu copiii acestia cand ajung adulti…? sau ce fel de adulti vor deveni acesti copii avand in familie asemenea exemple de comportament?…si ne miram ca o educatoare/ invatatoare/ profesoara agreseaza zilnic copii in toate institutiile de invatamant, legale sau ilegale(fara autorizatii), sunt prinse in fapt si cercetate in libertate…ca doar nu se poate dovedi ca acei copii raman cu sechele pe o perioada foarte indelungata de timp sau chiar pe viata… Violenta e o boala mentala, din pacate, foarte dificil de diagnosticat mai ales in societatea noastra, din care a facut si din cate vad o sa mai faca parte o perioada nedeterminata de timp. (apropo de legi, pedepsim violenta aplicata animalelor dar la proprii copii nu ne gandim cat rau le putem face prin asemenea tip de ‘educatie’ )

    • Tata a fost batut tare de tot in copilarie, de are semne saracul, si mi-a spus ca si-a jurat ca el nu isi va bate copii, pt ca stie cat e de rau. Si nu m-a batut niciodata 🙂 promisiunea e promisiune!

Leave a Reply